Taina aceia din veaci să descoapere astădz[i] și Fiiul lui Dumnădzău și fiiul omului să face, ca luând de cel mai de gios, să-m[i] dea de cel mai de sus. Amăgitu-s-au pre-atunce Adam, de pothi [pohti/ pofti] să să facâ Dumnădzău și nu să feace, [de aceea] om să face Dumnădzău ca să facâ pre Adam dumnădzău. Bucură-te, lumea, și firea să salte, că Arhanghelul înnainte de Ficioarâ cu sâialâ [sfială] dvoreaște și bucuriia îi aduce, carea să pune înprotiva măhniciunii. [Cel] Carele Te feceș om pentru mila inemii, Dumnădzăul nostru, slava Ție!

De la cămările cerului, Gavriil zburâ gios, în Nazaret stătu cătră Ficioarâ Mariia, strigând ei: bucură-te, [căci] zemisli-vei Fiiu [mai mare] decât Adam mai demult, pre Tvorețul veacilor și Izbăvitor celora ce strigâ ție: bucură-te, Preacuratâ!

Gavriil Ficioarei veastea cea bune din ceriu deaca adusâ, striga: bucură-te, îngreca-vei în pântecele tău pre Cela ce-i din tine încăput și tuturor ne-ncăput! Și Născătoare te vei arăta Celui [ce este] din Pârintele răsărit mainte de Luceafărrul.

Cuvântul cela ce-i de pururea, fiind a Părintelui, [al] Celuia ce-i mainte de toate ne-ncepeturile [neînceputurile], ne-mpărțându-Sâ [nedespărțindu-Se] de cei de sus, acmu veni la cei de gios, pentru covrășitoare milâ de bunâ inemâ, meserâtate [nenorocirea] luând [a] alunicării noastre, și mișelința lui Adam rădicând, Să-nchipui întru cel strein [luă chipul celui străin, al omului/ al firii omenești].

Cel de pururea fiind din Părinte și din Maica cu anul, arătându-Sâ la lume, Cel mai presus cu ființa Cuvânt, chip de slugă priimeaște și Să face trup, nemutându-Sâ din Dumnădzăire, și pre Adam l-înnoiaște în cântece [de Înger în fața] căriia [celei care] fără sămânțâ L-au îngrecat [pe Domnul].

Bune veaste aduce Gavriil ceii dăruite astăzi: bucură-te, nenevestitâ Maicâ și neatinsâ de nunte! Nu te mira de streinâ vedearea mea, nice te s[f]ii, că Arhanghel sânt. Șarpele oarecând au amăgit pre Evva, iar acmu îți spuiu veastea cea bunâ de bucurie, că vei rămânea neputredâ și vei naște pre Domnul, Precuratâ.

Porunca datâ cu tainâ luând în minte, în casa lui Iosif stătu de pripâ cel fără de trup [Îngerul], grăind cei necercate de nuntâ: Cela carele plecâ cu pogorârea ceriurile încape neschimbat tot întru tine. Pre Carele și vădzând în zgăul tău că luâ chip de șerb, mă sâesc a striga ție: bucură-te, nevastâ nenevestitâ.

Did you like this? Share it: