Omilii pentru Postul Mare
Omilii pentru Postul Mare ale Sfinților Anastasie Sinaitul, Grigorie al Nyssei, Ioan Gură de Aur (și) Chiril al Alexandriei, trad. din lb. gr. veche de Pr. Marcel Hancheș, Ed. Sofia, București, 2013, 139 pagini, format mediu, 12 lei.
***
Traducătorul a tradus textele din PG 89, 77, 61 [și 55] și din vol. al 5-lea al Operelor Sfântului Grigorie al Nyssei, cf. paginii de descriere.
Cuvântul înainte, p. 5-7, din care aflăm că le-a tradus în mai mulți ani, independent una de alta, p. 7.
Și avem de-a face cu 7 predici: 3 ale Sfântului Anastasie Sinaitul, una a Sfântului Chiril al Alexandriei, două ale Sfântului Ioan și una a Sfântului Grigorie, cf. Cuprinsului.
Prima din carte: Sfântul Anastasie Sinaitul, Cuvânt despre Sfânta Liturghie și despre a nu judeca și a nu ține minte răul, cf. PG 89, col. 825-850, p. 9-30.
Harul lui Dumnezeu, în timp ce citim Scriptura, „ne îndeamnă spre lucrarea dumnezeieștilor Lui porunci”, p. 9. Iar „zăbovirea în rugăciune și în [citirea] Dumnezeieștilor Scripturi reprezintă maica tuturor virtuților”, p. 10.
Pentru că nu ne îngrijim de păcatele noastre, p. 11, „de aceea mânia lui Dumnezeu vine asupra noastră”, p. 12.
Iuda, după împărtășire, a fost posedat de Satana, p. 14. Dar „diavolul nu a disprețuit Pâinea, ci a vădit pe acela care s-a împărtășit că s-a împărtășit spre osânda lui”, p. 14.
Avem nevoie de spovedirea păcatelor și de pocăință înaintea împărtășirii euharistice, p. 15.
„Biserica lui Dumnezeu este spital și liman” al mântuirii noastre, p. 16.
Neputințele și moartea ne vin pentru că ne apropiem cu nevrednicie de Dumnezeieștile Taine, cf. I Cor. 11, 30, p. 17.
Preotul este „mijlocitor între Dumnezeu și oameni” în slujirea liturgică și în rugăciunea sa, p. 18.
Fragmentul: „ne vom înfățișa goi, potrivit faptelor noastre, și vom primi mila lui Dumnezeu”, p. 26, Părintele Marcel l-a comentat astfel: „nici starea din iad, nici cea din Rai nu vor fi pe măsura faptelor noastre, ci amândouă vor fi îndulcite de mila lui Dumnezeu, Care ține cont totuși de faptele noastre”, p. 26, n. 1.
„cel ce[-i] judecă [pe oameni] mai înainte de venirea lui Hristos [în slavă] antihrist este, fiindcă răpește vrednicia lui Hristos”, p. 27. Adică îi judecă pe oameni în locul lui Hristos, Judecătorul nostru.
Sfântul Anastasie Sinaitul, Cuvânt de mult folos la pomenirea celor adormiți, în PG 89, col. 1192-1202, cf. p. 31-41.
„lumina cea tainică”, p. 31, fiind slava Treimii.
Observ o tendință evidentă spre arhaizare în traducerile autorului, care se îmbină însă cu accente neologice surprinzătoare. În p. 10 l-a folosit pe zăbovire, în p. 32 folosește zăgazuri, în p. 45 logofeți, în p. 67 pierzanie dar folosește și: funcționari, p. 39, tribunal, p. 43, homosexualitate, masturbare, p. 61.
Vedeniile pe care le au cei ce mor: p. 34-35; 37-38.
„am auzit de moarte, și am petrecut ca un nemuritor, și am disprețuit-o ca unul ce aș fi trăit veșnic”, p. 37.
Trebuie să împlinim predicile pe care le ascultăm, p. 40.
Sfântul Chiril al Alexandriei, Despre ieșirea sufletului și despre a Doua Venire, în PG 77, col. 1072-1089, cf. p. 43-64.
„Pentru plăcerea trupului sunt predat focului” celui veșnic, p. 44.
„diavolul cel ucigător de oameni, cel puternic întru răutate, a cărui limbă este ca un brici ascuțit”, p. 45.
„dracii cei înfricoșători și sălbatici și grozavi și nemilostivi și crunți”, p. 46.
Sfântul Chiril al Alexandriei ne dă mărturie despre vămile văzduhului: „sufletul este ținut de Sfinții Îngeri atunci când trece prin văzduh și se înalță. Și află vămi care păzesc urcușul, care opresc și împiedică sufletele ce urcă. Fiecare vamă aduce [la cercetare] păcatele specifice ei.
Prima este cea a relei grăiri, [unde se cercetează] câte [s-au făcut] cu gura și limba: minciuna, jurământul, jurământul fals, vorba deșartă și nelucrătoare, flecăreala, lăcomia la mâncare, băutul de vin necuvenit, râsul fără măsură și necuviincios, sărutările necuviincioase și cântecele desfrânate. Iar Sfinții Îngeri care călăuzesc sufletul aduc și ei cele bune grăite de noi prin gură și limbă: rugăciuni, mulțumiri, psalmi, cântări, imne, cântece duhovnicești, citiri din Scripturi și câte bunătăți am trimis mai dinainte lui Dumnezeu.
A doua vamă [cercetează] privirile ochilor și câte [am făcut] prin vederi necuvenite și prin privire neînfrânată și iscoditoare și prin semne viclene [cu ochiul].
A treia vamă este a auzului, și duhurile necurate primesc [să cerceteze] câte s-au făcut printr-un astfel de simț.
A patra vamă este a mirosului și a unsorilor binemirositoare și a mirosului plăcut, care țin de femeile de scenă și de desfrânate.
A cincea vamă [cercetează] câte rele au fost făcute prin pipăitul mâinilor.
Și [urmează] celelalte vămi ale răutății: a invidiei și a pizmei, a slavei deșarte și a mândriei, a amărelii și a mâniei, a aprinderii și a iuțimii, a desfrâului și a adulterului și a malahiei, a uciderii și a vrăjitoriei și a celorlalte fapte pângărite și urâte de Dumnezeu”, p. 46-47.
„fiecare este strâns cu funiile păcatelor sale”, p. 48.
În p. 50, pentru a vorbi despre homosexuali, Sfântul Chiril folosește sintagma: „patul dezgustător al bărbaților”.
p. 52: „pedeapsa fără de sfârșit a păcătoșilor” = veșnicia Iadului.
Dușmanii Bisericii: ereticii și evreii, p. 62.
Sfântul Ioan Gură de Aur, Despre împărtășirea cu Sfintele Taine, în PG 61, col. 230-235, cf. p. 65-76. E un fragment din comentariul său la I Cor.
De aici încolo apar texte îngroșate, așa cum le-a primit de la autor, deși până acum nu s-a folosit sublinierea în bold. Ceea ce înseamnă că editura le-a tipărit așa cum le-a primit, fără nicio implicare personală.
Sfântul Ioan Gură de Aur cerea post și trezvie după împărtășirea euharistică, p. 65.
Beția e „maica întristării, bucuria diavolului, născătoarea a mii de rele”, p. 69.
În p. 73, n. 1, Părintele Marcel afirmă în mod just faptul că „indiferența minții și a inimii noastre este mult mai primejdioasă decât păcatele pe care le facem”.
Sfântul Anastasie Sinaitul, Omilie la Psalmul 6, în PG 89, col. 1115-1144, cf. p. 77-105.
Suntem tiranizați de obișnuința păcătoasă, p. 83.
Îl citează pe Sfântul Clement Alexandrinul, p. 97.
„Biruie iubirea de oameni a lui Dumnezeu!”, p. 103.
La fragmentul: „cu milostenie arătată cu dărnicie săracilor, dimpreună cu evlavie”, p. 104, Părintele Marcel comentează în n. 2, p. 104: „Milostenia trebuie făcută cu mare cinste și respect față de săraci, socotindu-ne mai răi decât ei și înțelegând că Hristos ne face o mare favoare că Se ascunde în chipul săracilor și astfel ne este atât de accesibil”.
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilie la Ps. 6, în PG 55, col. 71-80, cf. p. 107-130.
„Am fost slăbit de vrăjmașii mei”, p. 125. „Căci nimic nu obișnuiește să ne învechească așa cum o face firea păcatului”, p. 126.
„să nu fim delăsători cu păcatele mici, ci să le alungăm cu multă hotărâre, ca să scăpăm de cele mai mari și să avem parte de cele viitoare”, p. 130.
Sfântul Grigorie al Nyssei, Tâlcuire la Psalmul 6; despre a opta [zi], în Gregorii Nysseni Opera, vol. 5, Leiden, 1962, p. 187-193, cf. p. 131-139.
Creația lumii a durat o săptămână, p. 133.
Am reîntâlnit în traduceri mireasma duhovnicească a traducătorului și asceza sa vie, profundă.
