Sfântul Ieronim Mărturisitorul, Comentarii la Isaia Prorocul (fragmente) [5]

Traduceri patristice

vol. 5

*

Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Dr. Gianina Maria Cristina Picioruș

*

Sfantul Ieronim MarturisitorulSfântul Ieronim Mărturisitorul
(340/342/345-420, † 30 septembrie,
pomenit la 15 iunie în Biserica
Ortodoxă)

 *

„Vers. 8: «Va fi părăsită fiica Sionului precum umbrarul în vie [umbraculum in vinea] și precum un bordei/ adăpost într-un câmp de castraveți [tugurium in cucumerario]». Vie este numit întregul Israel, [căci] în cele care urmează, asemenea mărturisește Prorocul, zicând: «Căci via Domnului Savaot este casa lui Israel, și omul din Iuda: răsădire nouă și iubită» (Is. 5, 7). Și în psalm: «Ai mutat via din Egipt: ai gonit neamurile și ai sădit-o pe ea» (Ps. 79, 9).

Această vie, atâta timp cât a avut roade îmbelșugate, L-a avut păzitor pe Dumnezeu, despre Care s-a scris: «Nu va dormita [dormitabit], nici nu va dormi Cel ce păzește pe Israel» (Ps. 120, 4).

După care, cu adevărat, au adunat strugurii ei toți trecătorii pe cale și a devastat-o pe ea mistrețul de pădure: Domnul a părăsit templul Său, mâniindu-Se și ridicându-Se [împotriva lui] a zis: «Sculați-vă, să plecăm de aici» (In. 14, 31) și «se va lăsa casa voastră pustie» (Mt. 23, 38).

Și prin Ieremia: «Am părăsit casa Mea, am lepădat moștenirea Mea. Moștenirea Mea s-a făcut Mie precum leul din pădure: a strigat asupra Mea cu glasul său, de aceea am urât-o pe ea» (Ier. 12, 8). […]

Deci și Atotputernicul Dumnezeu a părăsit templul și cetatea [Ierusalimului] a făcut-o să fie pustie. Căci nu e nevoie de încredințare prin predici pentru noi în mod deosebit, care vedem Sionul pustiu și Ierusalimul ruinat și templul dărâmat până la pământ.

Iar că numește Sionul fiică, [prin aceasta] arată iubirea părintească preamilostivă. Nici nu este de mirare dacă Sionul este numit fiică, când însuși Babilonul este numit adesea fiică. Căci toți cei născuți suntem fiii lui Dumnezeu, dar prin păcatul nostru ne facem străini.

nusDar dacă păcatele noastre au prădat [sufletele noastre] ca niște animale, [atunci] suntem părăsiți de paza lui Dumnezeu și toate ale noastre se vor întoarce la singurătate”[1].

„Pentru Domnul Oștirilor, cum noi, după Aquila, am schimbat în latină, în ebraică se citește: Domnul Savaot. Pe care traducătorii/ interpreții [interpretes] LXX l-au transpus după calitatea locurilor, de două ori, fie prin Domnul Puterilor, fie prin Domnul atotputernic.

Și ne întrebăm dacă s-a spus despre Tatăl sau despre Fiul.

Nu ne îndoim că ceea ce citim în psalmul al douăzeci și treilea – «Ridicați [attollite], căpetenii [principes], porțile voastre și să fie înălțate [elevamini] porțile [cele] veșnice și va intra Împăratul slavei! Cine este Acest Împărat al slavei? Domnul Savaot!», adică Domnul Puterilor, El este Împăratul slavei – se referă la Hristos, Care, după biruința patimii [Sale], S-a înălțat la ceruri învingător [victor].

Și în alt loc se spune despre Domnul, că este Împăratul slavei: «Căci dacă ar fi cunoscut, nu ar fi răstignit pe Domnul slavei» (I Cor. 2, 8).

Așadar nu numai în Apocalipsa lui Ioan și la Apostolul Pavel, ci și în Vechiul Testament, de asemenea, Hristos este numit Domnul Savaot, ceea ce înseamnă atotputernic[2]. […]

„Vers. 10: «Ascultați cuvântul Domnului, căpetenii ale Sodomei, auziți în urechi legea Dumnezeului nostru, popor al Gomorei». Fiind mântuite rămășițele poporului Israel prin Apostoli [cf. Rom. 11, 1-2], iar cărturarii, fariseii și poporul strigând: «Răstignește-L, răstignește-L» (In. 19, 6), astfel s-a împlinit cuvântul profetic. Și i-a numit pe ei căpetenii ale Sodomei și popor al Gomorei, [într-un mod] asemănător cu ceea ce citim mai departe:

«Nedreptatea lor precum Sodoma o vestesc și o arată. Vai sufletului lor, pentru că au gândit sfat prea rău [pessimum] împotriva lor înșiși, zicând: Să-l împiedicăm pe cel drept, pentru că nouă nu ne este de folos/ pentru noi nu e profitabil» (Is. 3, 9).

Așadar, de aceea îi numește căpetenii ale Sodomei și popor al Gomorei, pentru că au gândit sfat prea rău și L-au împiedicat pe Cel drept și au zis: «Nu avem rege decât pe Cezarul» (In. 19, 15). Și mai sus: «Noi știm că Moise a vorbit cu Dumnezeu, dar pe Acesta nu-L știm Cine este» (In. 9, 20).

Și asemenea, mândrindu-se în Evanghelie – «Sămânța lui Avraam suntem și niciodată nu am fost robi nimănui (In. 8, 33) – au auzit de la Domnul Mântuitorul [a Domino Salvatore]: «Dacă ați fi fiii lui Avraam, atunci ați face faptele [opera] lui Avraam». Și mai sus: «Voi sunteți născuți din tatăl diavolul [ex diabolo patre] și faptele tatălui vostru vreți să le faceți» (In. 8, 44).

Astfel că și Iezechiel grăiește către Ierusalim: «Tatăl tău Amoreus [Amorrhaeus] și mama ta Hetita [Gethaea]» (Iez. 16, 45)”[3].


[1] PL 24, col. 31.

[2] PL 24, col. 32.

[3] PL 24, col. 32-33.