Nu este necreată!

În predica sa de azi, Pr. Dr. Mihai Valica a spus că sfânta lumină ce se pogoară în Mormântul Domnului este lumină…„necreată” (min. 19.37).

Nu, nu este necreată…dar e de la Dumnezeu!

Lumina necreată și veșnică a lui Dumnezeu sau harul dumnezeiesc sau slava Lui e cea care sfințește Cinstitele Daruri, care sfințește apa, care stă la baza întregii sfințenii sacramentale a Bisericii și care e nevăzută de cei pătimași și necurățiți de patimi.

Pentru Sfinții noștri Părinți, lumina necreată e văzută numai cu ochii inimii curați, în mod extatic, numai de către oameni duhovnicești și ea nu poate fi văzută cu ochii fizici sau nu poate fi atinsă cu mâna, așa cum ating cu toții lumina ce se pogoară în Mormântul Domnului.

Afirmația Părintelui Mihai Valica este o absurditate teologică periculoasă pentru Biserică, pentru că vorbește despre faptul că harul e „creat”. Dacă lumina cerească de la Ierusalim e „lumină necreată” atunci propovăduiește erezia romano-catolică a harului „creat”.

Pentru că lumina pe care Dumnezeu o coboară în Mormântul Său, ca semn de netăgăduit al Învierii Sale din morți, e lumină naturală, materială, chiar dacă, după voia lui Dumnezeu, ea nu arde în primele minute. Și e bine că nu arde…căci pelerinii care vin acolo ar fi dat foc Bisericii cu atâtea lumini câte aprind.

Lumina necreată și veșnică, care iradiază în mod ființial din Dumnezeu, este lumina care ne înveșnicește pe noi și pe care am primit-o în mod tainic la Sfântul Botez, în lăuntrul ființei noastre și unii o primesc nevăzut dar simțit duhovnicește, interior, pe când alții, luminați și curățiți de slava Lui, o văd, în mod extatic, cum coboară în Sfintele Taine și în Slujbele Bisericii.

Grecii și mieii

Din fotografiile pe care ni le oferă aici Gregory Pappas, reiese că la începutul sec. al XX-lea, grecii ortodocși frigeau pe uliță, în comun, mieii de Paști.

Un obicei extrem de bun și vrednic de urmat.

Pentru că el ne arată că erau o comunitate. Că se cunoșteau și se respectau reciproc.

Și că ei frigeau pentru fiecare familie câte un miel, pomenind prin miel pe Mielul lui Dumnezeu, Care a ridicat/ a luat asupra Sa păcatele lumii.

Cu copiii trebuie să fii copil

SS Bartholomew, Easter 2015E a doua fotografie celebră în care Patriarhul Bartolomeu e prins „în flagrant”, în flagrantul iubirii pentru copii. Am preluat imaginea de aici, unde găsiți și alte fotografii cu impact, din ziua de Paști, din diverse părți ale lumii ortodoxe.

Acatistul Născătoarei de Dumnezeu [8]

Cântecul tot să-nvince, care va să să-ntindzâ, cu mulțămea multelor e[f]tineațelor tale, că aseamenea cu numărul [fără de număr] cântăr[i] și cântece de-ț[i] și aducem, Împărate Svinte, nemicâ nu săvărșim vreadnic binelui ce ne-ai dat, cărora [celor care] Îț[i] strigâm: Alliluia!

De luminâ priimitoare făclie, celor [de] la-ntunearec ivitâ, vedem pre Svinta Ficioarâ că Lumina ceaea ce nu-i din lucru [din materie] aprindzând, înderepteadzâ cătră cunoștința dumnădzăiascâ pre toț[i], cu zarea mintea luminând, iară cu strigarea [este] cinstitâ cu aceastea:

Bucură-te, radzâ cugetatului Soare!
Bucură-te, lucoare nescăpătatei lumini!
Bucură-te, fulgerule, ce luminedzi sufletele!
Bucură-te, tunul [tunetul] ce îngrozăști pizmașii!
Bucură-te, că răsari strălucoarea cea cu multâ luminâ!
Bucură-te, că izvorești părăul cel mult curătoriu [curgător]!
Bucură-te, că zugrăvești [închipuiești] chipul scăldătoarei [botezului]!
Bucură-te, că tai necurățâea păcatului!
Bucură-te, feredeu [baie] care speli [con]știința!
Bucură-te, păharul ce [a]measteci desfătare!
Bucură-te, mirosul de mireazmâ lui Hristos!
Bucură-te, de viața cea ascunsâ-ndulcire!
Bucură-te, nevastâ nenevestitâ!

Darul cel bun vrând să dea datoriilor de demult, Dezlegătorul datoriilor a tuturor oamenilor venit-au cu Sine cătră cei depărtaț[i] de la darul Svinții Sale și, rumpând zapisul, aude de la toț[i] așea: Alliluia!

Cântând [pe] Născutul Svinții tale, te lăudăm toț[i] ca [pe] o besearicâ însufletatâ [însuflețită/ vie], Născătoarea lui Dumnădzău, că-ntr-a Svinții tale pântece S-au sălășluit Cela ce țâne toate în mânâ, Domnul, [Care] te-au svințit, te-au proslăvit [și] au învățat să-ț[i] strige toț[i]:

Bucură-te, cortul lui Dumnădzău și Cuvântului!
Bucură-te, decât svânta svintelor mai mare!
Bucură-te, raclâ poleit[ă] cu Duhul Svânt!
Bucură-te, visteariu de viață nedeșertat!
Bucură-te, cinstită diadâmâ [diademă] a-mpăraț[ilor] blagocestiv[i]!
Bucură-te, lauda cea de cinstite a preuț[i] cu bunâ stidințâ!
Bucură-te, a Besâricii turnul cel neclătit [neclătinat]!
Bucură-te, a-mpărațâei zidiul cel neoborât!
Bucură-te, că pentru Svinția ta să rădicâ biruințele!
Bucură-te, că pentru Svinția ta pizmașii să omoarâ!
Bucură-te, a trupului mieu sănătate!
Bucură-te, a sufletului mieu spăsenie!
Bucură-te, nevastâ nenevestitâ!

Neacceptată

În ediția de Paști a emisiunii Românii au talent, o fată de șapte ani (nu i-am reținut numele) a recitat o poezie de satiră politică (mi-ar fi plăcut să știu autorul ei), în care a fost ironizat regimul politic trecut. Copila, care a fost o reală surpriză…nu a fost acceptată. Și nu i s-a dat niciun argument.

După care a venit un copil de 4 ani, în mod evident mai slăbuț decât copila de 7 ani, și a fost acceptat. Dar și o tânără care „a pictat” cu sânii goi…și ea a fost acceptată!

Mai pe scurt: nu trece nimeni de runda 1…dacă are sincerități prea mari.

Nu am încă o filă video cu momentul poetic al copilei neacceptate…

Copilul a înviat și a murit din nou

Kelvin Santos, un copil de doi ani din Brazilia, a murit din cauza unui stop cardio-respirator. Era în sicriu, cu o oră înainte de înmormântare, când „băiatul s-a ridicat din coşciug şi a zis: „Tati, vreau puţină apă””. După care copilul a murit din nou.