În slujba de azi (vineri, înainte de Intrarea Domnului în Ierusalim), Ierusalimul e numit „cetatea cea-ucigătoare-de-Profeți [προφητοκτόνον τὴν πόλιν]” [Triodul, ed. BOR 2000, p. 504 ¦ ed. grecească online].  Ucigătoare a Profeților trimiși înainte de întruparea Domnului. Pentru că, în loc să îi asculte și să îi cinstească pe Sfinții Profeți, ea i-a considerat periculoși și i-a omorât.

Însă Ierusalimul, etimologic, înseamnă temelia păcii [cf. Fausset’s Bible Dictionary, c. 1947]. Pentru că numele său e cu trimitere la Hristos, Cel care este, cu adevărat, temelia/ fundamentul păcii duhovnicești.

Care om credincios nu vrea să meargă la Ierusalim, măcar odată în viață, ca să vadă locurile cele sfinte ale sale? Noi vrem să mergem, afluxul de credincioși e mare, mai ales acum, la Paști…iar Israelul face bani frumoși din turism.

Însă, cine se gândește la suflet, consideră că merită toți banii acest drum. Și așa este: merită tot efortul nostru!

Ierusalimul are sub un milion de locuitori, care sunt evrei, musulmani și creștini, creștinii fiind minoritari. În 2011, trăiau în Ierusalim numai 14.000 de creștini. Însă mulți creștini, în orice perioadă a anului, vin să se închine la Ierusalim la Sfintele Locuri.

Și cel mai important loc pentru noi este Biserica Sfântului Mormânt. Locul unde a înviat Domnul nostru. Ea a fost construită inițial de Sfântul Constantin cel Mare. A fost distrusă de mai multe ori și construcția actuală e din 1810. Construcție care se datorează arhitectului grec Nicolaos Ch. Comnenos de Mitilene, și care este în stil baroc otoman.

Oamenii vin și se închină la piatra unde a fost uns Domnul înainte de îngroparea Sa.  Piatra Golgotei se poate vedea în capela Sfântului Protopărinte Adam. Mormântul Domnului e în rotondă. Într-un cerc arhitectonic. Și acolo coboară…sfânta lumină la Vecernia Învierii Domnului.

În Ierusalim e și mormântul Sfântului Profet David.

Tot acolo e și Zidul plângerii, construit de Irodis. Dar și Moscheea Al-Aqsa [cea îndepărtată], construită, potrivit tradiției evreiești, pe locul Templului din Ierusalim.

Toate locurile importante din trecut sunt situate în vechiul Ierusalim, care are o suprafață „de 0,9 km pătrați, delimitat cu ziduri, în cadrul orașului modern…care a început să se dezvolte după anii 1860”.

Grădina Ghetsimani  este tot în Ierusalim, la poalele Muntelui Măslinilor, la est de pârâul Kidron.

Mormântul Maicii Domnului e tot la Ierusalim: la poalele Muntelui Măslinilor.

Calea Crucii începe în cartierul musulman și se termină la Biserica Sfântului Mormânt. E drumul Domnului spre Golgota și are aproximativ 600 de metri, având 14 opriri.

Tot la Ierusalim este și locul unde s-a născut Maica Domnului.  A existat o Biserică ortodoxă în acel loc, iar, din sec. al 12-lea, există până azi Biserica Sfânta Anna, o biserică romano-catolică.

La poalele Muntelui Măslinilor sunt mormintele Sfinților Profeți.

Biserica Tatăl nostru este pe Muntele Măslinilor, la nord de mormintele Sfinților Profeți. Pe pereții interiori ai curții se află pictată rugăciunea Tatăl nostru în multiple limbi ale lumii. Există și în limba română.

Capela Înălțării Domnului se află tot pe Muntele Măslinilor, acolo fiind locul de unde Domnul S-a înălțat la cer la 40 de zile după învierea Sa din morți.

Însă durerea Domnului e vie până azi. Căci El a spus:

Ierusalime, Ierusalime, care omori pe Profeți și ucizi cu pietre pe cei care au fost trimiși către tine, de câte ori am vrut a aduna pe fiii tăi, după cum adună cloșca puii ei sub aripi, și nu ați vrut. Iată, casa voastră vi se va lăsa vouă pustie! Adevărat vă spun vouă, nu Mă veți mai vedea, până ce veți spune: «Binecuvântat este Cel ce vine în numele Domnului!»” [Mt. 23, 37-39].

Did you like this? Share it: