intrarea in Biserica a Maicii Domnului 2014

Iubiții mei,

 Aducerea Maicii Domnului la Templul din Ierusalim, la vârsta de 3 ani, pentru a fi dăruită Domnului și rămânerea ei în Sfânta Sfintelor până la vârsta de 12 ani[1] se constituie în tema praznicului de astăzi.

Pentru că aducerea ei la templu înseamnă închinarea ei Domnului. Înseamnă începutul viețuirii ei cu Dumnezeu.

Căci după făgăduința pe care o făcuseră, Sfinții ei părinți Ioachim și Anna au dăruit-o Domnului și Prunca Maria a fost introdusă în Sfânta Sfintelor de către Sfântul Arhiereu Zaharia. Iar aici, Fecioara Maria a trăit și a fost crescută în mod dumnezeiește, pentru că Sfântul Arhanghel Gavriil a hrănit-o cu hrană cerească[2].

Și în Sfânta Sfintelor, unde arhiereul nu intra decât odată în an, Maica lui Dumnezeu s-a umplut de sfințenie și s-a făcut „mai curată și mai înaltă decât cele netrupești, având slujitoare ei mințile cerești”[3], adică pe Sfinții Îngeri.

Sfântul Grigorie Palama subliniază faptul că Fecioara Maria a fost păstrată în Sfânta Sfintelor „ca o comoară a lui Dumnezeu…pentru a fi o bogăție și o podoabă în același timp mai presus de lume și a toată lumea”[4]. Pentru că aici ea s-a făcut proprie zămislirii Fiului lui Dumnezeu.

Pe când Sfântul Nicolae Cabasila ne spune că Sfânta Sfintelor era o prefigurare a Maicii Domnului[5]. Pentru că ea L-a născut pe Arhiereul Hristos, „Care o dată pentru toate veacurile a șters printr-o singură jertfă tot păcatul[6].

Însă intrarea ei în Sfânta Sfintelor este, pentru noi, o chemare la a intra în adâncul nostru pentru a sluji Domnului. Pentru că Maica lui Dumnezeu a fost plină de fapte bune, de nevoință și de rugăciune și de vederi dumnezeiești în Sfânta Sfintelor.

Ea s-a păstrat neîntinată și fără păcat în Sfânta Sfintelor, ca una preacurată în toată viața ei.

De aceea, praznicul de astăzi este o chemare a noastră la sfințenie și la rugăciunea neîncetată, la cea care se face cu mintea în inimă și liniștește întreaga noastră ființă și ne umple de slava lui Dumnezeu.

Pentru că Maica Domnului e paradigma isihaștilor. E modelul de viețuire pentru creștinii ortodocși trezvitori. Căci ea a îmbinat în viața ei cunoașterea Scripturii cu rugăciunea și cu munca fizică.

Sfântul Ieronim Mărturisitorul ne spune că Fecioara Maria a învățat Sfânta Scriptură și lucrul mâinilor de la fecioarele mai bătrâne care locuiau la Templu[7]. Pe când Sfântul Epifanie al Salaminei ne spune că ea torcea lâna și inul la Templu și făcea cusături de mătase[8]. De aceea, „hitonul cel necusut, adică cămașa pentru care s-a tras [la] sorț[i] când Domnul era răstignit pe Cruce, a fost țesut de Fecioara Maria, cu mâinile ei”[9].

Și pe măsură ce a crescut în vârstă, Maica lui Dumnezeu s-a dedicat tot mai mult rugăciunii, având obiceiul să petreacă „toată noaptea și cea mai mare parte a zilei în rugăciuni. La rugăciune intra în Sfânta Sfintelor, iar la lucrul mâinilor se întorcea în locașul său”[10], din Templu, alături de alte fecioare.

Sfântul Ieronim Mărturisitorul ne spune că Maica Domnului își începea rugăciunea de la ceasul al 9-lea din zi și că Arhanghelul venea și îi aduce hrană cerească în timpul rugăciunii[11].

Pentru că în timpul rugăciunii ne trimite și nouă Dumnezeu bucurii, luminări și vederi dumnezeiești, dacă ne curățim de patimi și ne punem toată nădejdea în Dumnezeu și strigăm către El pururea.

Iar toată slujirea Bisericii se face în rugăciune și în cântare duhovnicească, care sunt modurile prin care noi ne bucurăm în slava Dumnezeului nostru.

Tot Sfântul Ieronim ne spune că Sfântul Arhanghel Gavriil, „păzitorul ei cel nedepărtat”[12], venea împreună cu alți Îngeri la Maica Domnului și „cu dragoste vorbeau împreună”[13] cu ea.

Căci Sfinții și Îngerii se apropie de noi numai când suntem plini de curăție și de rugăciune dumnezeiască.

Lucru pe care îl vedem în viețile Sfinților lui Dumnezeu, când citim că li s-a arătat Domnul, Maica Domnului, un Sfânt sau un Înger anume și le-a vorbit în mod extatic, le-a vorbit în vedenie dumnezeiască.

Așadar, iubiții mei, adevărata apropiere de Dumnezeu e cea în care trăim cu Dumnezeu în adâncul ființei noastre! Când slava Prea Sfintei Treimi s-a sălășluit întru noi, pentru că noi suntem oameni ai curăției și ai sfințeniei.

Pentru că a intra în Biserică înseamnă a nu mai pleca niciodată din Biserică.

Și a trăi eclesial înseamnă a trăi sfânt, a trăi dumnezeiește, pentru că oriunde am fi noi putem fi cu Dumnezeu.

Să fim cu Dumnezeu, iubiții mei, și El nu Se va despărți niciodată de noi!

Oricât de dureroase ar fi persecuțiile împotriva noastră, oricât de grea ar fi singurătatea din cauza Lui, oricât de multe ar fi ispitele vieții noastre, Dumnezeul nostru treimic este și va fi cu noi. Și noi vom simți puterea Lui și sprijinul Lui acum și în vecii vecilor. Amin!


[1] Cf. Mineiul pe luna noiembrie, ed. BOR 1927, p. 334.

[2] Ibidem.

[3] Sfântul Grigorie Palama, La intrarea în Sfânta Sfintelor a atotpreacuratei Doamnei noastre de Dumnezeu Născătoarea (Omilia 52), în Diac. Ioan I. Ică jr., Maica Domnului în teologia secolului XX și în spiritualitatea isihastă a secolului XIV: Grigorie Palama, Nicolae Cabasila, Teofan al Niceei, Ed. Deisis, Sibiu, 2008, p. 386.

[4] Idem, p. 387.

[5] Idem, p. 454.

[6] Ibidem.

[7] Viețile Sfinților pe luna noiembrie, ed. BOR 1993, p. 405.

[8] Ibidem.

[9] Idem, p. 406.

[10] Ibidem.

[11] Ibidem.

[12] Idem, p. 408.

[13] Ibidem.

Did you like this? Share it: