Vasile Tomoiagă, într-un articol de ieri, a afirmat faptul că „postmodernitatea și globalizarea permit redescoperirea conștiinței universale a ortodoxiei iar elementul etnic ar trebui subordonat acestei conștiințe”.

Prima parte a frazei e adevărată, pe când a doua e falsă.

Am exprimat adesea realitatea că lumea de azi e o lume cu conștiință universalistă. Lumea universalistă a onlineului ne dă să trăim catolicitatea/ universalitatea Bisericii în termeni reali. Căci, prin faptul că putem coresponda cu creștini ortodocși din toată lumea și că putem vedea creațiile lor online înseamnă o împărtășire reală și continuă de darurile tuturor popoarelor ortodoxe.

Însă universalitatea nu subsumează discuția despre etnicitate. Pentru că eu nu pot avea o conștiință catolică/ universalistă despre Biserică fără să am o etnie. Eu vin, prin naștere, dintr-un popor anume dar pot să văd mai presus de poporul meu, de experiența lui, pe măsura la cât mă deschid față de celelalte popoare ortodoxe ale Bisericii.

Conștiința etnicității și a universalității mele formează un tot unitar, pentru că ambii termeni sunt la fel de importanți.

Și sunt la fel de importanți pentru că Biserica e, în același timp, divină și umană și paradigma ei existențială este unirea ipostatică. Așa cum în persoana Domnului nu putem minimaliza nici dumnezeirea și nici umanitatea lui Hristos, pentru că ele sunt împreună și pentru veșnicie, tot la fel nu pot minimaliza un alt popor al Bisericii, altul decât al meu, fără să am o perspectivă reducționistă asupra Bisericii.

Pentru că, dacă Biserica Ortodoxă e formată din români, ruși, greci, sârbi, bulgari, americani etc și aceasta e realitatea Bisericii, singurul lucru pe care îl putem face e să fim tot mai cuprinzători în înțelegerea celor de alt neam dar care trăiesc în aceeași Biserică și după aceleași rânduieli sfinte tradiționale.

Dacă minimalizăm conștiința etnică nu avem o reală cablare a noastră la universalitatea Bisericii. Pentru că universalitatea Bisericii e formată dintr-un număr anume de etnii, cu specificul lor de exprimare. Numai dacă respectăm, apreciem și iubim aportul tuturor acestor etnii la Biserică iubim și apreciem și respectăm catolicitatea Bisericii.

Biserica e catolică pe cât e și apostolică. Catolicitatea/ universalitatea Bisericii e pe măsura apostolicității ei, adică a rămânerii ei în Tradiția Bisericii primită de la Sfinții Apostoli. Și cum nu putem inventa o altă apostolicitate tot la fel nu putem inventa o altă catolicitate a Bisericii. Pentru că Biserica lui Hristos, care e catolică și apostolică, e în același timp una și sfântă, El fiind capul ei.

Așadar, ca ortodocși, dacă avem conștiința catolică/ universalistă a Bisericii, o avem tocmai pentru că ne asumăm întreaga istorie a Bisericii, cu tot ceea ce înseamnă ea. Iar Sfinții noștri Părinți, de diverse etnii, ne spun că trebuie să ne deschidem spre universalitatea Bisericii din perspectiva noastră de aparținători de o anume etnie. Pentru că și ei, fiind greci, latini, arabi, francezi, germani, români, bulgari, englezi etc, s-au deschis spre multul național al Bisericii pentru ca să se desăvârșească.

Did you like this? Share it: