Punctul de reîntâlnire

Aici e punctul nostru de reîntâlnire: pe foaie! Căci foaia aceasta de lumină este o interioritate deschisă.

Ea mă reprezintă, pentru că e o parte din mine. Eu m-am scris pentru ca să pot fi citit. Să pot fi citit oricând.

În absența scrierii, eu nu aș fi avut nimic să-ți spun, în aparență, pentru că tu nu ai fi putut să mă citești în fapt.

Te duci și vii, citești și pleci, înveți și dărui mai departe. Te reîntorci pentru ca să mă revezi

Însă aceste cuvinte n-ar fi fost dacă eu nu te-aș fi vrut. Dacă nu aș fi crezut în cel care citește. În cel care citește și înțelege.

Diferența dintre mine, care te vreau pentru tine și tine e aceasta: că eu m-am dăruit…și e rândul tău să te dărui. Eu am scris, pentru ca tu să fii citire. Eu am scris pentru ca tu să fii altul.

Ce faci tu cu tine, cu cine ai ajuns citindu-mă? E întrebarea pe care trebuie să ți-o pui înainte de a mă…reciti.

Pentru că punctul de reîntâlnire…după ceva timp…se mută de pe foaie în tine.

Mă porți în tine!

Ce-ai învățat de la mine a rămas în tine.

Pentru ca să te port în mine…trebuie să știu cine ești. Dacă nu vrei să știu cine ești…tu ești o parte din mine…și am să mă recunosc în tine…dacă am să te văd vorbind, scriind, citind, trăind…

Am să mă reîntâlnesc cu mine în tine.

Tu vei fi punctul de reîntâlnire!

2 comentarii la „Punctul de reîntâlnire”

  1. Frumos spus!

    Sarut-mana, Parinte!

    Are Sfantul Serafim al Sarovului un cuvant drag mie care spune asa: „lumanarea, desi arde cu lumina pamanteasca, aprinde de la ea si alte lumanari, lumineaza si alte locuri, fara ca lumina ei sa se micsoreze”.

    Un post binecuvantat sa va daruiasca Domnul!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *