Sfântul Ieronim Mărturisitorul, Comentarii la Isaia Prorocul (fragmente) [6]
Traduceri patristice
vol. 5
*
Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Dr. Gianina Maria Cristina Picioruș
*
Sfântul Ieronim Mărturisitorul
(340/342/345-420, † 30 septembrie,
pomenit la 15 iunie în Biserica
Ortodoxă)
*
„Așadar omul nu poate vedea fața lui Dumnezeu. Îngerii însă, chiar și ai celor mai mici în Biserică, văd întotdeauna fața lui Dumnezeu (cf. Mat. 18, 10). Și: «acum vedem în oglindă [in speculo] și în enigmă/ ghicitură [in aenigmate], însă atunci [vom vedea] față către față [facie ad faciem]» (I Cor. 13, 12). [Dar] când ne vom preface [profecerimus] din oameni în Îngeri, atunci vom putea zice cu Apostolul: «Iar noi toți, cu fața descoperită privind ca în oglindă [speculantes] slava lui Dumnezeu, suntem schimbați la chip din slavă în slavă, ca de la Duhul Domnului» (II Cor. 3, 18)”[1].
„Vers. 11: «Ce [este] Mie mulțimea jertfelor voastre?, zice Dumnezeu. M-am săturat [plenus sum]. Arderea de tot a berbecilor [holocausta arietum] și grăsimea celor grase și sângele vițeilor și al mieilor și al țapilor nu am dorit». […]
Ceea ce și în Ps. 49 citim: «Nu voi primi din casa ta viței, nici de la turmele tale țapi, pentru că ale Mele sunt toate fiarele pădurilor [ferae silvarum], dobitoacele în munți și boii. Am cunoscut toate zburătoarele [volatilia] cerului și frumusețea țarinii [agri] cu Mine este. Dacă voi flămânzi, nu-ți voi spune ție, căci a Mea este lumea pământului [orbis terrae] și plinătatea [plenitudo] ei. Voi mânca oare carnea taurilor sau sângele țapilor voi bea?» (Ps. 49, 10-14).
Și când a lepădat ritualurile Vechiului Testament, [poporul] a trecut la curăția evanghelică.
Și că [Dumnezeu] aceasta dorește, arată [aici]: «Jertfește lui Dumnezeu jertfa laudei [sacrificium laudis] și întoarce [redde] Celui Preaînalt făgăduința ta.
Și cheamă-Mă pe Mine în ziua necazului/ neliniștii [tribulationis] și te voi scoate pe tine și Mă vei cinsti [honorificabis] pe Mine» (Ps. 49, 15-16)”[2].
„Vers. 13: «Nu vă mai puneți să călcați în pridvorul [templului] Meu [atrium Meum]».
Observă că, după pustiirea babiloniană, templul a fost înălțat iarăși de către Zorobabel, și în cursul multor ani, în templu au fost aduse jertfe (cf. I Esdr. cap. 5). Așadar, [versetul] indică ultima distrugere a templului, sub Vespasian și Tit, care este să continue până la sfârșitul lumii [consummationem mundi]”[3].
„Vers. 16: «Spălați-vă, făceți-vă curați». Pentru jertfe mai bune și arderi de tot și [pentru] grăsimea celor îngrășate și [pentru] sângele taurilor și al țapilor, și pentru tămâieri și lunile noi și sabat și ziua sărbătorii și [pentru] postiri, luni și alte solemnități [solemnitatibus], obiceiul Evangheliei Mă bucură: ca să fiți botezați în sângele Meu pentru baia înnoirii/ învierii [lavacrum regenerationis], care singură poate să șteargă păcatele.
Căci dacă nu va fi cineva renăscut din apă și [din] Duh, nu va intra în Împărăția cerurilor (cf. In. 3, 5). Și aceasta, de asemenea, [a zis] Domnul înălțându-Se la Tatăl: «Mergeți», spune, «[și] învățați toate neamurile, botezându-le pe ele în numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt» (Mt. 28, 19).
Vers. 17: «Depărtați gândurile voastre rele de la ochii Mei». Ceea ce Ioan Botezătorul zicea: «Pui de vipere/ năpârci [genimina viperarum], cine v-a arătat vouă să fugiți de mânia care va veni [ventura]? Faceți deci roade vrednice de pocăință» (Mt. 3, 7; Lc. 3, 7). Pentru ca cel ce a urmat Botezului lui Hristos să depărteze răul din inima sa și să se odihnească de a făptui cele rele [perverse] și apoi să învețe să facă binele, după [cum spune] acela care învață în altă parte: «Ferește-te de rău și fă binele» (Ps. 36, 27).
«Învățați să faceți bine [discite binefacere]». Așadar, virtutea se învață. Căci nu este de ajuns doar firea bună pentru dreptate. [Asta] doar dacă, cine se instruiește [erudiatur], se [și] supune învățăturii [congruis disciplinis].
Asemenea este și ceea ce grăiește și Iisus, fiul lui Sirah: «ai dorit înțelepciunea: păzește porunca și Domnul ți-o va da ție pe ea» [Înț. lui Iis. Sir. 1, 25].
Și în cele care urmează, la fel amintește și Isaia: «Tot cel care nu va învăța dreptatea pe pământ, nu va împlini adevărul» (Is. 26, 10, cf. LXX). Așadar, dreptatea se învață și învățătorilor înțelepciunii le sunt trecute pragurile [terenda sunt limina]”[4].
[1] PL 24, col. 33.
[2] PL 24, col. 34.
[3] PL 24, col. 35.
[4] PL 24, col. 36.