Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

Istoria începe de oriunde o privești

(vol. 5)

*

Prima parte și a doua.

***

9. Ereticul Novatianus

În Epistola a XIII-a către Sfântul Papă Cornelius, Sfântul Cyprianus al Cartaginei vorbește despre ereticul Novatianus[1]. Care era împins la nebunie [dementiom], la erezie, de binele trăit și propovăduit de Biserică. Pentru că nu se îngrijea de propria lui rană [vulnus] ci se rănea și mai mult pe sine și pe ai săi[2]. Iar rana lui era erezia pe care o propovăduia. Căci Novatianus era „dezertor din Biserică [desertor Ecclesiae], vrăjmaș al milostivirii [misericordiae hostis], ucigaș al pocăinței [interfector poenitentiae], învățător al trufiei [doctor superbiae], corupător al adevărului [veritatis corruptor], pierzător al iubirii [perditor charitatis]”[3].

Odată ieșit din Biserică, Novatianus nu a mai recunoscut pe preotul lui Dumnezeu, nici Biserica, care este casa lui Hristos [domus Christi][4]. Pentru că odată devenit eretic, Novatianus s-a făcut „neprieten și vrăjmaș al Bisericii [inimicus et hostis Ecclesiae]”[5]. Lucru pe care îl fac toți ereticii: contestă Biserica după ce își fac secta lor.

*

10. Creștinismul românesc

Pentru Nicolae Iorga, Creștinismul „preoțesc al românilor”[6] are „simplicitatea [sa] rurală, țărănească”[7]. Însă a rămas la noi, spune el, ca ceva rezidual, „un păgânism popular…care formează o parte atât de însemnată a mentalității maselor populare românești”[8]. Numai că nu putem pune semnul de egalitate între învățătura Bisericii și ce înțeleg credincioșii simpli din ea.

Pentru că atunci când Iorga vorbește de „păgânism popular” se referă la gândirea mitologică a românilor, pe care ei nu au învățat-o din Biserică ci din cercuri oculte.

De aceea, el socotește că viața creștină în părțile românești a fost „o spontaneitate absolută”[9] și că a reprezentat religia poporului[10]. Însă viața creștină nu poate fi niciodată o religie populară. Pentru că ea este una eclesială și nu poate să existe fără ierarhia bisericească.

*

11. Osemintele lui Tudor Vladimirescu

Smara Gheorghiu

Smara Gheorghiu[11] a fost nepoata poetului Grigore Alexandrescu, de credință ortodoxă, născută la Târgovişte în 5 septembrie 1857[12]. Ea a găsit osemintele lui Tudor Vladimirescu „într-un geamantan, în podul Tribunalului Târgovişte, ca probe la dosar”[13]. Potrivit propriei sale mărturii, după ce le-a găsit, „am cumpărat un sicriaş frumos, am pus osemintele şi le-am depus în urma unui serviciu religios în altarul de la Biserica Domnească din Târgovişte în sicriaşul acela depunând şi toate actele cercetărilor mele, ziarele şi cheia înmânând-o parohului. Ce s-a mai făcut d-atunci nu ştiu”[14].

*

12. Introducerea luteranismului în Ardeal

În ședința Academiei Române din 22 martie 1902, Dr. At. M. Marienescu a ținut discursul intitulat Luteranismul, calvinismul și întroducerea limbiĭ române în Bisericile din Ardél [Ardeal][15]. În care afirmă că luteranismul a pătruns în Sibiu din anul 1530.

În anul 1545, la Mediaș, sașii primesc luteranismul[16]. De aici încolo legislația Ardealului a favorizat luteranismul, datorită principilor conducători care erau luterani. Mai apoi Ardealul a fost condus de principi calvini, care, la rândul lor, au favorizat calvinismul[17].

Din mai 1552, de la dieta din Turda, există un act care dovedește că luteranii se numeau pe ei înșiși evanghelici [18]. Pe când romano-catolicii, pentru luterani, erau papiști[19]. Din 1552, confesiunea luterană este recunoscută în legea țării și au, în urma sinodului de la Sibiu, un superintendent (episcop) luteran în persoana lui Paul Wienner[20].


[1] Sancti Cypriani ad S. Cornelium Papam, Epistola XIII (252 d. Hr.), în PL 3, col. 833-834. Într-o ediție românească recentă, epistola aceasta e prezentată ca a LX-a a Sfântului Ciprian, cf. Sfântul Ciprian Episcopul Cartaginei, Scrisori, trad. din lb. latină de Prof. Ion Diaconescu și Prof. Dr. Ovidiu Pop, cu pref. de Prof. Ion Diaconescu, Ed. Sofia, București, 2011, p. 266-270.

[2] PL 3, col. 833/ Sfântul Ciprian Episcopul Cartaginei, Scrisori, ed. cit., p. 268.

[3] PL 3, col. 834/ Ibidem.

[4] Ibidem/ Idem, p. 269.

[5] Ibidem/ Ibidem.

[6] N.[icolae] Iorga, Locul românilor în istoria universală, ed. îngrijită de Radu Constantinescu, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1985, p. 39.

[7] Ibidem.

[8] Idem, p. 40.

[9] Idem, p. 43.

[10] Ibidem.

[11] Alina Siminiceanu, Smara Gheorghiu în Arhiva Istorică a Colecţiilor Speciale ale Bibliotecii Naţionale a României, în Revista Bibliotecii Naționale a României XV (2009), nr. 1-2, p. 29-45. Fotografia sa e din p. 29.

[12] Idem, p. 29.

[13] Idem, p. 42.

[14] Idem, p. 45.

[15] Cf.

http://www.unibuc.ro/CLASSICA/lutercalvin/untitled.pdf.

[16] Idem, p. 3.

[17] Ibidem.

[18] Ibidem.

[19] Ibidem.

[20] Idem, p. 3-4.

Did you like this? Share it: