Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Date: 11 martie, 2015

Unii nu rabdă ca să fie lăudați cei mai buni

Sfantul Maxim Marturisitorul citatPentru că am tot văzut că se practică citatele în fotografie, fără trimiterea bibliografică, m-am gândit că trebuie să arătăm că mai și citim cărți. Pentru că citate…poți fura de pe oriunde, pe când referința completă arată că ai citit cartea…

Până la urmă poți să furi și referința completă…dar numai de la unul care…a și citit cartea.

Iar, pe unele bloguri, dar mai ales pe Facebook, citatele din alții țin loc de propria gândire. Adică dai citatul…și omul crede că „ai gândit” ca cel din poză.

Însă mulți doar se bat în citate cu alții…pentru că nu știu să spună, cu propriile lor cuvinte, ce au de spus.

Ce a vrut să spună Sfântul Maxim în textul din imagine? Că îngâmfaților le place buna părere despre ei înșiși…și nu suportă să fie lăudați de către cineva, cei care, cu adevărat merită. Pentru viața, nevoința și opera lor. Și în loc să se comporte firesc față de un om excepțional…ei caută să mintă – să înăbușe adevărul – despre persoana aceluia, în loc să îl respecte după cuviință. Dar, cel care minte și denigrează pe omul Sfânt nu face decât să Îl răstignească din nou pe Hristos. Pentru că omul cuvios trăiește în și din puterea Domnului.

Adică mi-aș dori ca în loc de fotografii cu citate, să încercăm să ne formulăm micile noastre gânduri așa cum putem, și să nu mai ne considerăm „mai mult” decât suntem. Sau „egali” cu Sfinți, atâta timp cât „putem să vorbim”, în mod direct, cu cuvintele lor.

Puțină decență nu strică!

Istorie 5. 19

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

Istoria începe de oriunde o privești

(vol. 5)

*

Prima parte, a doua, a treia, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a.

***

86. Policlinica Viața

În ziarul Adevărul, din ziua de duminică, 10 decembrie 1922, policlinica Viața își făcea publicitate. La pagina 2. Din care aflăm că își avea sediul în București, pe strada Calea Griviței, nr. 107. Iar medicii specialiști de la Viața, „vindecă, radiează sifilisul, blenoragia și alte boli la bărbați și femei. [Fac] analiza sângelui, [plus] injecțiuni [injecții] fără durere”[1].

*

87. Magazinele Bertheil

Se adresau senatorilor și deputaților, într-o reclamă în Adevărul, din ziua de 4 noiembrie 1922. Pentru că „am primit un însemnat transport de ștofe, frakuri, paltoane, precum și diferite pânzeturi fine pentru lingerie [lenjerie] și executăm prompt orice comenzi de haine și lingerie pentru Domni și Doamne”[2]. Sediile magazinelor: București, Calea Victoriei, nr. 56 și 57[3].

*

88. Reclamă erotică la dușuri

Singura imagine nud a numărului din Adevărul citat anterior, se află în p. 3. Și este o reclamă la „instalațiuni sanitare”[4]. Adică aceasta:

reclama erotica la dusuriDe unde rezultă că anglo-americanii ne vindeau din anii ’20 lucruri sexualizate.

*

89. „…așa rămași?”

Andrei Mureșanu are un text intitulat: „Pentru ce sîntem așa rămași?”[5]. Se referă la noi, românii. Și el numea veacuri „întunecate”[6], veacurile în care „lumina științelor mai de tot se stinsese”[7]. Multe nații au scăpat de „vălul cel gros al întunericului. [Însă] românii, dintre celelalte nații a[le] Europei, zac spre osândă, mai adînc sub nestrăbătutul [a]coperămînt al întunecimei”[8].

Și pentru a ne lumina, spune autorul, trebuie „să dezvățăm datina”[9] sau „năravul cel învechit”[10].

Însă Mureșanu considera că peste „ticăloasa soartă a românilor” s-au adăugat și „răzvrătirile bisericești, [care], prin îndemnul apărărei naționalității, cu totul stîrpind, cea mai mare parte se făcură monopoliu[l] de cîștig streinilor”[11].

De aceea avem o cultură lenevită[12]. Una care nu vrea „deșteptarea…ridicarea din groasa ceață a neștiinței, care atîta au deznaturat [denaturat] pre români, mai ales cînd, ridicându-se prin lumina deșteptării toate națiile în jurul nostru, de la Marea Neagră încoace, am rămas mai singuri de exemplu a vechei varvarii [barbarii]”[13]. De-a lungul timpului am avut și noi bărbați „plini de zel”, care au știut „interesul național” și au luptat pentru „apărarea acestuia”[14].

Însă ostenelile lor au fost puțin prețuite[15]. De aceea, „înalta idee a prefacerii românilor întru popor vrednic de purtarea numelui strămoșesc, prin deșteptare și înainte pășire în științe, încă pînă astăzi se ține de cei mai mulți nepotrivită pentru starea românilor de acum”[16]. Mai pe scurt: românii nu cred în ei înșiși și de aceea nu vor să facă lucruri mari în domeniul științei.

De la cine aștepta Mureșanu dinamizarea și luminarea poporului român? De la „statul preoțesc …, [de] la acel organ de la care singur, între împrejurările de acum, se așteaptă stîrnirea românilor din groasa întunecare”[17].

Pentru că preoții sunt chemați nu doar „ca să spele sarcina păcatelor, cu împărtășirea nemuritoarelor Taine, de pe sufletele credincioșilor”[18] ci și la aceea de a aduce „binefăcătoarele raze a[le] luminei ațîțînd duhul deșteptării în inimile cele tinere, în îndemnul cunoașterei adevărului”[19].

Și de ce preoții trebuie să îndemne spre știință pe cei credincioși? Pentru că „istoria veacurilor trecute ne arată cum că preoții au fost cei dintîi învățători ai tuturor națiilor”[20]. Nu preoții se ocupă cu grija „învățăturilor sistematice mai înalte”[21], subliniază autorul, ci ei trebuie să își dea silința să îi deștepte pe oameni spre știință[22], „prin desfacerea încheieturilor credinței și a năravurilor, sau a moralului în vrîsta [vârsta] cea tinără [tânără], [prin] îndemnul spre cunoașterea folosului ce rîurează din luminarea științelor”[23].

Cum însă se gândea Andrei Mureșanu, autorul imnului național[24], să îi lumineze pe românii de la sat? Prin hirotonirea a cel puțin doi preoți în fiecare sat[25]. Pentru ca unul dintre ei să poată învăța poporul, în timp ce celălalt se dedică slujirii.

*

90. Naționalitatea aromânilor

În ziarul Adevărul, de joi, 12 mai 1905, știrea zilei era aceasta: „Naționalitatea Aromînilor [a fost] recunoscută prin Firman”[26]. Titlu mare, sus, pe prima pagină. Iar din pagina a 2-a a ziarului aflăm că pe 11 mai 1905, la Constantinopol, „după anĭ de stăruințĭ, Sultanul a semnat un firman prin care se recunosc comunitățile romînilor macedonenĭ”[27].

Și românii macedoneni cereau sultanului să se roage în Biserică în limba lor, să aibă un cap al Bisericii lor, să aibă cler românesc și comunități religioase[28]. Și prin firmanul amintit, sultanul le-a împlinit toate cererile[29]. Pentru că tratativele cu sultanul le-a purtat Alexandru Lahovary, ministrul român la Constantinopol, sprijinit de ambasadorul Germaniei și de ministrul Italiei, plecat cu mandat de la guvernul Sturdza și de la cabinetul Cantacuzino[30].

*

91. Băile de la Sărata-Monteoru

În același număr al ziarului Adevărul, citat anterior, în pagina a 3-a există un fragment publicitar dedicat „băilor minerale de la Sărata-Monteoru”[31]. Se află în județul Buzău, la două ore de București și o oră de Buzău[32]…fără să ne spună dacă e vorba de tren sau de mașină.

Sezonul începea la 1 iunie și în acest punct de sănătate se ofereau următoarele servicii: „băi minerale calde și reci, ape iodurate, ape cloruro-sodice-sulfuroase, ape iodate și alcalino-bicarbonate de băut, băi de nămol [și] hydroteraphie”[33].

Însă, pentru ca informația să aibă un impact și mai mare, reclama ne spune că apele de aici sunt „superioare” celor de la „Hahl. Kreuznach Saliens, les Baina, etc”[34]. Pentru că 500 de litri de apă de la Monteoru conțin 62½ grame de iod și 90 de kilograme de sare, pe când la Hahl sunt 14 kilograme de iod și 11 kilograme de sare[35].

La ce „se întrebuințează cu mare succes”? La sifilis, reumatism, scrofulosă, tuberculoză, lymphatism, anemie, boli de femei [?][36], boli de piele etc. Pe când „sursa bircarbonată” e bună pentru boli de stomac, de intestine, „de beșică urinară”, de ficat, de rinichi[37]. Cei care veneau să se trateze erau cazați în două mari hoteluri cu peste 150 de camere și camera era mobilată „elegant” începând „de la 40 de lei camera pe lună”[38].

Băile „de marmoră” aveau „instalație modernă” iar o baie caldă costa 1, 5 lei iar o baie rece un leu. Însă, ca să vezi, cei care veneau la tratament, aveau parte și de „casino, în genul celor mai mari din străinătate”, dar și de restaurant. Joia și duminica se făceau baluri în casino, și muzica era asigurată de regimentul din Buzău. Pentru că „Parcul, Casinul și Hotelurile sunt iluminate cu electricitate”[39] iar pentru militari, și numai pentru ei, se făcea o reducere de 20%[40]. Pentru că militarii, după cum se înțelege, erau studenții și pensionarii de astăzi.


[1] Ziarul Adevărul, anul XXXV, nr. 11890, duminică, 10 decembrie 1922, p. 2.

[2] Ziarul Adevărul, anul XXXV, nr. 11854, sâmbătă, 4 noiembrie 1922, p. 2.

[3] Ibidem. [4] Idem, p. 3.

[5] Andrei Mureșanu, Poezii. Articole. Antologie, postfață și bibliografie de Ion Buzași, Ed. Minerva, București, 1988, p. 96-99.

[6] Idem, p. 96. [7] Ibidem. [8] Ibidem. [9] Idem, p. 97. [10] Ibidem. [11] Ibidem. [12] Ibidem. [13] Ibidem. [14] Ibidem. [15] Ibidem. [16] Ibidem. [17] Idem, p. 98. [18] Ibidem. [19] Ibidem. [20] Ibidem. [21] Ibidem. [22] Idem, p. 99. [23] Ibidem.

[24] A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Andrei_Mure%C8%99anu.

[25] Andrei Mureșanu, Poezii. Articole, ed. cit., p. 99.

[26] Ziarul Adevărul, anul XVIII, nr. 6568, joi, 12 mai 1905, p. 1.

[27] Idem, p. 2. [28] Ibidem. [29] Ibidem. [30] Ibidem. [31] Idem, p. 3. [32] Ibidem. [33] Ibidem. [34] Ibidem. [35] Ibidem.

[36] Probabil se referă la boli cu transmitere sexuală. Boli luate…de la femei.

[37] Ziarul Adevărul, anul XVIII, nr. 6568, nr. cit., p. 3. [38] Ibidem. [39] Ibidem. [40] Ibidem.

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén