Rom. 1, 17 în Codex Claromontanus

Codex Claromontanus 1În imaginea supra avem versetul luat în discuție[1]. Iar infra am transliterat textul și l-am despărțit în cuvinte, pentru ca să fie ușor de înțeles.

Rom. 1, 17Căci dreptatea lui Dumnezeu
se descoperă în ea [însăși]
din credință întru credință,
precum [este] scris:
„Dar Dreptul va trăi din credință”.

Amv 2, 4Sfântul Pavlos începe versetul cu vorbirea despre dreptatea lui Dumnezeu. Dreptate a Lui care se revelează, se face cunoscută oamenilor. Iar dreptatea Lui este sinonimă cu tot ceea ce El ne-a revelat.

Și ne spune totodată Sfântul Pavlos, că revelația se înțelege interior, din interior, ca om al credinței. Ca om al Bisericii. Pe ea o înțelegi numai dacă crezi în Dumnezeul Care S-a revelat Bisericii Sale. Și o înțelegi „din credință întru credință”, pentru că trebuie să crești pe fiecare zi în credință ca să înțelegi voia lui Dumnezeu cu Biserica Sa și cu întreaga Sa creație.

Putem să credem pentru că ni se propovăduiește despre dreptatea lui Dumnezeu. Adică despre voia Lui cu noi. Însă credința în care credem trebuie să fie credința în care trăim. Trebuie să fie credința care devine una cu viața noastră.

Iar când Sfântul Pavlos apelează la Amv. 2, 4 pentru ca să ne vorbească despre credință, ne spune că Dreptul/ Sfântul trăiește în mod continuu din credință, pentru că credința e viața lui. Credința e integralistă, ea angajează întreaga ființă a celui credincios și nu doar partea rațională a sufletului. Credința e un mod de a fi și nu o filosofie religioasă.

Căci atunci când trăiești din credință, trăiești din împlinirea tuturor poruncilor lui Dumnezeu pe care le mărturisește cel care crede. Și omul credinței e omul care mărturisește tot ceea ce mărturisește Biserica despre Dumnezeu, atâta timp cât Biserica e cea care tezaurizează Revelația și o explicitează.


 [1] Traducerea s-a făcut cf. http://gallica.bnf.fr/ark:/12148/btv1b84683111/f12.image.r=Grec%20107.langEN. De unde este textul din imagine. Și unde găsim întregul Codex Claromontanus pentru download.

Acatistul Născătoarei de Dumnezeu [1]

Gravura cu Icoana PracurateiSfântul Dosoftei al Moldovei a tipărit (prima dată în românește) Acatistul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu la Uniev, în 1673, odată cu Psaltirea în versuri. Redăm mai jos fragmente din Slujba Acatistului – care s-a citit aseară în bisericile noastre – în traducerea Sfântului Dosoftei (BAR, CRV 66, f. 2r-21r):

Svatul cel mainte de veaci, descoperind Ție, Feciorițâ, Gavriil stătu naintea Svinții tale închinându-țî-sâ și grăind: bucură-te, pământ nesămănat! Bucură-te, rug nears! Bucură-te, adânc nelesne vădzut! Bucură-te, podul cela ce treci cătră ceriuri și scara cea înălțatâ, [pe] carea Iacov au vădzut! Bucură-te, dumnezăiascâ năstrapâ de manâ! Bucură-te, dezlegarea blăstămului! Bucură-te, sculare lui Adam, cu tine iaste Domnul!

Aratâ-mi-te ca omul, zăsă neputreda Fecioarâ cătră Arhistratigul. Și cum grăești cuvinte mai presus decât omul? Că [anume] cu mine dzâsâș Dumnedzău să fie și să să sălășluiască în zgăul [pântecele] mieu. Dară cum mă voi face, ean spune-m[i], sălaș desfătat și loc de svinție, Celuea ce șade preste heruvim[i]? Nu mă măguli cu-nșelăciune, că nu știu de lume, de nuntâ nu m-am atins, darâ fatâ [fiind], cum voi naște?

Dumnădzău, unde va, să biruiaște rândul firii, dzâsâ cel fără de trup [, Arhanghelul], și celea ce sânt mai presus omului să lucriadzâ, acestor a meale să credzi adevărate cuvinte, [ceea ce ești] cu totul Preasvântâ, cu totul fără prihanâ! Iară ea strigâ: fie mie după cuvântul tău și voi naște pre Cel fără de trup, trup dintru mine Ce-Și înprumuteadzâ, pentru ca să sue pre omul, ca un putearnic ce iaste, la destoiniciia dintăiu, prin mestecătura aceasta.

Nu ne lăsa pre paza omeneascâ, Preacuratâ Despuitoare [Despină/ Doamnă/ Stăpână], ce priimeaște rugâciunile șerbilor tăi, că scârbele ne cuprind. A răbda nu putem de sâgetăturile drăcești, acoperământ nu ne-am agonisit nicăiar de scăpare, de patime pururea luptaț[i], mângâiare n-avem fără de Svinția ta, Despuitoarea lumii, nedeajdea și folosâtoarea credincioșilor, nu treace rugămintea nostrâ, ce fâ Svinția ta folosul deplin.

A escaladat un turn de 280 de metri fără echipament

Flaviu Cernescu, în noiembrie 2014, a escaladat un turn de 280 de metri din Ploiești, aflat în părăsire, fără echipament de protecție. A urcat până în vârful turnului și a mers pe deasupra lui.

Un act de curaj indubitabil…dar, în același timp, și un act profund iresponsabil. Putea muri în orice clipă.

A încerca astfel de experimente extreme, numai din dorința de a vă demonstra abilitățile fizice și psihice, este un lucru periculos și nu trebuie încurajat.

Nu încercați să faceți același lucru!

Nu vă provocați, în mod iresponsabil, o moarte violentă și jalnică!