America se ocupă cu propaganda…

mai mult decât s-a ocupat comunismul.

A spus-o Cristian Tudor Popescu aseară, duminică, 22 februarie 2015, tot la Digi 24 HD. Într-un interviu despre decernarea premiilor Oscar.

Și este o afirmație profund adevărată.

Iar propaganda Americii, ca a oricărui alt stat, vrea să unidimensioneze persoana umană. Să o canalizeze spre ceva. Să o forțeze să facă ceea ce vrem „noi” să facă…

De aceea, când vedem că o seamă de oameni, fără să se cunoască între ei, devin, deodată, „iubitorii”/ promotorii unei idei, ai unui produs, ai unei persoane, atunci trebuie să știm că ei se află sub umbrela propagandei.

Trăiesc visul altora.

Nu au ales ei, ci alții au ales ce „să creadă”.

Furatul care te onorabilizează

Matei Vișniec, aseară, pe Digi 24HD, într-un interviu generos, cu multe subiecte, a vorbit la un moment dat despre cei care fură. Care fură în neștire în România. Și el a spus că ei, cei care fură, și-au pierdut instinctul de conservare. Pentru că fură chiar și când știu că vor ajunge la pușcărie.

Însă ce nu înțelege dramaturgul român plecat la Paris e că mafioții români fură nu pentru că n-au instinct de conservare ci pentru că au înțeles lucrul esențial al capitalismului: banii sunt singura insulă de libertate a oamenilor.

Ei fură pentru ca să se credibilizeze. Cine nu fură în România nu e credibil, e „un prost”, e un om care „nu se adaptează”.

Așa că mafia românească e cea mai realistă instituție capitalistă, pentru că știe esențialul vremii noastre: banii deschid toate ușile și pe nimeni nu interesează „cum i-ai făcut”.

De aceea, cine nu fură înseamnă că nu își vrea binele. Adică nu are instinct de conservare. Pentru că mafioții noștri și ai altora fură pentru ca să aibă cu ce să mituiască. Ei fură pentru perioada de după ce ies din pușcărie sau, mai ales, pentru ca să supraviețuiască în pușcărie.