Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Predică la Învierea Domnului [2015]

Invierea DomnuluiIubiții mei,

Pe când Domnul era pe Cruce, poporul și conducătorii lui Israil Îi strigau în batjocură: „să Se mântuiască pe Sine, dacă El este Hristos [σωσάτω ἑαυτόν, εἰ οὗτός ἐστιν ὁ χριστός] [Lc. 23, 35, BYZ]. Iar arhiereii lui Israil Îi cereau lui Hristos, Cel răstignit, „să Se coboare acum de pe cruce, ca să vedem și să credem Lui [καταβάτω νῦν ἀπὸ τοῦ σταυροῦ, ἵνα ἴδωμεν καὶ πιστεύσωμεν αὐτῷ]” [Mc. 15, 32, BYZ]”.

Și Hristos le-a ascultat rugăciunea…chiar dacă era spusă în batjocură!

El S-a mântuit pe Sine dar și pe noi ne-a mântuit.

Însă S-a mântuit pe Sine în modul în care Dumnezeul treimic a dorit și nu oamenii.

Căci oamenii vedeau mântuirea doar ca pe o rămânere în viață a lui Hristos. În viața în trup, alături de ei.

Pe când Hristos le-a arătat, lor și nouă, că mântuirea nu înseamnă doar prezervarea vieții de acum, când suntem sănătoși și în putere, ci mântuirea înseamnă transfigurarea întregii noastre ființe.

Da, Hristos S-a mântuit pe Sine de moarte…acceptând moartea. El S-a mântuit pe Sine ca om și ne-a mântuit și pe noi, cei care credem în El, prin aceea că a murit pentru noi. Pentru că a suferit moartea și a învins moartea în umanitatea Sa.

El a trăit moartea pentru noi – căci El nu avea și nu are păcat – și a trăit suferința și moartea pentru noi nu numai în istorie…ci și în veșnicie.

Pentru că i-a căutat pe oameni nu numai pe pământ ci și în Iad, unde coborâseră cu toții după căderea omului în păcat.

De aceea, învierea, pentru Hristos cel mort, a însemnat învierea sufletului Său. Căci sufletul Său, pe care Și l-a dat pe Cruce pentru noi, unit cu dumnezeirea Lui, a coborât în Iad ca un Atotputernic și a stricat Iadul.

A stricat stăpânirea Iadului asupra oamenilor, pentru că i-a scos de acolo pe Sfinții Lui.

A stricat Iadul și a redeschis Raiul, unde au intrat Sfinții Lui scoși din Iad.

Și El S-a arătat ca Atotputernic…pe când trupul Său cel nestricat zăcea în mormânt, înfășurat „în giulgiuri cu aromate [ἐν ὀθονίοις μετὰ τῶν ἀρωμάτων]” [In. 19, 40, BYZ]…și nu puține aromate ci…peste 32 de kilograme de aromate[1].

Cu care Sfinții Iosif și Nicodimos au uns trupul Domnului „legându-l pe el în giulgiuri [δησαν αὐτὸ ἐν ὀθονίοις]” [Ibidem].

Și oricine ar fi văzut trupul Domnului cel prea mucenicit, astfel legat în giulgiuri și cu atâtea aromate pe el, nu ar fi crezut că…mai poate ieși dintr-o astfel de lipire a aromatelor și a pânzei de trup. Pentru că aromatele acestea, sub formă lichidă, uleioasă, obținute din smirnă și aloe, se încleiază pe trup…

Însă Hristos Se mântuiește pe Sine și pe noi nu rămânând în viață…ci transfigurându-Și umanitatea prin moartea și învierea Lui.

Căci El nu a mai răbdat să stea trei zile în mormânt…ci a înviat cu trupul mai înainte, fără ca să existe vreun martor al învierii Sale.

Pentru că El, în fapt, a fost mort doar cu trupul timp de aproape trei zile, pentru că sufletul Său a fost viu tot timpul.

Și când a înviat din morți și cu trupul, l-a arătat pe el plin de slava Lui, de slava dumnezeirii Lui, așa cum îl arătase pe Tabor celor trei Sfinți Ucenici.

Cum a ieșit din giulgiuri Hristos, Cel înviat? Mai presus de fire.

Cum a înviat Dumnezeul slavei? Mai presus de înțelegerea noastră.

Căci umanitatea Sa înviată, făcându-se un mediu transparent pentru dumnezeirea Lui, a arătat în sine, la învierea Sa din morți, toată bogăția sfințeniei Sale. Bogăție pe care El o arată Bisericii Sale în fiecare clipă, pentru că în veci Hristos ne umple pe noi de bogăția slavei Sale.

De aceea, toată creația s-a umplut de lumina slavei Sale.

Și ea, slava Lui cea veșnică și necreată, umple Biserica și întreaga creație, pentru că Hristos este Atotțiitorul întregii creații, adică punctul de legătură al tuturor făpturilor, cerești și pământești, toți găsindu-ne fundamentul și susținerea în existență în slava Lui.

Din acest motiv, învierea Lui nu e doar un eveniment capital al trecutului ci și al prezentului și, mai ales, al întregii veșnicii. Pentru că El, Hristos Cel răstignit și înviat, este punctul de iradiere și de transfigurare al întregii creații.

Prin El, slava Preasfintei Treimi va inunda și transfigura întreaga creație la a doua Sa venire în slavă, învierea Lui de acum 2.000 de ani fiind…doar începutul transfigurării creației și a oamenilor.

Așa stând lucrurile, înțelegem de ce mântuirea noastră nu este nici consecința fideismului, nici a moralismului, nici a asistenței sociale.

Mântuirea noastră nu înseamnă doar credință, nu înseamnă doar virtuți, nu înseamnă doar fapte bune…ci mântuirea noastră înseamnă transfigurare.

Mântuirea noastră înseamnă ca prin credință, virtuți, fapte bune, viață în Biserică…să ne curățim de patimi, să ne umplem de slava Lui și să devenim văzători și purtători de Dumnezeu, adevărate potire ale slavei lui Dumnezeu.

Pentru că Hristos nu S-a mântuit pe Sine dându-Se jos de pe Cruce, ci interiorizându-și Crucea. Și dacă a dorit Crucea, El a suferit moartea pe Cruce din imensă și inexprimabilă iubire pentru noi, ca să facă din umanitatea Sa izvorul nostru de înviere și de viață.

S-a mântuit pe Sine pentru că Și-a umplut și desăvârșit umanitatea Sa prin lumina Sa cea veșnică.

S-a mântuit pe Sine pentru că S-a făcut Soarele Bisericii, Cel care ne iradiază cu razele luminii Sale îndumnezeitoare.

Pentru că lumina Sa este iradierea Lui firească, e sfințenia și iubirea Lui pentru noi, e curăția și viața Lui cea veșnică.

Și dacă ne mântuim…atunci ne mântuim doar în acest fel: făcându-ne Sfinți prin umplerea de slava Lui, cea care ne transfigurează din interior, așa cum s-a transfigurat umanitatea Lui.

Așadar, iubiții mei, suntem chemați la o viață dumnezeiască, la o viață plină de slava Lui, care să ne îndumnezeiască continuu și nu la o falsă evlavie, care ia ochii lumii dar cu care Dumnezeu nu este prieten.

Pentru că Dumnezeu e prieten cu cel în care El locuiește prin slava Lui, cu cel care împlinește poruncile Lui și se transfigurează prin ele, cu cel care vede lumea și pe oameni prin ochii Lui cei vii și curați și sfinți.

Dumnezeu e prieten cu cel în care El locuiește euharistic, pentru că se unește mereu cu Sine.

Și mă bucur că astăzi v-ați împărtășit mulți, cât și în acest dumnezeiesc post, și, mai ales, în Săptămâna Mare. V-ați spovedit și v-ați împărtășit mulți și e o mare bucurie acest lucru.

E o mare bucurie pentru dumneavoastră înșivă…Iar eu mă bucur…pentru că bucuria Lui, curăția Lui, lumina Lui, frumusețea Lui s-au amestecat în mod neamestecat cu fiecare dintre dumneavoastră și v-au făcut să Îl simțiți din interior.

Pentru că nimeni nu vă poate vorbi mai convingător despre Hristos decât El Însuși. Și El vă vorbește din interior, atunci când vă spovediți și vă uniți cu El, Cel euharistic.

Și El nu numai ne vorbește ci și ne schimbă. Ne schimbă pas cu pas, în mod imperceptibil dar adânc, simțit de către noi în timp, așa după cum soarele și aerul și apa…schimbă iarna în primăvară în mod profund și de neînlăturat.

Acestea sunt schimbările reale ale mântuirii noastre!

Acestea sunt primenirile interne ale ființei noastre, împrimăvărările noastre, înfrunzirile și înfloririle ființei noastre!

Pentru că Dumnezeu ne schimbă și ne transfigurează interior prin slava Lui, prin lumina Lui cea veșnică și schimbările acestea sunt reale și preafrumoase.

Le simți cu ochii duhului, dar până la urmă le vezi și cu ochii trupești.

Și cel care se îndumnezeiește în mijlocul oamenilor nu se poate ascunde mult timp, pentru că îl dă de gol slava lui Dumnezeu care locuiește în el.

Căci Hristos, Cel astăzi înviat, e plin de lumină și ne face și pe noi duhovnicești.

El e plin de viață și ne face și pe noi ascetic de frumoși, cu frumusețe care răsare din post, din rugăciune, din teologie, din virtute, din fapta bună.

Iar dacă ne-am umplut de roadele postului și ale rugăciunii, atunci de azi, și până la Înălțarea Lui cea de la 40 de zile, ne vom umple de încântarea plină de veselie a învierii Lui. Căci asceza de mai înainte ni se face dulceața care acum ne bucură.

Fiindcă dulceața Învierii Lui e rodul ascezei celei sfinte, al luptei cu patimile, al trăirii în har.

Hristos a înviat și ne-a umplut de dulceața slavei Sale!

Hristos a înviat și ne-a umplut de încredințarea învierii și a vieții noastre veșnice!

Hristos a înviat și ne-a arătat că viața noastră istorică se împlinește în viața noastră veșnică!

Hristos a înviat și ne-a învățat că viața sfântă are consecințe îndumnezeitoare veșnice!

Pentru că noi, cei adormiți, vom învia cu toții la preascumpa Lui venire întru slavă. Însă „vor ieși, cei care au făcut cele bune, întru învierea vieții [εἰς ἀνάστασιν ζωῆς], iar cei care au făcut cele rele, întru învierea judecății [εἰς ἀνάστασιν κρίσεως]” [In. 5, 29, BYZ].

Iar învierea vieții înseamnă umplerea noastră de tot mai multă slavă dumnezeiască.

Dar pentru a fi în slava Lui, la învierea noastră din morți, trebuie să trăim de acum în slava Lui.

Domnul și Dumnezeul nostru Iisus Hristos, Cel ce a înviat a treia zi din morți, pentru noi și pentru mântuirea noastră, dimpreună cu Tatăl Său Cel Preasfânt și cu Duhul cel Preasfânt și atoatesfințitor, să ne binecuvinteze și să ne bucure pe noi în aceste zile sfinte de praznic și să ne dea să gândim frumos și blând unii față de alții!

La mulți ani, să aveți parte de multă bucurie și pace, de mese binecuvântate și de bucurie și veselie plăcute lui Dumnezeu!

Hristos a înviat!


[1] A se vedea: http://www.teologiepentruazi.ro/2015/04/09/in-19-38-42-conform-byz/.

Did you like this? Share it:

Previous

Pastorala pascală a ÎPS Dr. Ioachim Giosanu [2015]

Next

Mersul la Biserică face bine societății

2 Comments

  1. Camelia

    Adevarat, a inviat!Bucuria Invierii este traita diferit de la an la an.

    Anul acesta am simtit nevoia de a pastra lumina Invierii in causul palmei si de a striga fara cuvinte catre Dumnezeu credinta ca, asemeni Lui si noi putem deveni lumina din Lumina Sa, schimbandu-ne nu doar pe noi, ci si pe cei din jur. Singura schimbare care conteaza cu adevarat.

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      La mulți ani, doamnă Camelia, numai bine și spor în toate!

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén