În prelegerea despre post din 29 martie 2015, Marius Cruceru a vorbit despre ce a simțit el când a încercat…să postească. Și a mărturisit următoarele:

1. am descoperit că sunt mândru; 2. nu am determinare și voință;  3. sunt vulnerabil la ispite; 4. postul mă face lucid; 5. am înțeles diferența între foamea reală și lăcomie; 6. am descoperit harul mântuirii mele.

Cu primele 5 sunt de acord și ele sunt o urmare reală a postirii.

Însă harul lui Dumnezeu îl simți că te mântuiește numai dacă experimentezi altceva, mult mai radical dar la îndemâna tuturor: despărțirea de toate ereziile și de toate patimile pentru a trăi ortodox în Biserica lui Dumnezeu, în Biserica Ortodoxă.

Și după cum îi poți citi și crede pe Sfinții Părinți, după cum poți posti, după cum poți să trăiești cuvios, într-un anume grad, și dacă nu ești ortodox, tot la fel trebuie să trăiești lepădarea ta de tot ce înseamnă erezie, părere de sine și patimă, pentru ca să trăiești mântuirea lui Dumnezeu în fiecare clipă.

Iar cum postul, odată început, nu mai poate fi terminat…și cum rugăciunea, odată începută, nu mai poate fi terminată, tot la fel renunțarea la patimi și la erezii și la părerea de sine, odată începută, nu te poate duce decât la unirea cu Biserica, cea una și fără sfârșit, Biserica Ortodoxă.

Restul e doar…pierdere de timp.

Did you like this? Share it: