29 ianuarie, 2015 – Teologie pentru azi

Predică la pomenirea celor 4 Sfinți Ierarhi ai Bisericii [30 ianuarie 2015]

29 ianuarie, 2015 Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș One comment

Iubiții mei[1],

Și chiar dacă noi, în România, îi cinstim cu precădere pe cei 3 ierarhi, toți patru au fost teologi de marcă ai Bisericii. Și toți au scris în limba greacă, deși Sfântul Ippolitos a fost Episcopul Romei.

Și cred că e nevoie, din ce în ce mai mult, să ne asumăm pe toți Sfinții Părinți ai Bisericii, din Răsărit și din Apus, de pretutindeni și să nu îi mai minimalizăm pe niciunul! Pentru că fiecare dintre ei e un unicat pentru teologia și viața Bisericii și de la fiecare trebuie să învățăm cu evlavie și cu bucurie dumnezeiască.

Și când spun să ni-i asumăm, spun, de fapt: să îi iubim și să îi cinstim deopotrivă, fără să trăim cu impresia arogantă că cei din Apus, Sfinții Bisericii una, de dinainte de 1054, sunt „mai neînsemnați” în comparație cu cei din Răsărit. Pentru că spunem asta din neștiință, căci nu le cunoaștem opera și viața.

Peste tot în lume, Dumnezeu a avut, are și va avea Sfinți enormi, plini de harisme și de teologie și noi trebuie să îi punem pe toți aceștia la un loc, în conștiința și în inima noastră, făcând din ei o unime.

Dar pentru a-i cunoaște trebuie să le căutăm viețile și faptele și scrierile teologice!

Fapt pentru care trebuie să traducem tot mai mult din greacă și din latină, din siriacă și din georgiană, din sârbă și din rusă, din engleză și din franceză pe Sfinții Bisericii, pentru că teologiile și viețile lor ne vor schimba cu totul perspectiva despre ce înseamnă teologie, nevoință și viață a Bisericii.

Pentru că trebuie să ucenicim la Sfinți dacă vrem să cunoaștem teologia Bisericii. Și trebuie să o cunoaștem în amănunțime și nu frunzărind cărțile.

Căci vorbesc despre cunoaștere nu în sensul de a o arhiva în mintea noastră, de a o învăța pe de rost, ci de a o transpune în viața noastră. De a o sădi în noi și de a trăi în ritmurile ei.

În 2014[4] am vorbit despre imensa operă teologică a Sfinților Vasile, Grigorie și Ioan. Opera lor, care încă nu e tradusă cu totul în limba română.

Avem traduceri diverse făcute din scrierile lor dar nu avem o ediție unitară a operelor lor deși toate facultățile de teologie din România își cinstesc azi patronii duhovnicești.

La fel de impresionantă este și opera Sfântului Ipolit, care, din păcate, a ajuns în mod fragmentar până la noi.

În TLG[5] găsim că Sfântul Ipolit a scris împotriva ereticului Noetius, că are un tratat despre Antihrist, că a comentat Facerea, Rut, Psalmii, Proverbele, Ecclesiastul, Isaia, Iezechiel, Evanghelia după Matei, Daniel, Cântarea Cântărilor, a scris o carte despre cosmos, alta despre tradiția apostolică, alta despre canonul pascal și imensa lui carte împotriva ereziilor, din care am început și eu să traduc.

Și Sfântul Ipolit a trăit în secolul al III-lea d. Hr. fiind cel mai important teolog al Romei și ucenicul Sfântului Irineu al Lyonului, care, la rândul său, a fost ucenicul Sfântului Policarp al Smirnei[6].

Așa că nu putem să minimalizăm un Sfânt Teolog al unui secol al Bisericii fără să pierdem amănunte extrem de prețioase despre teologia și viața Bisericii.

Nu putem să minimalizăm niciun Sfânt al Bisericii, fie că a scris sau nu a scris ceva, pentru că el este un reper de viață și de evlavie pentru noi.

Ci trebuie să învățăm de la toți, deopotrivă, cum să Îl iubim și să Îl ascultăm pe Dumnezeu și cum să îi cinstim și să îi privim profund pe oameni.

Pentru că acești patru ierarhi pomeniți azi au privit profund relația lor cu Dumnezeu și cu oamenii.

Sfântul Ipolit s-a născut în anul 170 la Roma și a fost martirizat în anul 235 în Sardinia[7]. El a fost martirizat dimpreună cu alți Sfinți Mucenici, pentru că l-a mustrat pe guvernatorul provinciei că este inuman cu cei pe care îi tortura[8]. Și pentru că a venit în apărarea Sfinților Mucenici, el însuși a fost chinuit cumplit, după care i-au legat mâinile și picioarele și l-au aruncat în mare. Sfintele sale Moaște au fost recuperate și au fost puse în Biserica Sfinților Mucenici Laurentius și Papă Damasus din Roma[9].

Potrivit sursei de aici[10], Sfintele Moaște ale Sfântului Ipolit se găsesc astăzi în basilica romano-catolică San Lorenzo in Damaso din centrul Romei[11].

Sfântul Ioan Gură de Aur, în ziua de „16 aprilie 404, în sâmbăta Sfintelor Paști, a fost scos cu sila din biserica arhiepiscopală a Constantinopolului de ostașii împărătesei Eudoxia și închis în reședința arhiepiscopiei, sub formă de arest la domiciliu, până după sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt, când, la 20 iunie 404, cu aprobarea împăratului Arcadius, a fost exilat, într-o localitate din Asia Mică (Turcia de astăzi), anume Cucuz”[12].

El adoarme în 14 septembrie 407, la Comane, în Pont, și după 31 de ani[13], „la 27 ianuarie 438, împăratul Teodosie al II-lea, fiul lui Arcadius, îndrumat de sfatul duhovnicesc al [Sfântului] Patriarh Proclu”[14], mută Sfintele sale Moaște de la Comane la Constantinopol[15], pomenire a aducerii lor pe care am făcut-o pe 27 ianuarie.

Însă Sfântul Ioan a fost exilat din invidie și nu pentru că a greșit cu ceva!

Împăratul Teodosie al II-lea a recunoscut greșeala părinților lui, împăratul Arcadius și împărăteasa Eudoxia, în fața Sfintelor Moaște ale Sfântului Ioan Gură de Aur, și și-a cerut iertare de la marele Patriarh al Bisericii[16].

Sfintele Moaște ale Sfântului Ioan Gură de Aur sunt spre închinare în multe părți ale lumii, un fragment din ele fiind în Paraclisul Catedralei mântuirii neamului[17].

Iar din 2012, mâna dreaptă a Sfântului Ioan Gură de Aur păzește platforma noastră și îi binecuvintează pe cei care vin ca să citească spre folosul și spre întărirea lor în dreapta-credință a Bisericii[18].

Pentru că Sfântul Ioan e teologul predicării, teologul care a înțeles în mod foarte profund că viața reală a Bisericii constă în cunoașterea lui Dumnezeu și în trăirea poruncilor Sale. Iar ca să-i urmăm exemplul trebuie să ne nevoim și noi să aprofundăm și să prezentăm cu evlavie teologia și viața Bisericii. Pentru ca tot ceea ce prezentăm spre citire și auzire să fie spre luminarea noastră, a tuturor.

Sfântul Grigorie Teologul e teologul Treimii. Cel care a subliniat în mod constant faptul că fundamentul creației, al Bisericii și al mântuirii noastre este harul Prea Sfintei Treimi. Și că nimeni nu poate fi ortodox dacă nu cinstește pe Dumnezeul Cel în treime slăvit și închinat, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh Dumnezeu și dacă nu împlinește poruncile Sale.

Teologia triadologică a Sfântului Grigorie de Nazianz cred că trebuie foarte bine analizată și pusă în centrul elaborărilor noastre dogmatice. Pentru că ea este fundamentul plenar al triadologiei Bisericii.

În Mănăstirea Slatina din județul Suceava se află spre închinare o parte din capul Sfântului Grigorie Teologul[19].

O altă parte dintre Sfintele Moaște ale Sfântului Grigorie sunt la Constantinopol[20].

Pe Sfântul Vasile cel Mare credincioșii noștri îl cunosc datorită Sfintei sale Liturghii, dar, mai ales, datorită rugăciunilor sale de exorcizare, care sunt pline de teologie și de experiență duhovnicească. Însă Sfântul Vasile a fost și un mare teolog, deși, adesea, ne place să îl prezentăm doar ca pe un bun și inovator administrator bisericesc. Iar opera sa filantropică de anvergură s-a născut din profunda sa reflecție și trăire teologică. Pentru că a înțeles că nu putem fi creștini cu adevărat dacă nu ne pasă de cei aflați în nevoie și în suferință.

Sfântul Vasile cel Mare adoarme în ziua de 1 ianuarie 379 în Cezareea Cappadociei, suferind de o boală la ficat[21]. Capul său se păstrează spre închinare în Mănăstirea Marea Lavră din Sfântul Munte Athos[22]. Dar, ca și în cazul celorlalți Sfinți Ierarhi, Sfintele sale Moaște sunt în diverse locuri ale lumii.

Și prin această împărțire a Sfintelor lor Moaște în diverse locuri, Sfinții lui Dumnezeu au dorit să îi binecuvinteze pe cât mai mulți oameni și să arate, în același timp, că darul lor e unitar, e același pretutindeni.

De aceea, iubiții mei, când îl pomenim pe unul dintre Sfinți trebuie să îl pomenim cu conștiința că el e împreună cu toți ceilalți Sfinți ai lui Dumnezeu. Că, rugându-ne lui, ne rugăm unuia care e în comuniune cu toți Sfinții lui Dumnezeu și că apropierea de un Sfânt trebuie să se continue cu apropierea noastră de cât mai mulți Sfinți, de toți Sfinții Lui.

Pentru că Sfinții Bisericii Ortodoxe, Sfinții lui Dumnezeu, sunt de diverse etnii, bărbați și femei, și au trăit și s-au sfințit în diverse secole. Iar pentru a-i cunoaște trebuie să le cunoaștem viețile, Sfintele lor slujbe, Sfintele lor Icoane și Moaște, sfintele lor cărți, Sfintele lor Biserici.

Fiindcă toate la un loc ne ajută să ne apropiem tot mai mult de ei în rugăciune. Căci rugăciunea e modul prin care noi inițiem și întreținem relația noastră cu Sfinții și ei ni se fac cunoscuți în diverse moduri.

Căci în comparație cu ceilalți muritori, Sfinții lui Dumnezeu ne vin în ajutor, ni se arată într-un fel anume, ne ajută și ne vindecă de patimile noastre și ei sunt prezențe care ne luminează mintea și viața.

Sfinții lui Dumnezeu, alături de Sfinții Îngeri, sunt prietenii și apărătorii noștri de la Dumnezeu în lupta noastră continuă și tracasantă cu demonii. De aceea, mulțumindu-le lor pentru tot ajutorul pe care ni-l dăruie, Îi mulțumim lui Dumnezeu mai înainte de toate, căci de la El vine toată darea cea bună, tot harul și toată harisma.

Studenții teologi și universitarii Bisericii sunt astăzi în bucuria hramului Sfinților Trei Ierarhi. Pentru că „în 1936, la Atena, la Primul Congres al Profesorilor de Teologie Ortodoxă, s-a hotărât ca Sfinții Trei Ierarhi să fie patronii Facultăților de Teologie Ortodoxă”[23].

Și prezența lor, a Sfinților Trei Ierarhi, în viața studenților teologi ar trebui să fie o prezență mobilizatoare, atât în ceea ce privește munca de cercetare teologică dar și munca de popularizare a teologiei și a vieții Bisericii.

Căci platforme ca Basilica[24] sau Doxologia[25] sunt platforme de informare și de popularizare ale vieții și ale credinței Bisericii, bune pentru cei care sunt începători în ale vieții ortodoxe. Însă, în același timp, e nevoie și de platforme teologice și culturale mature, în care munca de cercetare teologică și experiența Bisericii să fie prezentate la un nivel academic.

Și pentru o astfel de specializare sunt chemați masteranzii, doctoranzii, doctorii în teologie și autodidacții duhovnicești ai Bisericii noastre, care trebuie să scrie, să traducă și să comenteze tezaurul de credință al Bisericii.

Fiindcă Sfinții Părinți ai Bisericii ne-au lăsat comoara lor nouă…dar noi o ținem îngropată!

Căci a nu vorbi despre Sfinți, a nu-i traduce, a nu-i comenta, a nu-i populariza cu evlavie și cu bucurie dumnezeiască înseamnă a rămâne indiferenți față de darurile lui Dumnezeu rodite în Sfinți.

Să ne învrednicim așadar, iubiții mei, ca fiecare, după puterile noastre, să-i ajutăm, cu efortul și cu banii noștri, pe Sfinți ca să ne învețe ce e bine și ce e rău!

Și a ajuta cu bani pentru ca să se facă o traducere patristică sau o muncă de cercetare asupra vieții și a teologiei unui Sfânt înseamnă a-i ajuta pe Sfinți să fie vii și printre noi prin cuvintele lor.

Dar, deopotrivă, a citi și a trăi cele citite, din cele pe care teologii le traduc din Sfinți, înseamnă a-i cinsti pe Sfinți și a le urma exemplul vieții lor.

Să-i urmăm pe Sfinții noștri prin a le da copiilor noștri, la Botez, nume de Sfinți!

Să-i urmăm pe Sfinți în dragostea lor pentru Biserică, pentru oameni, pentru pacea lumii, pentru dreptate și echitate socială!

Să-i urmăm pe Sfinți în atenția și delicatețea lor față de oameni, animale și plante, pentru ca să respectăm întreaga creație a lui Dumnezeu cu mărime de suflet!

Să-i urmăm pe Sfinți trăind, gândind și acționând ca și ei!

Pentru că astfel dovedim că suntem fiii lor duhovnicești și ei sunt Părinții noștri de la Dumnezeu.

Doamne, Pacea noastră, pentru rugăciunile celor 4 Sfinți Ierarhi astăzi pomeniți, Ipolit, Vasile, Grigorie și Ioan, ai milă de noi, nevrednicii robii Tăi, în toate zilele vieții noastre și dă-ne să Îți slujim Ție cu dragoste și cu simplitate a inimii! Învață-ne să ne nevoim și să ne curățim casa sufletului nostru, pentru ca Tu, Dumnezeul mântuirii noastre, să împărățești și în noi după cum împărățești în întreaga Ta zidire. Că Ție se cuvine slava, cinstea și închinăciunea, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

[1] Scrisă în dimineața zilei de 29 ianuarie 2015. Zi înnorată, cu mici ieșiri ale soarelui.

[2] A se vedea: http://www.synaxarion.gr/gr/sid/1948/sxsaintinfo.aspx.

[3] Idem: http://www.synaxarion.gr/gr/sid/1949/sxsaintinfo.aspx.

[4] Idem: http://www.teologiepentruazi.ro/2014/01/29/predica-la-sfintii-trei-ierarhi-30-ianuarie-2014/.

[5] Idem: http://www.tlg.uci.edu/authors/cd-romd.php.

[6] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Hippolytus_of_Rome. [7] Ibidem.

[8] A se vedea: http://oca.org/saints/lives/2015/01/30/100351-hieromartyr-hippolytus-the-pope-of-rome. [9] Ibidem.

[10] A se vedea: https://holymarymotherofgod.wordpress.com/tag/julius-caesar/.

[11] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/San_Lorenzo_in_Damaso.

[12] Idem: http://basilica.ro/aducerea-la-constantinopol-a-moastelor-sfantului-ioan-gura-de-aur-103745.html. [13] Ibidem. [14] Ibidem. [15] Ibidem. [16] Ibidem.

[17] A se vedea: http://ziarullumina.ro/documentar/istoria-moastelor-sfantului-ioan-gura-de-aur-de-la-paraclisul-catedralei-mantuirii. Imaginea raclei e din acest articol.

[18] Idem: http://www.teologiepentruazi.ro/wp-content/uploads/2012/11/mana-dreapta-a-Sfantului-Patriarh-Ioan-Gura-de-Aur.jpg.