Astăzi e o zi de sărbătoare pentru noi. Îl prăznuim pe Sfântul Ignatie Teoforul dar și pe Sfântul Ioan de Kronstadt, patronul familiei noastre.

Pentru că pe 20 decembrie 1995 l-am întâlnit pe Părintele Dorin, pe atunci seminarist, în clasa a XII-a, ca și mine, la un cenaclu literar, unde fusese invitat împreună cu Fericitul Ilie văzătorul de Dumnezeu, la liceul la care învățam.

Au venit și au vorbit despre poezie, dar și despre teologia mistică și despre experiențe dumnezeiești uluitoare. Am ajuns printr-o minune la acel cenaclu și am vorbit, tot în mod neobișnuit, despre lucruri pe care nu le mărturisisem nimănui, până atunci.

După ce s-a terminat, am vorbit cu Părintele Dorin să ne mai întâlnim și să îi arăt și eu încercările mele poetice.

A doua zi m-am trezit spunând rugăciunea inimii în gând, despre care ne vorbise Fericitul Ilie. Au urmat alte zile, în care m-am întâlnit cu Părintele Dorin și am vorbit despre cărți, despre ce scriam – el mai mult – dar și despre Dumnezeu, iar el m-a inițiat în cunoașterea teologică.

Știu că tânjeam după Dumnezeu, dar nu știam cum și unde să-L găsesc. În Biserică intrasem de vreo două-trei ori, în treacăt. Nici părinții și nici bunicii nu mă învățaseră nimic fundamental în acest sens.

Convorbirile cu Părintele Dorin au dus la convertirea mea și la o prietenie lungă, iar în 2004 ne-am căsătorit. De când l-am întâlnit și până astăzi el este prezența, singura, de care am nevoie mai mult decât de aer.

El m-a sprijinit în toate momentele grele și în toate deciziile pe care le-am luat. M-a însoțit pe drumul citirii Filocaliilor și al cărților patristice, lămurindu-mi sensurile și învățându-mă să văd ispitele și primejdiile. A binecuvântat proiectele mele și m-a susținut, moral, intelectual și duhovnicește, în tot ceea ce am făcut.

De aceea i-am dedicat și îi dedic toate cărțile – ultima scrisă fiind despre Eminescu, care s-a născut tot azi –, ca celui pe care l-am simțit totdeauna ca o fântână prin care curge harul dumnezeiesc (o simțire cât se poate de reală și deloc imaginară). Pentru că el mi-a deschis orizontul înțelegerilor celor mai profunde și mă face să simt acoperământul harului, într-un mod dincolo de cuvinte.

El e toată bucuria și împlinirea vieții mele. Îi doresc La mulți ani! Și tuturor celor care ne citiți și ne sunteți aproape.

Did you like this? Share it: