The Theology of the Sight of God [13]

Rev. D.Th. Dorin Octavian Picioruş

*

The Theology of the Sight of God 

Studies and translations

 ***

Here are the parts 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12.

***

1. 2. 12. The Glory of the Ancient of Days and the Son of Man

Saint Daniel has two shaking visions in the chap. 7. These relates us about the greatness of the Father and about the Son of man, Who appropriates the humanity in full mode and brings it on the seat of godhead.

His visions are, in the same time, ascertaining and prophetic. On the one hand, he sees the current things from the Lord’s house, on the other hand, he sees things what keep of the oikonomia of salvation and of eschatology.

Cel vechi de zile

The colour of His throne does not enter in contrast with the white of light although is alike a flame of fire (Ibidem). The light and the fire are two nuances of the same divine reality and therefore they cannot be seen disjunctive.

Those who are seen in ecstasy do not integrate in the human logic with which we are taught. The ecstatic moment teaches you to think superlogical and not logical.

rau de focThe transition from the image of the Father, from the description of His greatness, of His veiling in light, at the hypostasis of Judge is made immediately, although for us it presupposes the fullness of history and the entry of the cosmos in eternity. Daniel sees the history from above, through God’s eyes and just so and he describes it.

Fiul omuluiThe Son of man comes and sits in front of the Ancient of days, without as this thing to be considered a defiance at the address of This one (Ibidem). Contrariwise, the Ancient of Days gives all the power and all the nations of the earth and all His glory to the Son of man (7, 14). Father gives His integer glory and to the humanity assumed of the Son. The moment of Christ’s entry in the Father’s glory, a moment of oikonomia of salvation, was an ecstatic reality before to be a factual reality.

Daniel sees before the ones of oikonomia of the Son, being raised by the Holy Ghost in ecstasy. His visions authenticate the history, for that presage the fundamental events of history, but the most important thing is that one, that his visions presage and the history of eternity.

From them we learn what happens with us in eternity, that will be the course of our eternal life. The glory of God is the existential atmosphere of eternity in which we will enjoy of the presence of God.

Sfântul Ieronim Mărturisitorul, Comentarii la Isaia Prorocul (fragmente) [4]

Traduceri patristice

vol. 5

*

Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Dr. Gianina Maria Cristina Picioruș

*

Sfantul Ieronim MarturisitorulSfântul Ieronim Mărturisitorul
(340/342/345-420, † 30 septembrie,
pomenit la 15 iunie în Biserica
Ortodoxă)

 *

„Ebion [însemnând: doritor prin smerenia minții] ară împreună cu boul și asinul [in bove et asino], vrednic, în sensul smereniei, de sărăcia numelui său. Astfel, el primește Evanghelia, pentru ca să nu rămână în ritualul obiceiurilor iudaice, care au precedat [Adevărului] ca umbră și simbol [in umbra et imagine].

Așadar, fericit este cel ce seamănă cu elocvență [cu boul și asinul elocinței] Scripturile, atât ale Vechiului cât și ale Noului Testament, și care calcă apa literei moarte [occidentis litterae], ca să culeagă rodul Duhului dătător de viață.

Boul [care stă] lângă puțul de apă se referă la Israel, care a purtat jugul Legii și care este un animal curat.

Asinul, îngreunat cu povara păcatelor, primește [este simbol pentru] poporul neamurilor, căruia Domnul îi vorbește: «Veniți la Mine, toți cei care munciți și sunteți împovărați și Eu vă voi reface [reficiam][1] pe voi» (Mt. 11, 28).

Așadar, fariseii și cărturarii n-au crezut, [ei,] care aveau cheia Legii și cunoașterea și se numeau cu adevărat Israel, adică mintea care vede pe Dumnezeu [mens videns Deum], [dar] a crezut o parte a poporului iudeilor, încât într-o zi au crezut împreună trei mii [de oameni] și în altă zi cinci mii [de oameni]. Asemenea, înțelepții timpului nu au primit Crucea lui Hristos, [iar] mulțimea neînvățată a popoarelor[2] a primit-o. De aceea și Apostolul grăiește: «Vedeți chemarea [vocationem] voastră, fraților, pentru că nu sunt mulți înțelepți după trup [sapietes secundum carnem], nu sunt mulți puternici [potentes][3], nu sunt mulți nobili, ci pe cele care sunt proaste [în ochii] lumii, [pe acestea] le-a ales Dumnezeu ca să le uimească pe cele înțelepte. Și pe cele care sunt neputincioase [infirma] [în ochii] lumii, [pe acelea] le-a ales Dumnezeu ca să le uimească pe cele puternice» (I Cor. 1, 26-27).

«Vai ție, neam păcătos, popor îngreuiat de nedreptate, seminție rea/ desfrânată/ nevrednică, fii ucigași/ haini [sceleratis]! [Pentru că] au părăsit pe Domnul, au hulit pe Sfântul lui Israel, s-au înstrăinat întorcându-se înapoi» (Is. 1, 4). […]

Nu pentru ca să creadă cineva că una ar fi neamul și altul poporul, ci însuși Israel este numit și neam și popor și fii ucigași sau nedrepți. Încât cei care mai întâi au fost numiți fiii lui Dumnezeu prin îngăduință, mai apoi, prin păcatul lor, s-au chemat fiii nedreptății […].

De aceea adaugă [, spunând că] «au hulit pe Sfântul lui Israel», fiindcă zice [acestea] tocmai despre iudeii care strigau: «nu avem împărat, decât pe Cezarul» (In. 19, 15). Și: «Nu este Acesta fiul teslarului?» (Mt. 13, 55). Și: «are demon și este samarinean» (In. 8, 48). Pentru că astfel au părăsit pe Hristos și au hulit pe Sfântul lui Israel, de aceea s-au înstrăinat [de El], întorcându-se înapoi, încât, despre cei care se numeau parte [a moștenirii Lui] și fiii lui Dumnezeu, mai apoi s-a zis despre ei: «Fiii străini M-au mințit pe Mine» (Ps. 18, 49).

Mântuitorul ne-a învățat ca, luând plugul, să nu ne uităm înapoi (cf. Lc. 9, 62), ca să nu fie imitată soția lui Lot.

De aceea și Apostolul, întinzându-se după/ tinzând spre cele dinainte, uită pe cele dinapoi (cf. Filip. 3, 14)”[4].


[1] Hristos vorbește ca și Creator al oamenilor, ca Cel ce i-a făcut pe ei și poate să îi și refacă, să îi facă la loc fără de păcat, fără boli, neputințe sau beteșuguri.

[2] Boii și asinii înjugați și împovărați.

[3] Cum zicem astăzi: potentați ai zilei.

[4] PL 24, col. 27-28.