Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
Istoria începe de oriunde o privești
(vol. 5)
*
Prima parte, a doua, a treia, a 4-a.
***
16. Pașaportul lui Cioran
L-a primit[1] în anul 1934, în timpul lui Carol al II-lea. Și putea să călătorească în Europa dar nu și în Rusia. Pe atunci Emil Cioran fiind student.
*
17. Despre viața Părintelui Arhimandrit Cleopa Ilie
Constantin Ilie[2], viitorul Părinte Cleopa, s-a născut pe 10 aprilie 1912 în comuna Sulița din județul Botoșani[3]. Părinții săi: Alexandru și Ana Ilie[4], Constantin având încă 9 frați și surori[5].
A făcut școala, timp de 7 ani, în satul său natal având o memorie remarcabilă. În ziua de 12 decembrie 1929 a intrat în obștea Schitului Sihăstria[6] și până în 1935 Constantin a păscut oile schitului[7].
După armată, Constantin se întoarce la schitul său și e tuns monah în ziua de 2 august 1937, primind numele de Cleopa. Va fi în continuare păstor al oilor schitului, până în 1942, când devine locțiitor al starețului Ioanichie Moroi[8], care era bolnav[9].
Pe 27 decembrie 1944, monahul Cleopa este hirotonit ierodiacon, iar pe 23 ianuarie 1945 e hirotonit ieromonah de către PS Galaction Cordun, care pe atunci era starețul Mănăstirii Neamț.
Părintele Cleopa devine egumenul Schitului Sihăstria. În 1947, Schitul Sihăstria devine Mănăstire iar Părintele Cleopa, pe atunci protosinghel, devine arhimandrit, cu binecuvântarea PFP Nicodim[10].
În 1948 e urmărit de organele securității statului, fapt pentru care trăiește 6 luni în pădure. Pe 30 august 1949 devine starețul Mănăstirii Slatina, din Suceava. Între 1952-1954 e urmărit din nou de Securitate și se retrage în Munții Stânișoara, dimpreună cu Ieromonahul Arsenie Papacioc[11].
În 1956 revine în Mănăstire, dar din 1959, pentru mai bine de 5 ani, se nevoiește ca pustnic în Munții Neamț. În 1946 revine în Mănăstirea Sihăstria, ca Duhovnic al întregii obști și îi povățuiește pe monahi și pe mireni timp de 34 de ani, până în ziua de 2 decembrie 1998, ziua adormirii sale[12].
Părintele Cleopa a fost dăruit de mama sa Maicii Domnului, pe când era prunc și grav bolnav, la sfatul Părintelui Conon Gavrilescu, și de atunci nu s-a mai îmbolnăvit niciodată în stare gravă[13]. La 11 ani a învățat pe de rost Acatistul Buneivestiri[14]. Aude și vede apariții demonice, în timpul rugăciunii, încă de tânăr[15].
Primește două vedenii, în vis, prin care i se confirmă că frații și surorile lui s-au mântuit[16].
În 1932 el era paraclisier[17]. Și vede cum Trupul și Sângele Domnului se transformă în carne și sânge datorită îndoielii Părintelui Calistrat[18] și cum o picătură din Sfântul Sânge strălucește[19]. Într-o altă vedenie a nopții i se confirmă viața sfântă a unui preot[20].
Părintele Cleopa a învățat și să picteze Icoane[21]. Între 1930-1942, el i-a fost ucenic Părintelui Galaction Ilie[22] iar timp de 12 ani a făcut ascultarea de cioban al obștii[23].
Citea cărți teologice în timp ce păștea oile[24] și a învățat pe de rost cele 7 Laude ale Bisericii[25]. L-a cunoscut pe Sfântul Ioan Iacob de la Neamț[26].
A fost încorporat la Botoșani, la transmisiuni[27]. Și s-a eliberat din armată în 1936, cu gradul de caporal[28].
Nașul său de călugărie a fost Schimonahul Proclu Popa[29]. L-a cunoscut și pe Sfântul Episcop Ioan din Munții Sihlei[30]. În vara lui 1947, în timpul unei predici a sa, la București, despre Maica Domnului, o Icoană a Maicii Domnului a început să se clatine și „să scoată un sunet ca de harpă”. Părintele Arhimandrit Benedict Ghiuș a fost de față și toți au socotit-o o minune[31].
După 7 zile de post, în vedenia somnului, Maica lui Dumnezeu i-a vorbit dintr-o Sfântă Icoană[32].
Trăiește apariții satanice și în pustie[33].
În a treia sa retragere în munți, Părintele Cleopa a scris cărțile: Predici pentru monahi sau Urcuș spre înviere, Spovedania arhiereilor, Spovedania stareților, Spovedania duhovnicilor, Spovedania preoților de mir, Spovedania monahilor, Despre vise și vedenii și Minunile lui Dumnezeu din zidiri[34].
Primul său Duhovnic a fost Părintele Gheorghe Chiriac, care l-a și botezat. Apoi s-a spovedit la părintele Conon Gavrilescu și din 1929 s-a spovedit la Protosinghelul Ioanichie Moroi. Între 1937-1938 s-a spovedit la Părintele Vichentie Mălău, iar după anul 1938 la Părintele Stareț Ioanichie și la Ieroschimonahul Ioil[35]. Din 1942 s-a spovedit la Ieroschimonahul Ioil Gheorghiu iar după 1945 și la Ieromonahul Calistrat Bobu. Din 1948 se spovedește la Ieroschimonahul Paisie Olaru. Din 1990, după adormirea Părintelui Paisie la 18 octombrie, Părintele Cleopa se spovedește la Protosinghelul Varsanufie Lipan, ucenicul său, la care se mai spovedise și pe când se nevoia în munți.
După moartea Părintelui Varsanufie, din anul 1997, ultimul său duhovnic a fost Ieromonahul Iacob Savin[36].
Părintele Cleopa trăiește mai multe vederi duhovnicești[37].
În toamna lui 1974 a fost în pelerinaj la Ierusalim, din care se întoarce pe 30 octombrie[38]. În 1977 a călătorit cu trenul spre Muntele Athos[39].
Părintele Cleopa a scris 26 de cărți[40], unele fiind transcrieri ale unor cuvântări ale sale. A adormit într-o zi de miercuri, dimineața, la ora 2. 20[41]. Avea 86 de ani…
*
18. Cutremurul din 4 martie 1977
Conform mărturiei lui Dinu C. Giurescu, acest cutremur „a distrus multe orașe [românești] și…s-a soldat cu 1.570 de morți. […] [El] a anihilat speranța că patrimoniul arhitectonic ar putea beneficia de mai multă protecție”[42].
*
19. Casa lui Nicolae Iorga
Casa lui Iorga din București era situată pe bulevardul Ilie Pintilie nr. 6. Și, cu toate că ea era monument istoric, a fost demolată de comuniști la începutul lui iulie 1986[43].
*
20. Biserici demolate în București în timpul regimului comunist
Biserica Enei, monument istoric din 1724, a fost demolată în aprilie-mai 1977. Biserica Albă Postăvari, din secolul al 16-lea, reconstruită între 1855-1857, a fost demolată pe 18 martie 1984. Pe 27 aprilie 1984 a fost demolată Biserica Spirea Veche, construită la mijlocul secolului al 18-lea și reconstruită în 1915. Pe 4 august 1984 a fost demolată Biserica Izvorul Tămăduirii, Biserică de secol 18. Pe 18 decembrie 1984 a fost demolată Biserica Gherghiceni. În primăvara-vara lui 1984 a fost demolată Mănăstirea Cotroceni.
În iulie 1985 a fost demolată Biserica Pantelimon, clădită în 1750 și renovată în 1813, care era monument istoric. Capela Sfântul Mina, a Institutului Medico-Legal, construită la începutul secolului al 2o-lea, a fost demolată în septembrie 1985. Biserica Sfântul Nicolae-Sîrbi, Biserică de secol 17, restaurată și renovată de mai multe ori, a fost demolată în septembrie 1985.
Biserica Sfântul Nicolae Jitnița, construită între 1711-1718 și restaurată în 1851 și după aceea, a fost demolată între 18-23 august 1986[44]. Mănăstirea Văcărești, construită între 1716-1722, „cea mai reprezentativă realizare a arhitecturii românești din secolul al XVIII-lea” în opinia lui Vasile Drăguț, a fost demolată între decembrie 1984-iarna lui 1986-1987[45].
În noiembrie 1987 a fost demolată Biserica Doamna Oltea, cu hramul Sfânta Parascheva, construită după 1945. Biserica Sfânta Vineri Herasca, construită între 1644-1645 și reconstruită în 1839, a fost demolată în ziua de 19 iunie 1987. Biserica Olteni, din sec. al 17-lea, reconstruită în 1722 și între 1863-1865, a fost demolată în iunie 1987. Pe 26 august 1987 a fost demolată Biserica Sfântul Spiridon Vechi, din sec. al 17-lea, restaurată între 1746-1748. Pe 9 octombrie 1987 a fost demolată Biserica Bradu Staicu, din 1804 și tot în aceeași zi și Biserica Sfânta Treime-Dudești, ridicată tot în 1804[46].
*
21. Despre dărâmarea Bisericii Sfânta Vineri din București
Mărturiile vin de la Părintele Gelu Bogdan, parohul acestei Biserici: „A fost cel mai trist moment al vieții mele ca preot și duhovnic, dar și din viața comunității ortodoxe din București. În 13 iunie 1987, după ce, în prealabil, se ajunsese la concluzia că se va face un bloc și chiar făcusem acte cu primăria că se va face un bloc în față, ca să nu se distrugă ctitoria lui Matei Basarab, în ziua de 13 iunie a trecut dictatoare[a] și, între altele, i s-a explicat de către Dincă că se va pune un bloc în față. Actele pregătitoare erau făcute deja și toată lumea se aștepta să vină să-și pună blocul în față și noi să rămânem pe locul respectiv. Ea a privit puțin și i-a spus lui Dincă: Jos porcăria! Atunci mi-am dat seama că totul e pierdut”[47].
Demolarea casei parohiale a început pe 16 iunie 1987 iar demolarea Bisericii a început într-o zi de joi, pe 18 iunie 1987. A doua zi, vineri, credincioșii au venit cu lumânări aprinse și au scandat împotriva comunismului. Militarii și cei de la ICRAL, însărcinați să dărâme Biserica, au refuzat să facă acest lucru. De aceea au fost aduși deținuți și Biserica a fost distrusă în două zile[48]. „Martorii oculari ai demolării au povestit despre o ploaie cu bucăţi de gheaţă pornită din senin chiar în mijlocul operaţiunii”[49].
În această fotografie[50] vedem cum arăta Biserica în momentul când era dărâmată.
[1] Am preluat imaginea de aici:
https://www.facebook.com/thechronicle.ro/photos/a.300718250035619.67799.300609090046535/708218689285571/?type=1&fref=nf.
[2] Arhimandrit Ioanichie Bălan, Viața și nevoințele Arhimandritului Cleopa Ilie, Ed. Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Iași, 1999, p. 15.
[3] Idem, p. 9. [4] Ibidem. [5] Idem, p. 14-18. [6] Idem, p. 15. [7] Idem, p. 16.
[8] A se vedea:
http://www.sfant.ro/sfinti-romani/protosinglelul-ioanichie-moroi-manastirea-sihastria.html.
[9] Arhimandrit Ioanichie Bălan, Viața și nevoințele Arhimandritului Cleopa Ilie, ed. cit., p. 16.
[10] Idem, p. 16. [11] Idem, p. 16-17. [12] Idem, p. 17. Fotografia am preluat-o de aici:
http://basilica.ro/img/resize/basilica.ro/images/2014/stiri/12_decembrie/02/g/cleopa/01_w747_h800_q100.jpg.
[13] Idem, p. 19-20. [14] Idem, p. 20. [15] Idem, p. 22-23, 25, 40-41. [16] Idem, p. 48-49. [17] Idem, p. 49. [18] Idem, p. 50. [19] Idem, p. 51. [20] Idem, p. 52. [21] Ibidem. [22] Idem, p. 53. [23] Idem, p. 56. [24] Idem, p. 57-58.
[25] Idem, p. 59. [26] Idem, p. 61. [27] Idem, p. 62. [28] Idem, p. 63. [29] Idem, p. 65-66. [30] Idem, p. 78-80. [31] Idem, p. 85-86. [32] Idem, p. 99. [33] Idem, p. 94-95, 103-104.
[34] Idem, p. 112-113. [35] Idem, p. 128. [36] Idem, p. 128-129. [37] Idem, p. 130-131. [38] Idem, p. 132-133. [39] Idem, p. 134. [40] Idem, p. 142-146. [41] Idem, p. 168.
[42] Dinu C. Giurescu, Distrugerea trecutului României, Ed. Museion, București, 1994, p. 36. Cartea are 93 de pagini și este dedicată părinților săi: Prof. Constantin C. Giurescu și Maria Simona Giurescu.
[43] Idem, p. 54. [44] Idem, p. 52. [45] Ibidem. [46] Idem, p. 53.
[47] A se vedea:
http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Stiri/Kilometrul+0+Biserica+Sfanta+Vineri+demolata+la+cererea+Elenei+C.
[48] Ibidem.
[49] Ionuț Ungureanu, Bisericile ajunse sub lama buldozerelor regimului comunist, cf.
http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/bisericile-ajunse-lama-buldozerelor-regimului-comunist.
[50] Preluată de aici:
http://i1.wp.com/www.muzeuldefotografie.ro/wp-content/uploads/2010/06/biserica_sf_vineri2.jpg?zoom=1.5&resize=640%2C466.
