O ironie biblică
Unul dintre avantajele unei traduceri corecte a Scripturii și nu adaptate pentru vorbirea contemporanilor este și acela că scoate la iveală anumite reflexe literare, în literatura cultă, care altfel ar putea rămâne dificil, dacă nu imposibil de depistat.
În traducerea Evangheliei Sfântului Marcos/ Marcu, pe care a publicat-o Părintele Dorin ieri, m-am oprit la următorul verset: Mc. 7, 9.
El sună astfel[1]:
Mi-am adus aminte de existența unor formulări asemănătoare, în Letopisețul lui Ion Neculce, care sunt puse exclusiv pe seama influențelor populare.
Neculce povestește cum Constantin Cantemir „și Cupăreștii s-au mai apucat și de alt danțu asupra muntenilor”, încercând să-l scoată din scaun pe Brâncoveanu și să ia tronul Țării Românești. Însă nu le-a ieșit deloc socoteala, pentru că Brâncoveanu a aflat de ce se punea la cale, a dat turcilor „1000 de pungi” de bani și i-a prins pe boierii complotiști, pe care i-a pedepsit public cu severitate, iar Constantin Cantemir a scăpat de mazilire fiindcă…a murit.
Iar Neculce exclamă:
„Dece [deci] știu c-au isprăvit Cantemir-vodă bine!”[2].
În altă parte, relatează cum Constantin Duca vodă a trimis pe un anume „Moisăiu sărdarul” cu „trei, patru sute de joimiri” să-i omoare pe turcii veniți în Iași „pentru banii birului și pentru alte pricini”, de frică să nu fie mazilit. Acela a făcut cum i se poruncise, doar că, după împlinirea lucrului, „cum au sosât în Neamțu, cum au și împlut locul că l-au chemat Duca-vodă să fac-acea faptă”.
Iar Neculce comentează astfel:
„Căutați de videți ce sfat și lucru de nemic! […] Trei, patru sute de oameni, ce taină va să fie? Că un om nu poate ținè taina, dar atâțe! Au stânsu bine focul cu paie!”[3].
După cum se poate observa, nu este vorba de ironie populară, ci formula ironică aparține Scripturii.
[1] A se vedea: Evanghelia după Marcos, traducere și comentarii de Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș, Teologie pentru azi, București, 2015, p. 48, http://www.teologiepentruazi.ro/2015/03/22/evanghelia-dupa-marcos/.
[2] Ion Neculce, Letopisețul Țării Moldovei, ediție îngrijită și glosar de Iorgu Iordan, Ed. Minerva, București, 1980, p. 102. [3] Idem, p. 113.