Bunavestire 2015Iubiții mei,

Fecioara Îl zămislește în pântece pe Fiul lui Dumnezeu și rămâne Fecioară!…

Pentru că Dumnezeu a dorit acest lucru și a conlucrat cu cea mai curată persoană din întreaga creație pentru a Se întrupa: cu Maica Domnului.

Acesta este singurul lucru nou sub soare și este cutremurător prin noutatea lui absolută!

Și pe acest eveniment copleșitor și unic în istoria lumii, îl pomenim astăzi cu bucurie duhovnicească.

Iar noi, cu toții, trebuie să fim plini de veselie astăzi, în praznicul Buneivestiri.

Căci Fiul lui Dumnezeu Se întrupează din Pururea Fecioară Maria, cu conlucrarea Tatălui și a Duhului Sfânt. Și El, Cel pururea veșnic, primește în timp un început, pentru că a primit ca om un început, El fiind, după dumnezeirea Sa, fără de început.

Cel veșnic devine temporal după umanitate, dar umanitatea Sa Și-o însușește în persoana Sa veșnică. De aceea, nu este unul Fiul lui Dumnezeu și altul Iisus Hristos omul, ci, după zămislirea Sa în pântecele Fecioarei, Fiul lui Dumnezeu e Dumnezeu și om.

De aceea, când îl vedem pe Arhanghelul Gavriil în Icoana Buneivestiri – după mărturia Sfântului Evanghelist Luca – și pe Maica lui Dumnezeu acceptând voia lui Dumnezeu cu ea și cu întreaga umanitate, vedem cum Puterile cerești, cu toatele, se închină Maicii lui Dumnezeu. Icoana aceasta e o închinare plină de cutremurare în fața Maicii Domnului, care s-a făcut tron, însuflețit și rațional, al Celui Preaînalt.

Căci odată ce Maria a acceptat bunavestire a Arhanghelului, ea a simțit cum El S-a întrupat din ea.

Întrupare reală dar mai presus de fire! Căci Făcătorul lumii S-a întrupat din făptura Sa, din Maica Domnului, fără împreunare bărbătească și fără să strice fecioria ei.

Și așa cum zămislirea Domnului a fost suprafirească, la fel a fost și nașterea Lui din Fecioară: pentru că a fost fără lehuzie nașterea Lui, atâta timp cât El nu a stricat fecioria ei.

Și cine crede adevărul despre Maica lui Dumnezeu, crede cu adevărat și în Cel care S-a născut din ea. Pentru că Maica lui Dumnezeu face parte din planul de mântuire al Prea Sfintei Treimi, realizat prin Hristos, Domnul nostru.

Însă Maica lui Dumnezeu nu a acceptat să Îl nască pe Domnul la modul instrumental! Ea nu a fost o mamă surogat sau o mamă care a născut fără consimțământul ei.

Ci, dimpotrivă, Maica lui Dumnezeu a fost singura fecioară a lumii care și-a dorit cu adevărat să trăiască cu Dumnezeu și pentru Dumnezeu. De aceea ea este expresia cea mai înaltă a iubirii omului pentru Dumnezeu. Pentru că ea a fost singura care L-a iubit pe Dumnezeu în cel mai înalt grad posibil pentru om.

Și din acest motiv, când cea fără de păcat s-a păstrat pentru Domnul ei, Domnul și Stăpânul întregii făpturi S-a întrupat din ea, cea prea gingașă și frumoasă și plină de sfințenie.

Căci nu Se putea naște Fiul lui Dumnezeu decât din cea mai frumoasă și mai sfântă Fecioară a lumii. Iar Dumnezeu, când a împlinit neputința noastră, când a vindecat căderea noastră, a suportat tot greul nostru în umanitatea Lui, vindecând-o și transfigurând-o.

Tocmai din acest motiv, noi, ortodocșii, când strigăm la Maica lui Dumnezeu, strigăm la cea care știe cu adevărat greul nostru, durerea și neputința noastră, deși nu a căzut în păcatele noastre.

Strigăm la ea ca la Mama noastră, pentru că este Mama Domnului nostru. Și strigând la ea ca la Mama noastră cea adevărată, strigăm la iubirea ei de mamă pentru Fiul ei.

Pentru că Fiul ei și Dumnezeul nostru și Fratele nostru Cel Preasfânt o ascultă în toate pe Maica Lui. Pentru că Maica Lui e plină de aceeași iubire ca și El, pentru că El a învățat-o cum iubește Dumnezeu pe om…

Și tocmai de aceea noi o avem pe Maica lui Dumnezeu sprijinitoare și rugătoare vie, neadormită pentru noi. Pentru că ea este plină de iubire pentru lume, după cum e plin Dumnezeu de iubire pentru lume.

Căci de aceea am spus că zămislirea Fiului lui Dumnezeu în pântecele Maicii Domnului e singurul lucru nou sub soare: pentru că e prima și singura dată când Dumnezeu primește a Se întrupa și acceptă să Se îmbrace în trupul nostru.

Pentru că El a acceptat prin aceasta să vindece din interior umanitatea noastră și să o umple de slava Lui cea veșnică.

Așadar, iubiții mei, astăzi Dumnezeu ni S-a făcut aproape cu adevărat, pentru că El a coborât în pântecele Fecioarei!

El S-a apropiat de noi pentru că S-a smerit pe Sine. El S-a apropiat de noi pe măsura noastră, lăsând să percepem din slava Lui pe cât suntem în stare.

Și până azi, în toată slujirea Bisericii, Dumnezeu Se smerește continuu în fața neputinței noastre, El coboară până acolo unde Îi putem simți prezența, dându-ne să mâncăm Trupul și Sângele Lui, dându-ne să simțim slava Lui în apă și în ulei și în lucrurile sfințite de El.

Pentru că El știe diferența dintre El și noi! Și Se smerește pentru că știe că numai astfel ne poate folosi pe noi.

De aceea, când dorim să îl ajutăm pe cineva să ne înțeleagă trebuie să ne coborâm în smerenie și în sinceritate față de el. Să îi spunem despre noi pe măsura puterii lui de înțelegere și a prieteniei pe care ne-o poartă. Și, pe cât e de doritor să ne înțeleagă cu adevărat, pe cât dovedește că ne iubește, noi cu atât mai mult trebuie să îl iubim și să îi arătăm adâncul ființei noastre, pentru că numai astfel poate crește continuu în iubirea lui față de noi.

Căci Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat din Fecioară, a întrecut toate distanțele și diferențele dintre El și noi, pentru ca să ne ridice pe noi, prin viață sfântă, la El.

Iar dacă Arhanghelul Gavriil a fost trimis să ne aducă bucuria cea adevărată prin revelația sa, El a fost trimis totodată să ne arate că viața noastră trebuie să fie ca a Îngerilor, pentru că suntem chemați la aceeași bucurie veșnică.

De aceea, iubiții mei, dacă dorim cu adevărat cele bune în viața noastră, aici și pentru veșnicie, să ne curățim de patimi pentru ca să ne facem locașuri ale Stăpânului! Căci, în mod duhovnicește, fiecare dintre noi, prin toată fapta cea bună, ajungem să Îl odihnim pe Domnul în ființa noastră.

Să ne bucurăm în acest praznic dumnezeiește, cu bucurie teologică, pentru că drumul spre Crucea Lui e scopul întrupării Sale.

Pentru aceasta a venit la noi: ca să ne facă prin Crucea Lui drum spre învierea noastră cea veșnică.

Și înviem continuu întru El dacă simțim cum slava lui Dumnezeu ne rezidește interior. Fără aceasta nu putem să moștenim Împărăția lui Dumnezeu! Căci slava Lui e învierea noastră din moartea păcatului.

Poftă bună la masă (astăzi e dezlegare la pește), multă sănătate și să ne întărim, cu bucurie, în slujirea noastră! Amin.

Did you like this? Share it: