Sfântul Varlaam al Moldovei

Carte românească
de
învățătură

Diortosire și note de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

*

Diortosim ediția:

[Sfântul] Varlaam al Moldovei, Carte romănească de învățătură: [la] Dumenecile preste an și la Praznice împărătești și la Svenți mari, ed. îngrijită și glosar de Stela Toma, prefață și studiu de Dan Zamfirescu, vol. II, Ed. Roza Vânturilor, București, 2011, 448 p.

***

La Duminica a 4-a după Paști. Învățătură pentru vindecarea bolnavului

Toți oamenii, și nu numai oamenii care sunt făcuți cu minte și cu înțelegere de către Dumnezeu, dar și toate făpturile vii, au în firea lor să se ferească de moarte. Vor să rămână sănătoase și [de aceea] fug de primejdii.

Din acest motiv păsările zboară așa de sus iar peștii se ascund în adânc. Iar fiarele se adună, departe, în codri, pentru ca să își găsească pacea și să nu cadă în primejdie de moarte.

Însă de ceea ce ne ferim, vine după noi. Și de ceea ce fugim, ne întâmpină. Fugim de moarte, ne ferim de primejdii și de boli, iar ele sunt mereu cu noi. Și cine ne-a făcut acest lucru? Păcatul!

Ca și [în cazul] acestui bolnav pe care l-a tămăduit Hristos și [căruia] i-a zis: „De acum să nu mai greșești, ca să nu pățești ceva mai amar” [In. 5, 14], așa după cum am auzit astăzi în Sfânta Evanghelie.

*

In. 5, 1-15:

„În acea vreme S-a suit Iisus în Ierusalim. Iar în Ierusalim era fântâna oilor, care se chema pe jidovește Vitezda. Ea avea cinci șoproane și într-însele zăcea mulțime de bolnavi: orbi, șchiopi, uscați [seci], așteptând tulburarea [turburarea] apei. Căci Îngerul Domnului se pogora în toți anii în fântână și tulbura apa. Și cine intra primul, după tulburarea apei, se însănătoșea, de orice boală ar fi fost ținut.

Iar acolo era un om ce avea 38 de ani de boală. Pe acesta, dacă îl văzu Iisus, înțelese că are mulți ani de boală și îi zise lui: „Vrei să fii sănătos?”. Și bolnavul Îi răspunse Lui: „O, Doamne, nu am om, ca atunci când se tulbură apa să mă arunce în fântână! Căci până când vin eu, intră altul mai înainte de mine”.

Și îi spuse lui Iisus: „Scoală și-ți ia patul tău și umblă!”. Și îndată s-a făcut sănătos omul și și-a luat patul său și umbla.

Și era sâmbătă în acea zi…

Iar jidovii îi spuneau celui tămăduit: „Este sâmbătă și nu ți se cade ție să-ți iei patul!”. Iar el le răspundea lor: „Cel ce m-a făcut sănătos, acela mi-a zis: ia-ți patul tău și umblă”. Și îl întrebau pe el: „Cine este omul acela care ți-a zis, să-ți iei patul și să umbli?”. Iar cel tămăduit nu știa cine este. Că Iisus S-a dat în lături din mulțimea [nărodul] care era în acel loc.

După aceea îl află Iisus pe dânsul în Biserică și îi zise lui: „Iată, te-ai făcut sănătos! De acum să nu mai greșești, ca să nu-ți fie ție ceva mai amar”. Și s-a dus omul și le-a spus jidovilor că „Iisus este cel ce m-a făcut sănătos””.

*

Învățătură din această Sfântă Evanghelie pentru minunea [ciudeasa] pe care a făcut-o Domnul Hristos, când l-a însănătoșit pe bolnavul care bolea de 38 de ani

Astăzi maica noastră, Biserica, ne pune înaintea noastră, a fiilor săi [, această minune]. Și ne mărturisește și ne amintește acest lucru minunat pe care l-a făcut Domnul Hristos pe când umbla în lume, trupește. Căci l-a tămăduit pe bolnavul și pe slăbănogul acela, care nu putea să umble pe picioare sale și nici nu putea să se ridice.

Iar Hristos, de când l-a văzut, numai cu cuvântul i-a zis și el s-a sculat. Și încă și patul și-a ridicat și l-a luat pe umăr și s-a dus, ca și când n-ar fi fost niciodată bolnav.

Căci astfel ne spune nouă Sfânta Evanghelie de azi: în acea vreme S-a suit Domnul Hristos în Ierusalim. Iar acolo, în Ierusalim, era o fântână ce se chema fântâna oilor, căci în acea apă se spălau carnea și măruntaiele oilor care se aduceau jertfă. [Iar] în acea fântână, în toți anii, câte o dată pe an, se pogora Îngerul lui Dumnezeu și tulbura apa. Și care om, mai întâi, după Înger, intra în ea, se tămăduia de orice boală ar fi fost bolnav. Pentru aceea și Împăratul Solomon a zidit acolo cinci pridvoare, în care zăceau în ele bolnavii și așteptau tulburarea apei.

Între acei bolnavi era unul care nu umblase pe picioarele sale de 38 de ani. Iar dacă a mers Domnul Hristos în Ierusalim și trecu pe la această fântână, l-a văzut pe acel bolnav zăcând pe pat și a știut, cu dumnezeirea Sa, că zace de multă vreme.

Și S-a milostivit de dânsul Milostivul nostru Domn Iisus Hristos și S-a apropiat de dânsul și i-a zis: „Vrei să fii sănătos?”. Iar bolnavul i-a spus: „Doamne, n-am pe nimeni să mă bage în fântână când se tulbură apa!”. [Căci] bolnavul nu știa că Acela e Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Pentru acest lucru I-a spus: n-am pe nimeni. Adică nu avea om care să îl ridice și să îl bage în apă. Căci numai o dată într-un an se tulbura apa și mulți se sileau să intre, căci numai unul se tămăduia.

Însă Milostivul nostru Domn Iisus Hristos îi zise lui: „Fii sănătos! Scoală și-ți ia patul tău și te du!”. Și îndată bolnavul se făcu sănătos și își luă patul pe umăr și a început să umble. Însă când îl tămădui Hristos era [o zi de] sâmbătă. Iar jidovii i-au zis: „Nu ți se cade să-ți iei patul în ziua sâmbetei!”. Bolnavul însă le spuse: „Cine m-a însănătoșit, acela mi-a zis să-mi iau patul”. Și [fostul] bolnav nu știa cine l-a tămăduit, căci Hristos ieșise din mulțime. Dar după ce l-a aflat Hristos în Biserică [pe fostul] bolnav, i-a zis lui: „Iată, ești sănătos! De-acum să nu mai greșești, pentru ca să nu pățești mai rău decât aceasta”.

Vedeți, iubiții mei frați, cum nu pățise destul rău acest bolnav, deși zăcuse timp de 38 de ani și nu umblase pe picioarele sale?! Căci de aceea Domnul Hristos i-a zis lui să nu mai greșească, căci, dacă va mai greși, mai mare certare va primi pentru greșelile lui. Iar dacă [fostul] bolnav a aflat cine l-a tămăduit, el s-a dus și le-a spus jidovilor că Iisus Hristos este Cel care l-a tămăduit.

Însă ei, ca un popor îndărătnic și nemulțumitor, nu au vrut să creadă, chiar dacă vedeau cu ochii lor minunile pe care le făcea Fiul lui Dumnezeu, Milostivul nostru Răscumpărător și Vindecătorul neamului omenesc. Care, pentru mila Sa cea mare și negrăită, S-a pogorât din cer pe pământ și S-a făcut om pentru noi, păcătoșii, pentru noi, neînțelepții și nemulțumitorii. Pe orbi i-a făcut cu ochi, pe ologi cu picioare, pe stricați și pe surzi i-a tămăduit pe toți, ca și pe acest bolnav. Numai cu cuvântul Său cel sfânt i-a dat sănătate și i-a spus să nu mai greșească, căci pentru greșelile lui cu mai mari chinuri îl va certa.

Pentru aceasta noi, fraților, fiind creștini drepți, să ne ferim de păcate! Căci în legea cea nouă, bolnav este orice păcătos. [E orice păcătos] pe care diavolul îl slăbește/ îl desparte de legea lui Hristos. Adică de iubirea pe care ne-o învață Sfinția Sa și pe care ar trebui să o aibă fiecare creștin: de rugăciune, de post, de curăție, de dreptate.

Căci Satana îl învață [pe creștin] să fure, să ucidă, să curvească, să jure strâmb, să fie bețiv. Și îi îmbolnăvește inima cu vicleșug și cu alte fapte rele. Și toți cei care păcătuiesc vor merge în Iad, pentru faptele lor rele și pentru lucrurile murdare [scârnave] și îngrozitoare [grozave] și urâte.

Pentru aceea să vă îngrijiți și să opriți voia voastră de la păcatele cele necurate, pentru ca să nu le faceți. Căci sunteți izbăviți de păcatul lui Adam, cel dintâi născut, și sunteți răscumpărați de Domnul nostru Iisus Hristos, pentru cinstit sângele Său și pentru patima/ pătimirea [munca] Sa pe care a primit-o de la făptura [săzdaniia] Sa pentru iertarea păcatelor noastre. Și ne-a dat nouă Sfântul Botez, pentru ca să ne curățim de păcatele noastre.

Căci atunci, în Legea veche, Dumnezeu a arătat fântâna oilor ca pe o curățire și ca pe [un izvor] de sănătate al bolnavilor. Însă acum, în Legea nouă, Dumnezeu ne-a arătat Sfântul Botez, pentru ca să ne curățim de boala de moarte.

[Căci] boala morții este păcatul cel greu. [Adică] fiecare păcat care se face în trupul și în sufletul omului. Și de care ne-am lepădat la Sfântul Botez [și am făgăduit] că nu le vom mai face.

Și care sunt acelea [de care ne-am lepădat și am spus că nu le vom mai face]? Minciunile, clevetirile, zavistia, lăcomia, beția, scumpătatea, jurământul strâmb, farmecele, curviile. De aceste lucruri ale Satanei ne-am lepădat la Sfântul Botez. Iar apoi, iarăși am început să le înmulțim [în noi]. Și am uitat jurământul cu care ne-am jurat lui Dumnezeu. [Căci] mai mulți sunt cei care fac aceste lucruri și fac voia Satanei și îi slujesc lui.

Pentru aceea, iubiții mei frați, să știți că omul păcătos nu va fi izbăvit ci va fi osândit pentru faptele sale cele rele! Și atât va fi de osândit, încât viață de veci [bucuroasă] nu va avea, ci va fi înecat/ scufundat în muncile de veci.

Deci să vă feriți, fraților, să faceți păcate, pentru ca să petreceți cu iubire ca niște aleși ai lui Dumnezeu!

Să vă iubiți unul pe altul, să nu gândiți răul unul de altul, ci așa cum vrei să ți se facă ție, așa să faci și tu fiecărui creștin [în parte].

Să nu trăiți în certuri [svade], nici în mânie, nici în clevetiri, ci întru multă răbdare, întru înțelegere, întru [harul] Duhului Sfânt, întru pocăință și întru spovedirea [păcatelor]. Să vă spovediți [ispoveduiți] și să vă pocăiți de greșelile voastre. Căci Dumnezeu nu iubește să piară nimeni, ci fiecare păcătos să se întoarcă [la Dumnezeu] și să fie viu.

Așa să vă nevoiți să faceți și pentru aceasta veți dobândi de la Domnul Dumnezeul vostru milă și izbăvire în ziua judecății și după moarte viața de veci, pentru Iisus Hristos Domnul nostru. A Căruia este slava și cinstea și închinăciunea, puterea și împărăția, [dimpreună] cu Părintele și cu Duhul Sfânt, acum și pururea și întru veci de veci netrecuți și nesfârșiți. Amin!

Did you like this? Share it: