Valer Bel 4

Pr. Dr. Valer Bel, Dogmă și propovăduire, cu un cuvânt înainte de Pr. Prof. Dr. Dumitru Gh. Popescu, col. Homo religiosus, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1994, 204 p., format mic.

*

Valer Bel 5Cuvântul înainte al Părintelui Popescu e între p. 5-9.

„Biserica Răsăriteană rămâne credincioasă unei viziuni sobornicești a creștinismului, care îmbină universalul cu naționalul, adică cu varietatea neamurilor”, p. 5.

„Ortodoxia se opune atât secularismului care vrea să izoleze pe Dumnezeu în transcendent, dar și panteismul care nu știe să facă deosebire între cosmos și Dumnezeu”, p. 7.

Pe când publica această carte, Părintele Bel era Lector la Cluj-Napoca, p. 7. Și ea cuprinde articole ale autorului dintre 1982-1994, p. 8.

Și Părintele Popescu găsea că această carte este „utilă deopotrivă studenților teologi ca și slujitorilor sfintelor altare în activitatea pastorală-misionară”, p. 9. Părintele Popescu era pe atunci Decan la București și semna prefața pe 16 martie 1994, p. 9.

*

Cartea cuprinde 17 articole și notele de subsol le are la final, înainte de Cuprins. Toate articolele sunt în limba română.

Primul articol începe în p. 11: Există un sens al existenței?. Din p. 16, al doilea articol al cărții: Relația dintre persoana și opera Mântuitorului nostru Iisus Hristos și implicațiile ei în iconomia mântuirii omului.

Învățătura Domnului „este desăvârșită și corespunde aspirațiilor umane celor mai desăvârșite”, p. 21.

Din acest articol, autorul va lua subcapitolul Definirea dogmatică a Persoanei lui Iisus Hristos, p. 26-32, îl va traduce în franceză și îl va susține la Paris în mai 2003. Cf. Teologie și Biserică, Ed. Presa Universitară Clujeană, 2008, p. 138-144. Dar fără să precizeze acest lucru.

„Între Persoana și opera de mântuire a lui Hristos se poate face numai distincție dar nu separație, ele constituind o singură realitate teandrică”, p. 37-38.

Hristos Își exercită întreita Sa slujire, în mod continuu, în Biserică, p. 47.

Ierarhia Bisericii „activează în plan văzut preoția nevăzută a lui Iisus Hristos”, p. 50.

Al treilea articol al cărții: Esența teologiei dogmatice a Părintelui Profesor Dumitru Stăniloae. Începe în p. 52.

Pentru Părintele Stăniloae „teologia este…o exegeză în cel mai înalt sens al cuvântului”, p. 53.

Esența teologiei dogmatice a Părintelui Stăniloae „rezidă în persoana Mântuitorului Iisus Hristos”, p. 54.

Din p. 61: Idei dogmatice și morale în pastoralele Ierarhului Nicolae Colan la Nașterea Domnului.

Din p. 68: Iisus Hristos – Emanuel.

Din p. 74: Întâmpinarea Domnului.

Ca și anterioara pare a fi o predică.

La fel și articolul Botezul Domnului. Epifania, început în p. 78.

Din p. 83: Schimbarea la față, „semn” al transfigurării creației.

transfigurarea în sens cosmic este o temă centrală a evlaviei creștine ortodoxe”, p. 88.

Din p. 89: Crucea, semn al iubirii lui Dumnezeu față de noi.

„Crucea este…dovada cea mai limpede a totalității și seriozității Întrupării” Domnului, p. 89.

„Sfânta Cruce este…o armă duhovnicească dată nouă de Dumnezeu care ne ajută să ne îndreptăm viața, să punem hotar și stavilă ispitelor și păcatelor și să înaintăm pe calea desăvârșirii”, p. 92.

Din p. 94 începe articolul: Învierea lui Hristos și viitorul omului.

„Învierea lui Hristos este temeiul obiectiv al învierii noastre”, p. 96.

„învierea lui Hristos ne arată că Iisus Hristos este viitorul omului. În Iisus Hristos cel înviat avem omul ajuns la capătul eshatologic al drumului său”, p. 96.

Articolul Pogorârea și lucrarea Duhului Sfânt începe în p. 102.

„prin evenimentul Rusaliilor chenoza Fiului se prelungește în istorie în chenoza Duhului Sfânt, căci El Se coboară la nivelul fiecăruia dintre noi”, p. 102, dimpreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt.

Din p. 107: Biserica și Euharistia.

Euharistia nu este separabilă de Hristos Cel înviat și nici de taina Bisericii, p. 107.

„prin începutul ei, Biserica nu se poate considera ca rezultat al Tainelor. Biserica își are începutul la Cincizecime, printr-un act exclusiv divin, care depășește sacramentul propriu-zis, ca act care s-o producă, dar de atunci, Duhul lui Hristos, Care a întemeiat Biserica și Se sălășluiește în ea, o face datorită acestei sălășluiri în ea, sursă a actelor sacramentale, însă și rezultatul mereu înnoitor al lor”, p. 114.

„Săvârșirea Euharistiei în Biserică are o implicație eshatologică, pentru că venirea actuală a lui Hristos la credincioși în Euharistie indică venirea Sa viitoare în slavă”, p. 122.

Teologie și misiune la Sfinții Trei Ierarhi începe în p. 125.

În 1936, la Atena, la Primul Congres al Profesorilor de Teologie Ortodoxă, s-a hotărât ca Sfinții Trei Ierarhi să fie patronii Facultăților de Teologie Ortodoxă, p. 126.

„Preotul are în mâinile sale puterea cuvântului cu care încălzește sufletul și cu care vindecă păcatul”, p. 135.

„păstrând continuitatea cu tradiția patristică ecumenică, Biserica trebuie să promoveze o teologie a prezentului, care ține seama de marile realități ale existenței umane”, p. 138.

Din p. 139 începe articolul: Misiunea și responsabilitatea Bisericii într-o lume secularizată.

un creștin adevărat este și misionar prin însăși starea lui de creștin și membru al Bisericii”, p. 150.

Din p. 155: Necesitatea catehizării.

Din p. 169: Creștinism și etică.

Temeiul ultim și sigur al moralei sau al eticii…[se găsește] în religie”, p. 171.

Din p. 176: Evanghelia păcii, dreptatea socială și slujirea Bisericii.

„Omenirea este departe de a avea pacea mult dorită pentru că lipsește dreptatea din lume”, p. 176.

„după darul vieții, pacea este cel mai mare bun al omenirii, [iar] înfăptuirea păcii este un act de dreptate făcut oamenilor și popoarelor”, p. 180.

Notele cărții sunt între p. 187-204.

Valer Bel 6

Did you like this? Share it: