Multul informațional, obținut facil, a dus la lipsa de importanță a noutății. Și din această cauză noutatea s-a transformat din eveniment în utilitate.

Noutatea nu mai e așteptată ci ea e deja citită. E citită înainte de a fi scrisă. Înainte de a se fi petrecut. Pentru că nu mai avem timp de noutăți ci noi consumăm noutățile cu sentimentul indiferenței față de noile schimbări care se petrec în lumea noastră mică sau mare.

Mai contează doar noutatea care ne astâmpără patimile. Fie că e vorba de curiozitate, de plăcere, de violență, de bârfă, de invidie…noutățile care ațâță și, aparent, astâmpără aceste patimi ale noastre sunt singurele care ne mai interesează.

Însă ceea ce nu ne interesează cu adevărat nici nu ne ține de foame. Nu ne zidesc interior. Sunt pierdere de timp.

Citim?! Da! Însă nu pentru ca să aflăm ceva, nu pentru ca să mai punem o piatră la temelia unei opere, ci pentru că suntem plictisiți de viață sau pentru că viața noastră e prea goală de evenimente.

Tristețea și plictisul interior cresc pe măsură ce nu mai avem timp de realitatea altora.

Am constatat interesul multora pentru vreme sau pentru zodii în zilele când au ceva de făcut. Doar atunci vremea, zodiacul, soarta, Dumnezeu sunt importanți: când el trebuie să câștige.

În rest e „prea puțin important” câți au murit, câți s-au îmbolnăvit, câți mor de foame chiar acum, câți nu au un loc de muncă…dacă pe el îl interesează când e reducere de prețuri la un magazin, când e un meci de fotbal sau când e un concert.

Nu mai avem timp pentru viața mare, pentru istorie, nu ne mai clădim pentru un ideal anume ci ne subsumăm unei mode sau gusturilor altora.

Alții ne fac viața! Noi privim la propria noastră viață ca la un drum pe care mergem non-stop fără să știm dacă e bine sau nu că tot funcționăm pe fiecare zi. Nu învățăm nimic din lucrurile pe care le vedem, nu învățăm nimic din cine am ajuns, nu ne interesează să învățăm lucruri importante.

De aceea, marile știri, știrile vitale pălesc în fața știrilor egoiste. În fața știrilor care ne interesează. Așa se explică de ce telejurnalul s-a transformat treptat într-o tarabă cu mondenități. Cu ce se întâmplă pe o stradă sau cu un personaj excentric, căruia noi îi dăm o importanță nemeritată.

Ce poți să faci cu niște privitori indiferenți ai onlineului sau ai televizorului?! Îi poți manipula! Umbli la presupusele lor „interese”, îi ameninți cu faptul că își vor pierde „privilegiile”, le prevestești situații existențiale utopice, create pe măsura fricilor și a egoismului lor și ei se vor înfricoșa de toate ca de un lucru real și atunci poți să faci ce vrei cu ei.

De ce? Pentru că nu se așteaptă la o viață veridică, reală, plină de sens…atâta timp cât ei își simt lipsa de sens la fiecare pas pe care îl fac.

Bineînțeles nu poți să îl manipulezi pe cel care privește cu ochi critic și documentat, cu ochi învățat și duhovnicesc evenimentele. Dar pentru ca să obții un om nemanipulabil e nevoie de multă cunoaștere, de multă cultură și, mai ales, de multă experiență teologică și mistică.

Așa că manipularea este și va fi structura de bază a societății capitaliste postmoderne, pentru că e o societate care, per ansamblu, nu mai învață de la sursele fundamentale ale umanității, adică de la Biserică și de la marile genii ale cunoașterii umane, ci de la cei care par că știu ceva care folosește pentru ziua de azi.

Ocupațiile clasice decad în măsura în care nu sunt „utile”. Vorbim, bineînțeles, de utilitatea profitabilă și nu de utilitatea reală a unei meserii. Și nu ne mai interesează ca să facem ceva realmente bun, sănătos în viață ci ceva care ne aduce un profit excedentar imediat. Pentru că ne gândim viața nu în funcție de ceea ce ne trebuie ci de ceea ce vedem că se dorește să ni se vândă.

Aruncăm televizorul și luăm altul. Nu îl aruncăm, cel mai adesea, pentru că s-ar fi fărâmat și nu îl mai putem repara ci pentru că a apărut altul nou, pe care vrem să îl cumpărăm. La fel facem și cu frigiderul, cu aragazul, cu mașina de spălat, cu laptopul sau cu telefonul mobil.

Pentru că „credem” că noutatea tehnologică ne va spori gradul de utilitate.

Cine ne-a implantat în noi această „credință”? Manipularea prin publicitatea agasantă.

Deși noi știm, foarte bine, că aceste aparate, acum, pe vreme de criză, au stat cu anii în depozitele marilor magazine și de aceea ne sunt vândute acum „la reducere”. Adică luăm „noutăți” știind foarte bine că sunt vechituri.

Sau cumpărăm noutăți tehnologice care nu ne folosesc aproape deloc, nouă, în general, pentru că ele sunt benefice doar unor oameni care muncesc toată ziua la modul serios iar toate acestea îi fac și mai eficienți.

Oamenii hrăniți instinctual cu informații vor deveni și mai animalici. Va domni în ei irascibilitatea și plăcerea. Când nu vor fi împăcați cu plăcerea pe care o au vor deveni violenți. Și vor considera violența un mod plăcut de a-și trăi viața.

Did you like this? Share it: