† Petru,

 din mila lui Dumnezeu
Arhiepiscop al Chişinăului,
Mitropolit al Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor,

Preacuviosului cin monahal, Preacucernicului cler și Preaiubiților credincioși din Sfânta și de Dumnezeu păzita Mitropolie a Basarabiei: har, milă și pace de la Hristos Domnul nostru, iar de la noi părintești binecuvântări!

„Înviind Iisus din mormânt,
precum a zis mai înainte,
ne-a dăruit nouă viaţă veşnică şi mare milă”
(Din Catavasiile Paştilor)

Hristos a înviat!

Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi,

Iubiţi credincioşi şi credincioase,

Potrivit tradiţiei, an de an, în minunatul anotimp al primăverii, când toate renasc la viaţă, Biserica dreptmăritoare sărbătoreşte un eveniment extraordinar, şi anume, – Învierea Domnului nostru Iisus Hristos – şi vesteşte neîncetat lucrarea minunată a lui Dumnezeu, care revarsă iubirea Sa milostivă şi sfinţitoare asupra omului şi a întregii creaţii. Şi în această zi de Sărbătoare a sfintelor Paşti, când ne bucurăm împreună de Învierea Mântuitorului, vă întâmpinăm şi Noi cu drag pe fiecare dintre dumneavoastră cu salutul biruinţei prin cuvintele vechi şi sfinte: Hristos a înviat!

Astăzi toate s-au umplut de lumină: bisericile, inimile şi chipurile oamenilor, natura cu haina ei de sărbătoare şi noi toţi care prăznuim şi cântăm: Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le.

Anume prin aceste cuvinte prin care credincioşii pe parcursul a mai multor veacuri se salută unii pe alţii în luminoasele zile ale Sărbătorilor Pascale şi care mărturisesc lumii despre adevărul evenimentului, care a avut loc cu două mii de ani în urmă, se conţine o putere enormă interioară şi sfinţitoare. În ele se împreunează şi vestirea biruinţei asupra morţii, şi chemarea la bucurie, urarea de pace, speranţa şi mângâierea pentru fiecare binecredincios.

Iubiţi fii şi fiice duhovniceşti,

Învierea lui Iisus petrecută, în tainica lumină şi atotputernicie a lui Dumnezeu, se arată a fi pentru noi creştinii deplina manifestare a dragostei Tatălui Ceresc. Ea ne vorbeşte astăzi despre demnitatea şi vocaţia noastră, precum şi despre posibilitatea vieţii depline şi a vieţii veşnice. Mântuitorul, care a fost născut din Preacurata Fecioara Maria, a suferit mult şi fără de vină, a fost trădat, a fost pălmuit, a fost răstignit şi a murit pe cruce între doi tâlhari. Apoi a înviat din morţi: “S-a sculat precum a zis” (Mt. 28, 6).

Dragostea pentru omul chemat la demnitatea cerească şi la frumuseţea dumnezeiască l-a urcat pe Hristos pe Cruce, de unde neîncetat se roagă Tatălui Ceresc, spre iertarea noastră a tuturor: „Părinte, iartă-le lor, că nu știu ce fac!” (Lc. 23, 34).

Acea dragoste ne împacă neîncetat cu Tatăl nostru cel din ceruri, redă sufletului nostru, lumina frumuseţii dumnezeieşti prin iertare, dar şi trupului nostru strălucirea Trupului Său înviat, precum ne spune şi Sfântul Ioan Gură de Aur: „Dacă trupul nostru este mădular al lui Hristos, şi dacă Hristos a înviat, apoi negreşit că şi trupul va urma Capului” (Omilia XVII).

Depăşind acea stare de înstrăinare a omului faţă de Dumnezeu, Mântuitorul ne-a dat posibilitatea de a ne uni cu El. Astfel, prin Crucea lui Hristos ni s-a dăruit nouă, oamenilor, învierea. Hristos a biruit moartea duhovnicească, sufletească şi trupească.

Luând firea noastră s-a asemuit nouă întru totul, în afară de păcat. Prin viaţa Sa de pe pământ şi prin suferinţele de pe cruce, El a arătat pilda celei mai mari smerenii şi ascultări faţă de Tatăl ceresc, pilda luptei cu ispitele şi tentaţiile, iar prin Învierea Sa a nimicit lanţurile păcatului şi ne-a dat puteri şi mijloace să biruim, şi noi, la rândul nostru, răul.

