Istorie 5. 17

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

Istoria începe de oriunde o privești

(vol. 5)

*

Prima parte, a doua, a treia, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a.

***

78. Anglicanii și mersul la slujbă

Michael Whelton, un romano-catolic convertit la Ortodoxie[1], care mai întâi a fost anglican[2], ne spune în cartea sa Papi și Patriarhi:

„În urma deselor noastre călătorii în Anglia, putem confirma fără nicio urmă de îndoială închiderea și demolarea bisericilor, pentru că am văzut biserici transformate în magazine de antichități, biblioteci și centre comunitare de agrement.

Din 1989 până în 2000, frecventarea bisericii Anglicane, în Anglia, a scăzut cu 23%. În zilele noastre, la o populație de peste 49.000.000 de locuitori, doar 995.000 de anglicani merg duminica la biserică, [adică] cam 2% din populație”[3].

*

79. Hârtie de crezământ

Așa își numea Pr. Zaharie Crișan, preot ortodox din Șoard[4], pe 15 noiembrie 1849, o adeverință. Prin care el adeverea că în satul său nu există văduve rămase și prunci săraci[5].

*

80. Evhologhionul de secol 8

Eυχολογιον-ul este cuprins în Codex Vaticanus Barberinianus Graecus 336[6] și a fost editat în 1995, la Roma[7]. Și prima slujbă pe care o cuprinde este Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare: p. 1-24. De la p. 24 începe Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur și ține până în p. 43. Vecernia e cuprinsă între p. 43-61. Urmează Miezonoptica între p. 61-65. După care avem Utrenia. Între p. 65-77.

Ceasul întâi începe în p. 77 și se sfârșește în p. 79. Din p. 79 până în p. 81 avem Ceasul al treilea. Ceasul al șaselea: între p. 81-85. Ceasul al nouălea: p. 85-87. Mijloceasul al treilea și al șaselea: p. 87-97.

În p. 97 avem rugăciunea la aducerea pruncului la Biserică. În p. 98-99: rugăciunea când omul devine catehumen/ chemat la Botez. Între p. 99-104 sunt cele trei rugăciuni de exorcizare ale Botezului.

Rugăciunea pentru cel care vine spre Botez: p. 104-106. Lepădările de Satana și unirile cu Hristos: p. 106-108.

pecetea daruluiDin p. 120 începe Slujba Aghiasmei celei mari, care ține până în p. 133. Din p. 133 urmează cele trei rugăciuni ale antifoanelor, după care rugăciunea apolisului, care se încheie în p. 137. Din p. 137 începe Slujba de sfințire a Sfântului și Marelui Mir până în p. 142.

Din p. 143 începe slujba lepădării de Satana și de unire cu Hristos și se termină în p. 152. Din p. 152 începe slujba pentru cei care se leapădă de erezie și se unesc cu Biserica. Slujbă în care sunt anatematizați toți ereticii osândiți de către Biserică (p. 156-157) și se termină în p. 158.

Din p. 158 încep rugăciunile la sfințirea Bisericii cu rugăciunea spusă la punerea temeliei Bisericii[8]. Și rugăciunile pentru sfințirea Bisericii se termină în p. 173.

Pentru ca din p. 174 să înceapă rugăciunile la hirotonie, prima hirotonie fiind cea a episcopului (p. 174-178). Rugăciunea la hirotonia presbiterului (p. 178-179) și rugăciunile la hirotonia diaconului (p. 179-188). Rugăciunea la hirotonia ipodiaconului (p. 188-190), apoi rugăciunea la prohirisirea anagnostului și a psaltului (p. 190-193).

shimaRugăciunea la binecuvântarea casei e între p. 204-205 iar din p. 205 începe Slujba Nunții care se termină în p. 211. Rugăciuni la diverse trebuințe (p. 211-217. De la p. 217 încep rugăciunile pentru cei bolnavi, ale Sfântului Maslu, și se termină în p. 221. Rugăciunile Sfintei Spovedanii încep în p. 221-225. Între p. 225-227 încep rugăciunile de exorcizare pentru cei posedați de demoni. Alte rugăciuni: p. 227-237. Rugăciunile Cincizecimii: p. 237-251. Alte rugăciuni: 252-265.

Rânduiala pentru cei care intră în monahism: p. 265-282. Rugăciunile la casa bântuită de demoni: p. 282-285. Din nou rugăciuni pentru monahi: p. 285-291. Rugăciunile Înmormântării: p. 291-295. Alte rugăciuni: p. 296-299. Rugăciunile după împărtășire: p. 299-310. Și Evhologhionul se încheie cu rugăciunile diaconului: p. 310-315.

*

81. Scrierea getică

Cronica apocrifă, editată de Dan Romalo, e scrisă pe 79 de plăcuțe de plumb[9] și el susține că scrierea este de origine geto-dacă[10].

Cu ajutorul Marioarei Golescu, autorul a reușit să fotografieze plăcuțele pe când era student la Politehnică[11]. Și, mai apoi, a început să descifreze rândul de fotografii păstrat de mama lui și care au scăpat de cutremurul din 1977[12].

Primul pas al descifrării scrierii a fost să presupună că literele grecești au valoarea lor inițială[13]. Astfel a ajuns să citească cuvinte ca: Da*balo, Sarmi*etuzo, Boerobiseto, *enuclo, Cotisonio, Die*, Filipou, Istr*o[14].

Descifrarea textului a durat peste 18 ani iar plăcuțele au fost fotografiate la Institutul Național de Arheologie în anii 1940[15].

Între 1944-1946, 71 de plăcuțe de plumb au fost în colecția Muzeului Național de Arheologie din București. Pe care autorul le-a fotografiat.

Placa de plumb din colecția Dr. Severeanu a fost publicată de Mihai Gramatopol și are 1962 de grame. O placă de plumb se află în Muzeul Mănăstirii Sinaia și o alta în Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” din București. Două medalii rotunde și una ovală, plus încă două plăcuțe fac 79 de piese: cele inventariate de autor[16].

Și autorul a ajuns la următoarea descifrare a literelor[17]:

litere 1Din p. 30 a cărții autorul ne prezintă cuvintele descifrate, printre care se numără: dacii[18], Decebalo[19], galo[20], Istriano, Carseu, Cotisonio[21], Octavio[22], shito, Sirmio, Zamolxiu[23].

După care a intuit un al doilea alfabet, preclasic[24]:

preclasicȘi a adoptat ca ipoteză de lucru faptul că „limba română primitivă s-a dezvoltat direct din geto-dacă, sub puternica presiune a latinei populare”[25].

Din p. 44, autorul începe transliterarea textelor de pe plăcuțele de plumb. Și prima plăcuță conține numele Zamolxsi[26].

ZamolxsiA cincea plăcuță amintește de romani și de daci[27]. Pe a șasea apare: Sarmigietuz[28]. Pe a 8-a apare un călăreț[29], pe când în a 9-a o întreagă armată: armata lui Boerobiseto [Burebista][30].

armata BPlăcuța a 10-a e în scriere preclasică[31] și amintește de „orăștia oii” și de „lunca râului”[32]. Plăcuța a 12-a, la final, vorbește despre marele preot Cieneu[33].

În plăcuța a 13-a se amintește de Macedonia[34] iar în a 14-a apare stindardul dacic[35]:

stindardul dacicÎn a 15-a plăcuță găsim sintagma: „orăștie getă”[36], în a 18-a numele Marico[37], în a 20-a se vorbește despre zeul Cieta[38], în a 21-a: despre un drum pavat, care duce la sanctuarul din Orăștie[39]. Pe plăcuța a 21-a vedem o cetate și un zid de apărare[40]. Așa arată cetatea, care este înconjurată de copaci:

cetateaÎn a 22-a plăcuță se vorbește despre Decebal [Daciibalo] și despre Diegio[41], în a 23-a despre „râpa joasă”[42], în a 25-a despre Caius Antonius[43], în a 28-a se amintește despre oi și armata dacă[44], în a 31-a despre jertfe, rațe, ulița iepelor și struguri[45].

În a 35-a plăcuță de plumb aflăm fragmentul: „degete de picior al[e] marelui Zeus”[46], în a 39-a cuvântul Panono [Panonia][47], în a 40-a sunt amintiți „iazigii sarmați”[48], în a 42-a e amintită izma[49], în a 45-a apar 6 chipuri de bărbați, doi dintre ei fiind rezemați în toiag[50], în a 52-a aflăm cuvintele: Istru, ghirlande, flacără de veghe, poartă[51], în a 58-a avem numele lui Sarmiz, bazileul tracilor[52].

Plăcuța a 62-a conține cuvintele: măgari, iepe, frica nimicirii, terasă rotundă, viu, turnul, ușă, slăvită, egali, răsculați, stăpânire[53].

Pe a 65-a plăcuță distingem soldați romani și soldați daci[54]:

soldatiși ni se vestește că „a fost luat al său cap”[55]. Al lui Decebal[56]. Pe când în plăcuța a 69-a e amintit râul Mureș sub forma Maris[57].

Pe plăcuța a 72-a găsim cuvintele: rășini, aici, mânie, drept, aicia, așezare întărită, rămași, iscoadă, strămoși, stăpânitor, împuternicit, slujitorul[58], pe a 76-a: bolește cu diaree, răscrucea, nisipuri, spate, imperiul spaimei, șontâc, horcăia sânge, culcat, ultimul[59], pe când pe a 79-a găsim: marele soare de mai, genunchiul măgarului, lanurile de grâu cât sulița, steagurile, guițări, sciți, grabă, boii, marea cuvântare[60].

Pe plăcuța a 80-a avem din nou stindardul dacic dar se amintește și despre „zeul strămoșilor”[61]. Pe a 84-a este reprezentat Decebal[62], pe a 90-a avem, „probabil, embleme de pecete[63], pe a 91-a diverse chipuri de bărbați[64], printre care se află și chipurile lui Burebista[65] și Deceneu[66].

Pe plăcuța a 92-a avem și soldați călări[67]:

soldati calariÎn plăcuța a 94-a avem un scaun de judecată[68]:

scaun de judecataÎn plăcuța a 96-a avem din nou mai multe chipuri, e amintită Căpâlna și o victorie împotriva romanilor[69]. „Oprită este cearta”: ultima însemnare întipărită pe plăcuța a 98-a[70].

În plăcuța 106 sunt amintiți: Oroles, macedonenii și bastarnii[71]. În a 107-a se amintește de odihna soției moarte și se pomenește de Xtaretos[72]. Iar Dan Romalo presupune că e vorba de un grec, Xtaretos, care s-a căsătorit cu o fată getă din părțile Tisei[73]. Pentru că și Tisa e amintită în plăcuța a 107-a[74].

În plăcuța 108 se vorbește despre stirpea albaneză, oile istrienilor [ale dunărenilor] și Sarmia[75].

În plăcuța 111 găsim numele lui Lisimah și al lui Dromixete, dar se vorbește și despre o peșteră[76].

În plăcuța 115 ni se vorbește despre Oroles, lăută și scripcă[77].

În plăcuța a 117-a e amintită Sargeția și se folosesc cuvintele: cuie, osie, aramă, bou, apă[78].

În a 120-a sunt amintite cetățile Ziridava, Noviodunum, Singidunum[79], pe când în plăcuța a 122-a e amintit zeul războiului[80].

În plăcuța a 123-a e amintit usturoiul[81], în a 124-a se vorbește despre „marii înmormântați ai dacilor”[82], în a 126-a se vorbește despre Tezeu[83].

Toate plăcuțele sunt foarte bogate în imagini, simboluri și cuvinte. Eu descriu aici doar elemente inedite de pe aceste plăcuțe getice.

În a 128-a plăcuță, Burebista e pe cal, în fața armatei sale[84]:

Burebista pe calPe plăcuța a 130-a găsim cuvintele: gâște, zâne, scrisori, lanțuri[85].

În plăcuța 131, în partea de jos a ei, „se distinge un grup compus dintr-o săgeată în zbor, o șopârlă, o broască țestoasă, o pasăre și un cvadruped de speță incertă și, în sfârșit, un șarpe uriaș cu cap anormal, prins într-o plasă sau cu intenția reprezentării unor mari solzi pe întregul său corp”[86]. Adică această imagine:

animaleÎn cele din urmă autorul a ajuns la un alfabet integral pe baza căruia a citit plăcuțele. El a pus literele preclasice lângă cele clasice și a rezultat acest alfabet[87]:

alfabetul integralȘi a întocmit și un dicționar al cuvintelor folosite pe plăcuțe, care începe odată cu p. 181 a cărții și se termină în p. 256, și care este foarte interesant. Pentru că el combină limba getă cu limbile latină și greacă.

Din p. 257 își începe studiul său despre plăcuțe. Și autorul ne spune că tezaurul plăcuțelor nu a fost inventariat de Muzeul Național de Arheologie și că nu găsim referiri despre el nici în operele lui Nicolae Densușianu, Grigore Tocilescu sau Vasile Pârvan[88]. Iar M. Gramatopol, singurul care a vorbit despre el, considera că plăcuțele sunt „o plăsmuire” de secol 18[89].

Însă autorul analizând textele, a ajuns la concluzia că cele „două forme anomale [neregulate], în esență Cieneo și Sarmigietvzo, constituie, în mod strict obiectiv, o foarte puternică mărturie în favoarea autenticității conținutului epigrafic al acestor texte, și a suportului lor material”[90].

Referindu-se la conținutul plăcuțelor, Dan Romalo a ajuns la aceeași constatare pe care și eu am făcut-o în timp ce le priveam: au o concepție unitară[91]. Lucrurile nu sunt prezentate alandala ci într-un mod foarte coerent. Și presupun un grad foarte ridicat de cunoaștere a istoriei pentru ca să încerci să falsifici așa ceva.

Pe de altă parte, plăcuțele, pe lângă faptul că sunt atât de bogate în conținut și ilustrări, sunt și foarte grele. Ele cântăresc 2-300 de kilograme[92]. Ca să falsifici aceste plăcuțe ar fi nevoie de ani de muncă[93].

Din p. 273, autorul începe discuția despre limba folosită pe aceste plăcuțe de plumb. Și amintește de faptul că Hasdeu a fost cel care a presupus aprioric că există o diferență cvasi-absolută între limba latină și limba geto-dacă[94].

Însă contele d’Hauterive în 1787 și apoi Petru Maior au afirmat contrariul: că limba latină se trage din limba română[95]. Același lucru a afirmat și Nicolae Densușianu, bazându-se pe mărturiile lui Titus Livius, Dio Cassius și Ovidiu[96].

Romalo remarcă acordarea în gen a adjectivelor și flexionarea gerunziului, terminația în –o a cuvintelor[97], ajungând la concluzia că limba română nu a fost disjunctivă de limba latină în primul mileniu înainte de Hristos[98]. Pentru că plăcuțele de plumb ne oferă această certitudine.

Referindu-se la modul în care au fost turnate plăcuțele, autorul spune că „par să fi fost obținute prin turnare de plumb topit în forme joase, întinse, larg deschise, pe fundul cărora ar fi fost imprimate, în negativ, cu poansoane [matrițe] de literă și de figuri, textele și imaginile observabile pe plăci”[99].

Mergând mai departe cu cercetarea sa istorică, autorul ne spune că în anul 1804, la Grădiștea de Munte, s-a găsit o cantitate uriașă de plumb: 1.400-1.700 kilograme[100]. După care afirmă că plăcuța a 28-a a fost făcută după moartea lui Decebal[101].

Studiul Aurorei Pețan începe în p. 308. Și ea afirmă că, pentru a falsifica limba plăcuțelor trebuie să fii „un lingvist excepțional”[102]. Dar, totodată, că această carte a lui Dan Romalo, „care a salvat de la pieire sigură aceste texte, este una dintre cele mai valoroase, din câte s-au publicat vreodată, cel puțin pentru lingvistica românească”[103]. Pentru că limba tăblițelor „are cuvinte comune cu latina și cu limbile germanice, dar rămâne o limbă enigmatică[104].

Pețan ne spune că plăcuțele de plumb luate în discuție sunt copiile originalelor din aur, făcute la fabrica de cuie din Sinaia, în preajma anului 1875, din ordinul regelui Carol I[105].

În iunie 2003, s-a dovedit faptul că plumbul folosit pentru plăcuțe este modern, din secolul al 19-lea[106].

Dar limba tăblițelor de plumb nu este una „standardizată, ci una plină de enorm de multe variante – grafice sau fonetice – așa încât aproape nu există un singur cuvânt care să aibă o formă unică în toate plăcile”[107]. E o limbă „izolantă, fără desinențe, cu silabe deschise”[108]. Iar dacă această limbă este limba dacă, subliniază Aurora Pețan, atunci limba dacă este o limbă neindo-europeană[109].

Din reprezentările de pe tăblițe, rezultă că „geții și dacii erau politeiști – fără să putem ști precis care este zeul lor suprem. Zamolxe a fost un profet și un legislator, probabil ridicat la rang de zeu de către geți, dar fără să facă parte efectiv din nucleul panteonului”[110].


[1] Michael Whelton, Papi și Patriarhi. O perspectivă ortodoxă asupra pretențiilor romano-catolice, trad. de Virgil Baidoc, prefață de Mircea Platon, Ed. Theosis, Oradea, 2010, p. 33. [2] Idem, p. 25. [3] Idem, p. 28.

[4] O localitate în județul Mureș: http://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98oard,_Mure%C8%99.

[5] Revoluția transilvană de la 1848-1849. Date, realități și fapte reflectate în documente bisericești ortodoxe 1848-1850, volum întocmit de Dumitru Suciu (coordonator), Alexandru Moraru, Iosif Marin Balog, Diana Covaci, Cosmin Cosmuța și Lorand Maldy, studiu introductiv de Dumitru Suciu, Ed. ASAB, București, 2011, p. 185.

[6] Cf. http://www.ecclesia.gr/greek/press/theologia/material/1990_3_4_filias.pdf.

[7] LEucologio Barberini gr. 336 (ff. 1-263), edizione a cura di Stefano Parenti ed Elena Velkovska, in coll. Bibliotheca „Ephemerides liturgicae. Subsidia”, vol. 80, Ed. Centro Liturgico Vincenziano, Roma, 1995, 382 p. [8] Idem, p. 158-159.

[9] Dan Romalo, Cronica getă apocrifă pe plăci de plumb?, ediție bilingvă: română-engleză, cu prefață de Dr. Al. Suceveanu, cu studiu istoric și filologic de Aurora Pețan și postfață de Acad. Virgil Cândea, Ed. ALCOR, București, 2005, p. 5.

[10] Idem, p. 13. [11] Idem, p. 20. [12] Idem, p. 21. [13] Ibidem. [14] Ibidem. [15] Idem, p. 23. [16] Idem, p. 26. [17] Idem, p. 29. [18] Idem, p. 31. [19] Idem, p. 32. [20] Idem, p. 33. [21] Idem, p. 34. [22] Idem, p. 35. [23] Idem, p. 37. [24] Idem, p. 39. [25] Idem, p. 41. [26] Idem, p. 44. [27] Idem, p. 49. [28] Idem, p. 50. [29] Idem, p. 53.

[30] Idem, p. 54. Un fragment din plăcuța a 9-a, prezentă aici. [31] Idem, p. 56. [32] Idem, p. 57. [33] Idem, p. 60. [34] Idem, p. 62. [35] Idem, p. 63. [36] Idem, p. 66. [37] Idem, p. 69. [38] Idem, p. 72. [39] Idem, p. 74. [40] Idem, p. 75. Imaginea e din aceeași pagină. [41] Idem, p. 77. [42] Idem, p. 79. [43] Idem, p. 80. [44] Idem, p. 82. [45] Idem, p. 86. [46] Idem, p. 88. [47] Idem, p. 90. [48] Idem, p. 92. [49] Idem, p. 93-94.

[50] Idem, p. 96. [51] Idem, p. 98. [52] Idem, p. 100. [53] Idem, p. 102. [54] Idem, p. 103. Tot de acolo e și fotografia. [55] Idem, p. 104. [56] Idem, p. 103. [57] Idem, p. 106-107. [58] Idem, p. 109. [59] Idem, p. 113. [60] Idem, p. 115. [61] Idem, p. 117-118. [62] Idem, p. 119. [63] Idem, p. 121. [64] Idem, p. 122. [65] Idem, p. 123. [66] Idem, p. 124. [67] Idem, p. 126. [68] Idem, p. 130.

[69] Idem, p. 131-132. [70] Idem, p. 134. [71] Idem, p. 136. [72] Idem, p. 137. [73] Idem, p. 138. [74] Idem, p. 137. [75] Idem, p. 139. [76] Idem, p. 142-143. [77] Idem, p. 147. [78] Idem, p. 150-151. [79] Idem, p. 156. [80] Idem, p. 161. [81] Idem, p. 163. [82] Idem, p. 165. [83] Idem, p. 166. [84] Idem, p. 170. [85] Idem, p. 174. [86] Idem, p. 177.

[87] Idem, p. 180. [88] Idem, p. 258. [89] Idem, p. 259. [90] Idem, p. 270. [91] Idem, p. 271. [92] Idem, p. 272. [93] Ibidem. [94] Idem, p. 273. [95] Ibidem. [96] Ibidem. [97] Idem, p. 277. [98] Idem, p. 278. [99] Idem, p. 279-280. [100] Idem, p. 285. [101] Idem, p. 286. [102] Idem, p. 309. [103] Ibidem. [104] Idem, p. 311. [105] Idem, p. 313.

[106] Idem, p. 314. [107] Idem, p. 323. [108] Idem, p. 327. [109] Idem, p. 328. [110] Idem, p. 343.