Sfântul Ieronim Mărturisitorul, Comentarii la Isaia Prorocul (fragmente) [3]
Traduceri patristice
vol. 5
*
Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Dr. Gianina Maria Cristina Picioruș
*
Sfântul Ieronim Mărturisitorul
(340/342/345-420, † 30 septembrie,
pomenit la 15 iunie în Biserica
Ortodoxă)
*
„«Am născut [genui] fii și i-am crescut/ i-am înălțat [exaltavi], însă ei M-au disprețuit/ nesocotit» (Is. 1, 2). Pe care [, pe acest verset,] Symmachus și Theodotion l-au schimbat astfel: «Am hrănit [enutrivi] fii și i-am crescut». De aici povestește Prorocul ce spune Domnul, că poporul lui Israel, care a părăsit pe robii legii universale/ generale [legea păcatului], s-a preschimbat în fii; și a zis: «fiul Meu întâi născut [primogenitus] Israel» (Ieș. 4, 22).
Apoi și Domnul, în Evanghelia Apostolului, făgăduiește că, dacă vor face voia Lui, atunci nu îi va mai numi pe ei robi/ slugi, ci prieteni (cf. In. 15, 15).
Căci dacă a arătat mândrie/ dispreț Israel, auzind despre sine că este întâi-născut, de aceea se înțelege a se fi spus întâi-născut, pentru că sunt arătați fiii din neamuri a fi al doilea [născut] [secundi filii significentur ex gentibus].
Căci [Israel] nu este numit unul născut [unigenitus], care exclude alți frați, ci întâi-născut [primogenitus], care arată că vor urma și alții; și totuși, precum [spun] tainele Scripturilor, nu întâi-născuții primesc moștenirea, ci cei de-al doilea [secundi].
Întâi-născut a fost Cain, dar darurile lui Abel I-au plăcut lui Dumnezeu [placuerunt Deo]. Întâi-născut [a fost] Ismael, dar Isaac a primit moștenirea. Întâi-născut [a fost] Esau/ Esav, dar Iacov a smuls cu abilitate binecuvântarea tatălui. Întâi-născut [a fost] Ruben, dar totuși binecuvântarea seminției lui Hristos a trecut la Iuda.
Astfel, ca aceia care au fost primii în ordinea chemării și s-au numit cap/ început, noi [creștinii], care am fost în al doilea [rând] și am fost arătați la urmă, suntem schimbați în cap/ început și suntem numiți fiii lui Dumnezeu.
«Deoarece, [acelora] câți L-au primit pe El, le-a dat putere să se facă fiii lui Dumnezeu» (In. 1, 12).
Căci nu am primit «duhul robiei întru frică, ci Duhul înfierii, întru Care strigăm: Avva Părinte» (Rom. 8, 15). Pentru că «iubirea desăvârșită scoate afară frica» (I In. 4, 18).
Deci este mai bine a citi ca în ebraică: «Am hrănit [enutrivi] fii» decât: «Am născut [genui] fii» (Is. 1, 2). Întrucât se vede, în acea spusă pe care o citim în Epistola lui Ioan, că este dimpotrivă: «Oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuiește» (I In. 3, 9).
Așadar aceștia, dacă sunt născuți din Dumnezeu, cum pot să păcătuiască, când oricine care este născut din Dumnezeu nu poate să păcătuiască?
«Boul și-a cunoscut Stăpânul său și asinul ieslea Domnului său. Israel nu a cunoscut, poporul Meu n-a înțeles» (Is. 1, 3). Pe care numai LXX l-a tradus [astfel]: «Israel însă nu M-a cunoscut pe Mine și poporul nu M-a înțeles».
În ebraică [este] ca și la ceilalți: «Israel n-a cunoscut pe Stăpânul său și poporul nu a înțeles ieslea Domnului său».
Iar sensul este evident: Eu i-am ales ca fii pe aceștia și i-am făcut popor deosebit [peculiarem] și partea Mea [partem Meam] și frânghia [funiculum][1] moștenirii Mele și i-am numit întâi născut, iar ei nici măcar aceasta n-au făcut-o, ceea ce au făcut animalele iraționale [bruta animalia], ca să fie primitorii celor bune și să-L cunoască pe Păstorul și Învățătorul lor.
Nici [măcar] nu-i compară pe ei cu câinii, care sunt un gen de animale foarte perspicace [sagacissimum genus] – și a păstrat casa Domnului pentru o hrană sărmană [pro parvo cibo] –, ci [cu] simțurile/ înțelegerea celor mai proaste, ale boului și asinului, ale celor care, fie trăgând plugurile, întorc bulgării pământului prea dur cu brăzdarul, fie poartă greutățile/ sarcinile și, înaintând, îmblânzesc greutatea muncii oamenilor: de unde sunt și numite acestea animale de povară [jumenta] pentru că ajută [juvent] pe oameni.
Se poate înțelege acest loc și despre Dumnezeu Tatăl, dar mai mult se referă la Fiul, [spunând] că nu L-a cunoscut pe El, nici nu L-a primit poporul lui Israel: [pe Cel] a Cărui zi a văzut-o Avraam și s-a bucurat [adică pe Hristos, pe Fiul întrupat] și de a Cărui venire toți Prorocii și-au legat făgăduințele. Care și în Evanghelie grăiește către Ierusalim: «Cât de des am vrut să-i adun pe fiii tăi, precum găina puii sub aripile sale, și nu ai vrut!» (Mt. 23, 37).
Ne întrebăm: unde mai citim, de asemenea, despre bou și asin? În Deuteronom este scris: «Să nu ari cu vițelul [in vitulo] precum cu asinul» (Deut. 22, 10). Și în același loc [carte] al lui Isaia: «Fericit cel ce seamănă peste tot apa[2], pe unde boul calcă [calcat] și asinul» (Is. 32, 20)”[3].
[1] Prin care să urce către cer toate neamurile.
[2] Cel ce face fântâni, puțuri de apă pentru animale.
[3] PL 24, col. 25-27.