Totodată, trebuie să remarcăm că Învierea Domnului nostru Iisus Hristos nu este ceva separat de noi, ci este ceva care trebuie să se întâmple şi în noi. Viaţa unui creştin adevărat, a unui creştin botezat şi trăitor al Evangheliei, este de fapt o viaţă în Înviere. Noi am înviat împreună cu Domnul Hristos, trăim în Înviere, suntem fiii Învierii. Pentru aceasta datori suntem să ne curăţim de păcatele noastre, să nu mai admitem în viaţa noastră nici un fel de lucru rău şi numai astfel, întărindu-ne prin virtuţi nobile, ne putem uni cu Hristos.

Iubiţi credincioşi,

Într-o lume întinată de întunericul păcatului, când ameninţările cu război şi chiar numeroase ciocniri armate, frământă omenirea, chemarea Bisericii „unul pe altul să îmbrăţişăm, să iertăm toate pentru Înviere”, poate părea pentru unii ieşită din comun sau chiar paradoxală.

E dureros să vezi câţi oameni se îndeletnicesc şi astăzi cu aprinderea focului mâniei, la ei acasă şi la alţii, cu purtarea de vorbe urâte şi cu clevetirea cea ucigătoare de suflete.

Aceştia nu sunt fiii lui Dumnezeu, căci fiii lui Dumnezeu sunt făcători de pace, ne învaţă Evanghelia. Acolo unde este ură şi duşmănie, unde inima este încuiată faţă de aproapele, fratele nostru, cel zidit după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, nu poate avea loc bucuria cea adevărată, sinceră şi curată. Deci, datori suntem, să ne străduim a păstra curată lumina Învierii lui Hristos: „Să ne curăţim deci, simţirile, ca să vedem pe Hristos înviat din morţi, tuturor viaţă dăruind”.

Cunoscând circumstanţele socio-culturale, economice şi politice în care trăim, sărbătoarea de azi ne pune din nou în faţa mesajului central al credinţei noastre, vorbindu-ne de biruinţă şi speranţă: viaţa a biruit moartea, omul poate învinge răul şi păcatul. Nimicind moartea trupească, Hristos ne-a făgăduit viaţa veşnică, ca o schimbare a întregii firi omeneşti. În mod tainic, prin Învierea Domnului ni s-a arătat şi chipul învierii noastre viitoare. Iar aceasta, pentru ca Învierea lui Hristos nu este doar un adevăr istoric, ci şi piatra de temelie a credinţei noastre în existenţa vieţii veşnice.

Iubiţi fraţi şi surori întru Hristos Domnul,

Anul 2015 este dedicat Anului omagial al misiunii parohiei şi mănăstirii azi şi Anul comemorativ al Sfântului Ioan Gură de Aur şi al marilor păstori de suflete din eparhii. Deci, fiecare dintre noi suntem chemaţi şi avem datoria nobilă şi sfinţitoare, să fim misionari, să împărtăşim bucuria despre Mântuitorul nostru cel Înviat cu toţi acei care au nevoie de atenţia şi grija noastră, cu cei bolnavi, cei bătrâni, cu cei suferinzi, cei mai trişti ca noi, cei care zac în temniţe, cei lipsiţi de mijloace de existenţă şi de un acoperiş de asupra capului.

Şi la fel ca femeile mironosiţe şi sfinţii apostoli, care au fost martorii Învierii, să vestim cu credinţă şi îndrăzneală, atât apropiaţilor, cât şi depărtaţilor noştri, vestea cea bună că Hristos cu adevărat a înviat!

Mesajul Sfântului Apostol Pavel este grăitor şi semnificativ în acest sens: „Vă aduc aminte, fraţilor, Evanghelia pe care v-am binevestit-o, pe care aţi primit-o, întru care şi staţi,  prin care sunteţi mântuiţi (…) căci v-am dat, întâi de toate, ceea ce şi eu am primit, că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; şi că a fost îngropat şi că a înviat a treia zi, după Scripturi; şi că s-a arătat lui Chefa, apoi celor doisprezece” (1 Cor. 15, 1-5).

Vă doresc tuturor, precum şi celor scumpi şi dragi ai dumneavoastră, să aveţi parte de har, lumină şi bucurie în această mărită Sărbătoare, iar pacea sufletească să fie mereu cu voi cu toţi!

Adevărat a Înviat!

Al vostru către Hristos Domnul rugător şi de tot binele doritor,

† Petru,
Arhiepiscop al Chişinăului,
Mitropolit al Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor

Did you like this? Share it: