Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

Istoria începe de oriunde o privești

(vol. 5)

*

Prima parte, a doua, a treia, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a.

***

50. Sozomenos despre Sinodul I Ecumenic

Istoricul bisericesc Sozomenos[1] ne spune că la Niceea, împotriva lui Arios[2], în 325 d. Hr., au venit: Macarie al Ierusalimului, Eustațiu al Antiohiei și Alexandru al Alexandriei[3]. Iulius, Episcopul Romei, nu a putut să participe din cauza vârstei sale înaintate și a fost reprezentat de Prezbiterii săi Vito și Vincentius[4].

În total, la Sinod, au participat 320 de episcopi, însoțiți de o mulțime de prezbiteri și diaconi. Sfântul Atanasie cel Mare, pe atunci Diacon, l-a însoțit pe Sfântul Alexandru al Alexandriei și s-a distins în mod special la Sinod[5].

*

51. Decretul nr. 410 și monahismul românesc

Decretul Consiliului de Stat nr. 410 din 28 octombrie 1959 a calamitat monahismul românesc.

La 31 ianuarie 1960, în România, mai existau 132 de Mănăstiri ortodoxe, față de 224 câte existau la 1 ianuarie 1959.

Singura eparhie care nu a avut de suferit a fost cea de la Galați, însă cea de la Iași a fost cea mai afectată: 25 de Mănăstiri au fost desființate prin decret de stat. La București s-au desființat 10 Mănăstiri.

Numărul monahilor români a scăzut de la 6.014 la 1.456 în urma aplicării decretului[6].

*

52. Despre viața Sfântului Grigorie Decapolitul și despre cum au ajuns Sfintele sale Moaște la noi

Sfântul Grigorie s-a născut în anul 780 în Irinopolis, în Isauria, în Asia Mică. Părinții săi: Serghie și Maria. A învățat carte de la vârsta de 8 ani și la vârsta însurătorii a plecat la Mănăstire. Însă monahii Mănăstirii sale devin iconoclaști și de aceea el fuge la unchiul său, Simeon, care era starețul unei alte Mănăstiri.

Stă împreună cu el 14 ani, după care, din voia lui Dumnezeu, călătorește prin lume trecând prin Efes, Tesalonic, Corint, Napoli, Roma, Siracusa, se întoarce la Tesalonic și rămâne în Mănăstirea Sfântul Mina. Simțind că sfârșitul său e aproape, Sfântul Grigorie a plecat la Constantinopol și a adormit în ziua de 20 noiembrie 842[7]. Sfintele sale Moaște au rămas întregi.

Când turcii se pregăteau să cucerească Constantinopolul, monahii care păzeau racla cu Sfintele sale Moaște le-au luat și au plecat în Bulgaria sau în Serbia[8]. De la acești monahi sau de la turci, Sfintele sale Moaște au fost cumpărate de Barbu Banul Craiovescu, dimpreună cu fratele său Radu și cu alte rudenii, și le-a adus la ctitoria sa, Mănăstirea Bistrița din Vâlcea, în anul 1498.

Mănăstirea Bistrița a fost ridicată înainte de 1494, iar ctitorul ei se va face monah aici sub numele de Pahomie, adormind în 1525[9].

*

53. Prima traducere în irlandeză a Vechiului Testament

Vechiul Testament a fost terminat de tradus în irlandeză în 1635 sau 1636. Și această traducere va fi publicată după 50 de ani de zile. Traducătorul se numește William Bedell, care era un preot puritan englez[10], ce va deveni episcop din septembrie 1629[11]. Bedell cunoștea limbile latină, ebraică, greacă, siriacă, italiană și irlandeză[12].

El a început traducerea Vechiului Testament cu Psaltirea, despre care a mărturisit că a terminat-o în 15 februarie 1629/1630[13]. Primul volum al Scripturii a cuprins cărțile de la Facerea la Rut, al doilea: de la 1 Samuel la Cântarea cântărilor și au fost publicate la Dublin. Cărțile profetice le-a publicat într-o singură carte, la Cambridge[14].

Bedell a tradus în irlandeză varianta King James Bible, care a fost publicată prima dată în 1611[15]. Fearghail opinează că Bedell a folosit ediția 1616 sau 1628 a KJB[16].

Însă ginerele lui Bedell, Alexander Clogie[17], ne spune că varianta din irlandeză a fost tradusă în latină și apoi din latină în engleză și după aceea a fost comparată cu ediția KJB[18].

Dar Prof. Fearghail ne spune că William Bedell a ținut cont și de ediția ebraică în traducerea sa[19] dar și de ediția italiană a Scripturii tradusă de Diodati[20]. Clogie însă spune că Bedell a folosit și LXX[21].

Însă ediția scripturală a lui William Bedell a fost considerară un atac la rege, pentru că Henry al VIII-lea nu era de acord să se folosească limba irlandeză[22]. De aceea William Bedell a fost persecutat și arestat[23]. El va muri pe 9 februarie 1641/ 1642[24].

Ediția sa scripturală va fi editată în 1685, la Londra și nu conține cărțile anaghinoscomena, numite de Fearghail „apocrife”[25]. Din pagina de titlu a ediției aflăm că Bedell a fost episcop de Kilmore, în Irlanda și Doctor în Teologie[26].


[1] Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Sozomen.

[2] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Arius.

[3] Sozomen, The Ecclesiastical History/ History of the Church from A. D. 324 to A. D. 440, translated from the greek by Edward Walford, M.A., with a memoir of the author, London, 1855, p. 39. [4] Ibidem. [5] Idem, p. 41.

[6] Cristian Troncotă, Istoria serviciilor secrete românești de la Cuza la Ceaușescu, cu un Cuvânt înainte de Florin Constantiniu și Postfață de Ion Cristoiu, Ed. „Ion Cristoiu” S.A., București, 1999, p. 417. Însă cartea de față e total neacademică: nu are nicio notă de subsol ci numai bibliografia folosită. Așa că e un spațiu ultrageneros al plagiatului.

[7] D. Bodin, Grigorie Decapolitul și Ioan de Capestrano (comunicare făcută în ședința de joi, 24 februarie 1944, a Institutului de Istorie Națională din București), în Revista istorică română, vol. 14, fasc. 3, 1944, p. 308. [8] Ibidem. [9] Idem, p. 308-309.

[10] Prof. Dr. Fearghus Ó Fearghail, The First Irish Translation of the Old Testament, in Biblicum Jassyense (Romanian Journal for Biblical Philology and Hermeneutics), volume 4, 2013, Iași, p. 103.

[11] Idem, p. 106. [12] Idem, p. 105. [13] Idem, p. 106. [14] Idem, p. 107. [15] Idem, p. 108. [16] Ibidem. [17] Idem, p. 110. [18] Idem, p. 111. [19] Ibidem. [20] Idem, p. 112. [21] Ibidem. [22] Idem, p. 113. [23] Idem, p. 114. [24] Idem, p. 115. [25] Idem, p. 120. [26] Ibidem.

Did you like this? Share it: