Parada militară și bucureștenii de stânga

Nici la televizor nu s-a văzut bine parada de anul acesta! Datorită zăpezii, începute de dimineață. Însă de acasă, de pe monitor, m-aș fi bucurat în tihnă și aș fi trăit sentimentul de bucurie națională. M-aș fi bucurat de sărbătoare.

Însă la fața locului lucrurile au stat…enervant, pentru că toată lumea alerga după un spațiu de privit. Au fost mii de oameni, de la copii până la oameni în vârstă și oricum ar fi stat lucrurile, tot n-ar fi putut să vadă toată lumea.

Am stat față în față cu tricolorul mare, pus pe Palatul Parlamentului. Și toți alergau după mașini…alergau în stânga…acolo unde se ducea parada, aproape nimeni nedorind să asculte și să vadă evenimentele după cum se poate. Așa că nu am putut să mă odihnesc la paradă decât spre final, când fuga nebună după imagine…s-a încheiat.

Singura voce pașnică și mobilizatoare a fost a lui Bogdan Rădulescu, cel care a prezentat evenimentul. Muzica militară a fost bună, parada, din ce am văzut după, a fost impecabilă…însă înghesuiala, fâțâiala, lipsa de atenție la ceilalți a stricat sărbătoarea la fața locului.

Numai că acest dute-vino, la nivel vizual, nu s-a văzut și la televizor. Televiziunile au fost concentrate pe evenimentul în sine și nu pe starea de spirit a audienței, care nu a fost una așezată. Eu, fiind din public, am simțit starea de spirit. Și bucureștenii veniți la paradă, pe mine m-au învățat că au devenit tot mai vizuali. Acesta fiind și motivul pentru care, dacă le dai imagini, nu mai contează textul sau mesajul audio.

Am stat pe loc…și toată lumea s-a lovit de mine. O făceau într-adins, văzând că vreau să privesc solemn și în mod elegant. Pentru că nimeni nu dorea să simtă atmosfera ci pur și simplu doreau să vadă niște vehicule, niște soldați trecând…În dreapta mea erau câteva cadre militare, care de asemenea au stat pe loc, pentru că acela era perimetrul lor pe care îl supravegheau.

În câteva clipe de neatenție, cei din fața mea au rupt barajul Jandarmeriei și s-au dus între mașinile televiziunilor ca să fotografieze. Nimeni nu i-a mai putut întoarce…Dar starea lor de spirit era a unora care doreau să vadă…dar nu să participe la eveniment.

Același lucru l-am simțit și când am plecat cu valul de oameni spre Paiața Unirii: parcă se întorceau de la muncă, ursuzi și fără chef…și nu aveau atmosferă de sărbătoare în suflet. Puțini erau aceia care se manifestau ca niște oameni sărbătorind.

De ce toată lumea dorea…în stânga…și nimeni în dreapta? În dreapta ar fi fost spre locul de unde venea parada. Însă toată lumea dorea să vadă parada…din spate…după ce ea trecuse, neavând ideea că, dacă au venit târziu, trebuie să stea pe loc și să participe la eveniment.

Alergau spre stânga…Se îmbulzeau spre stânga…Și, pe scurt spus, în loc să vadă ceva…au alergat fără sens.

De unde eu am privit lucrurile…acestea sunt singurele imagini pe care le puteai vedea:

parada 1parada 2parada 3parada 4parada 5parada 6parada 7parada 8parada 9parada 10parada 11parada 12parada 13parada 14parada 15parada 16parada 17parada 18De ce însă oamenii vor doar imagini? Pentru că citesc prea puțin. Pentru că nu contemplă prea mult lucrurile din jur. Pentru că nu vor să fie niște personalități.

Lipsa tot mai mare a reflexivității la români e îngrijorătoare pentru mine. Pentru că ea este spațiul de manevră al manipulării grosolane. Atâta timp cât o imagine ideologizată e mai importantă decât realitatea, românii o vor duce din ce în ce mai rău. Pentru că vor alege ceea ce nu-i reprezintă.

Cu toate aceste presimțiri dureroase pentru România…spun tuturor La mulți ani și multă bucurie! Pentru că strămoșii noștri au vrut să fim una și să ne iubim unii pe alții.

Cuvânt de Ziua națională a României

Ziua de 1 Decembrie este o zi de recunoştinţă sau mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru marele dar al unităţii şi libertăţii naţionale, dobândit de poporul român prin credinţă puternică şi luptă jertfelnică de-a lungul a multor secole de suferinţă creştineşte îndurate, prin înţelepciunea şi voinţa fermă a conducătorilor patrioţi, civili şi clerici, prin vitejia şi dorinţa fierbinte a poporului român de unitate şi libertate naţională.

Biserica Ortodoxă Română a sprijinit Marea Unire a tuturor provinciilor româneşti într-un stat român unitar, fiind împreună cu poporul în toate eforturile sale de afirmare şi cultivare a conştiinţei naţionale şi a dorinţei de unitate naţională.

Prin rugăciune, prin exemplu personal, prin cuvânt rostit şi prin cărţi tipărite, Biserica a fost activă în lucrarea de unire, angajând pentru acest ideal ierarhi cărturari, preoţi şi diaconi patrioţi, profesori de teologie, studenţi în teologie, călugări, călugăriţe care au îngrijit soldaţii răniţi, parohii şi mănăstiri care au organizat colecte de bani şi alimente, cu toţii încurajând moral şi material pe luptătorii români pentru libertate şi unitate naţională.

Este relevant faptul că între cei 1228 de delegaţi oficiali în Adunarea Naţională Constituantă, care s-au întrunit la Alba Iulia în 1 Decembrie 1918 pentru proclamarea Marii Uniri, au fost şi mulţi slujitori al Bisericii. Cele două Biserici româneşti din Transilvania (ortodoxă şi greco-catolică) au fost reprezentate la Alba Iulia prin cinci episcopi, patru vicari, zece delegaţi ai consistoriilor (consiliilor eparhiale) ortodoxe şi ai capitlurilor greco-catolice, 129 de protopopi, câte un reprezentant al institutelor teologice-pedagogice şi câte doi reprezentanţi ai studenţilor.

Proclamarea Unirii de la Alba Iulia a fost precedată de slujba Sfintei Liturghii şi de slujba de Te-Deum, oficiate în locuri diferite de clerici ortodocşi şi clerici greco-catolici, întrucât Unirea cea Mare era trăită ca o lucrare sfântă şi solemnă a comuniunii româneşti, a unităţii şi libertăţii naţionale, ca act de recunoştinţă sau mulţumire adusă lui Dumnezeu şi ca preţuire a eroilor care s-au jertfit pentru apărarea patriei şi a credinţei strămoşeşti, pentru întregirea neamului, pentru libertatea şi demnitatea poporului român.

La altarul bisericii ortodoxe din Alba Iulia, Sfânta Liturghie a fost săvârşită de episcopul Ioan Papp al Aradului şi Locţiitor de Mitropolit al Ardealului, care, în obişnuita încheiere a Sfintei Liturghii, a rostit: Cel ce a înviat din morţi şi a înviat astăzi şi neamul nostru românesc, Hristos, Adevăratul Dumnezeu. Iar episcopul ortodox român de Caransebeş, Miron Cristea, viitorul Patriarh al României Mari, a citit, la sfârşitul Sfintei Liturghii, Rugăciunea pentru dezrobirea neamului românesc, într-o atmosferă de profundă emoţie patriotică, intonând apoi, împreună cu toţi românii prezenţi, imul Deşteaptă-te, române!

Lucrările Adunării au fost prezidate de marele patriot Gheorghe Pop de Băseşti, împreună cu episcopii de Arad şi Oradea. Şedinţa s-a încheiat cu cuvintele episcopului ortodox Ioan Papp, care a subliniat faptul că Biserica şi poporul sunt una, în cugete şi simţiri, pentru împlinirea visului unităţii naţionale.

Au urmat apoi cuvântările ierarhilor adresate celor 100.000 de români, adunaţi din toate provinciile ţării pe Câmpul lui Horea, actualul platou din fața Catedralei Ortodoxe din Alba Iulia, unde, în secolul 18, au fost traşi pe roată doi martiri ai neamului românesc Horea şi Cloșca.

În Marele Sfat al naţiunii române, ca şi în Consiliul Dirigent, au fost aleşi, de asemenea, şi slujitori ai Bisericii, iar episcopul şi viitorul patriarh Miron Cristea, împreună cu episcopul greco-catolic de Gherla, Iuliu Hossu, au fost aleşi membri în delegaţia de patru persoane care va prezenta Actul Unirii la Bucureşti, regelui Ferdinand I al României Mari.

Ne rugăm lui Dumnezeu să ne ajute să păstrăm şi să cultivăm darul unităţii naţionale ca fiind un simbol al demnităţii poporului român, obţinut cu multe jertfe şi multe eforturi spirituale şi materiale, spre slava Preasfintei Treimi, binele ţării noastre şi bucuria românilor de pretutindeni.

† Daniel,

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române