În predica sa de azi, Pr. Dr. Mihai Valica a spus că sfânta lumină ce se pogoară în Mormântul Domnului este lumină…„necreată” (min. 19.37).

Nu, nu este necreată…dar e de la Dumnezeu!

Lumina necreată și veșnică a lui Dumnezeu sau harul dumnezeiesc sau slava Lui e cea care sfințește Cinstitele Daruri, care sfințește apa, care stă la baza întregii sfințenii sacramentale a Bisericii și care e nevăzută de cei pătimași și necurățiți de patimi.

Pentru Sfinții noștri Părinți, lumina necreată e văzută numai cu ochii inimii curați, în mod extatic, numai de către oameni duhovnicești și ea nu poate fi văzută cu ochii fizici sau nu poate fi atinsă cu mâna, așa cum ating cu toții lumina ce se pogoară în Mormântul Domnului.

Afirmația Părintelui Mihai Valica este o absurditate teologică periculoasă pentru Biserică, pentru că vorbește despre faptul că harul e „creat”. Dacă lumina cerească de la Ierusalim e „lumină necreată” atunci propovăduiește erezia romano-catolică a harului „creat”.

Pentru că lumina pe care Dumnezeu o coboară în Mormântul Său, ca semn de netăgăduit al Învierii Sale din morți, e lumină naturală, materială, chiar dacă, după voia lui Dumnezeu, ea nu arde în primele minute. Și e bine că nu arde…căci pelerinii care vin acolo ar fi dat foc Bisericii cu atâtea lumini câte aprind.

Lumina necreată și veșnică, care iradiază în mod ființial din Dumnezeu, este lumina care ne înveșnicește pe noi și pe care am primit-o în mod tainic la Sfântul Botez, în lăuntrul ființei noastre și unii o primesc nevăzut dar simțit duhovnicește, interior, pe când alții, luminați și curățiți de slava Lui, o văd, în mod extatic, cum coboară în Sfintele Taine și în Slujbele Bisericii.

Did you like this? Share it: