Dacă nu vrem să pierdem contactul cu realitatea

„Pentru a putea pătrunde taina trebuie să nu ne temem de realitate: să nu ne închidem în noi înşine, să nu fugim din faţa a ceea ce nu înţelegem, să nu închidem ochii în faţa problemelor, să nu le negăm, să nu eliminăm întrebările”.

Un fragment din predica pascală a Papei Francisc, din 4 aprilie 2015.

Pentru că nu putem cunoaște realitatea fugind de ea. Pentru că nimic din viața Bisericii nu se înțelege fără dreaptă credință, curăție și sfințenie.

Iar când papa are dreptate…sau oricine altcineva are dreptate…trebuie să fim de partea adevărului, indiferent cine e acela care spune adevărul. Altfel nu facem decât să excludem, dimpreună cu erorile celuilalt, și adevărurile sale.

Ramura de finic

ramura de finicCu ramuri de finici L-au întâmpinat ierusalimitenii pe Domnul. Noi, românii, cu sălcii și cu flori L-am întâmpinat astăzi pe Domnul, retrăind intrarea Lui în Ierusalim și recunoașterea Lui ca Hristos.

Însă de astă seară începe Săptămâna Sfintelor Patimi și trebuie să Îl urmăm pe Domnul și pe Maica Lui și pe Apostolii Lui în suferință. Pentru că suferința aceasta este mântuitoare, e plină de bucurie, pentru că ne duce la sfânta și slăvita Lui Înviere din morți.

Vă doresc tuturor multă trezie duhovnicească și mult echilibru în aceste sfinte zile! La mulți ani și numai bine!

Acatistul Născătoarei de Dumnezeu [6]

Vrând Simeon dintr-aces[t] veac înleșătoriu să să mute, Te dedeș[i] lui ca un prunc, însâ îi fuseș[i] cunoscut și Dumnădzău deplin. De care lucru să minunâ de-a Ta-nțălepciune negrăitâ, strigând: Alliluia!

Tânărâ arătâ facere, ivindu-Sâ Făcătoriul lumii, noâ [nouă, celor] ce sântem făcuț[i] de Svinția Sa, din nesămenat răsărind pântece [răsărind din pântece nesemănat] și ferindu-l cumuș au fost nestricat, ca minunea vădzând, să o cântem [cântăm] pre Svinția Sa, strigând:

Bucură-te, floarea nestricării!
Bucură-te, vrătute de țăneare [virtutea înfrânării]!
Bucură-te, c-ai străluminat chipul învierii!
Bucură-te, c-ai arătat petreacerea cu Îngerii!
Bucură-te, pom vederos de poame, din carele mulț[i] să hrănesc!
Bucură-te, copac cu bunâ umbrâ frundzos, sub carele să umbresc mulț[i]!
Bucură-te, că dobândiș[i] Făt, [care este] povațâ a [celor] rătăciț[i]!
Bucură-te, c-ai născut Izbăvitoiu de robiț[i]!
Bucură-te, a Giudețului dirept [a Jedecătorului drept] rugătoare!
Bucură-te, a păcatelor multâ ertătoare!
Bucură-te, hainâ golilor de-ndrăznire!
Bucură-te, dragoste carea învinci tot rodul [neamul]!
Bucură-te, nevastâ nenevestitâ!

Streinâ naștere vădzând, să ne streinâm de lume, mintea cătră ceriu mutând, că pentr-aceasta [Î]naltul Dumnădzău pre pământ să arătâ plecat om, vrând să tragâ cătră [î]nălțâme pre ceia ce-I strigă: Alliluia!

Tot era întră [între] cești de gios și de cei de sus nice liac [nici leac/ deloc] nu s-au depărtat nescrisul Cuvânt, că pogorâciunea dumnădzăiascâ nu fu mutare de loc, și [ci] naștere din Ficioarâ de Dumnădzău luâtoare [primitoare], ce aude aceastea:

Bucură-te, a [lui] Dumnădzău neîncăput încăpăturâ!
Bucură-te, a cinstitâ tainâ ușe!
Bucură-te, [a] necredincioșilor nepriceputâ audzâre!
Bucură-te, [a] celor credincioș[i] ne-ndoitâ laudâ!
Bucură-te, carâtâ [caretă/ caleașcă] prea svintâ [sfântă] Celui de pre Heruvim[i]!
Bucură-te, sălaș prea cinstit Celui de pre Serafim[i]!
Bucură-te, că [pe] ceale învrăjbite le-ai adus la pace!
Bucură-te, carea ficiorie și naștere ai înpreunat!
Bucură-te, prin carea s-au dezlegat neascultarea!
Bucură-te, prin carea s-au descuiat Raiul!
Bucură-te, a-mpărățâei lui Hristos cheae [cheie]!
Bucură-te, nedeajdea binelui veacinic!
Bucură-te, nevastâ nenevestitâ!