Inovațiile liturgice: senzaționalismul nostru religios

senzationalul in materie de cult

Titlu de articol de pe DCNews. Se caută o rugăciune „puternică” – nu contează de unde, a cui, a cărei Biserici –…pentru o utilitate pratică, precisă: te scapă de griji și de dureri crunte.

Se caută o rugăciune…cum se caută o femeie sau un job: la modul indiferent, ce pică pică.

Această cerere „liturgică” e din sfera rugăciunilor de vineri noaptea, când „se deschid cerurile” pentru cei care nu prea vin pe la Biserică sau a pomenirilor de pomelnice în afara oricărei slujbe.

Omul stă, își ascultă pomelnicul, și dă bani. Rugăciune contra bani.

Nu îl interesează că pomenirile fără nicio slujbă sunt abateri liturgice, nu-l interesează cât de sfânt sau nesfânt e preotul, cât de educat sau needucat este sau dacă e preot, ci pe el îl interesează imediatețea împlinirii nevoilor lui.

Dacă îi promiți…ajutor în urma rugăciunilor, ajutor imediat, atunci îți va da teancuri de bani. Numai că trebuie „să știi să Îl forțezi” pe Dumnezeu să îți îndeplinească rugăciunile…în favoarea solicitanților de minuni.

Însă cel care vrea rugăciuni împlinite imediat e cel care nu are, cel mai adesea, de-a face cu Biserica. Pentru el Biserica e „un gang” spre Dumnezeu, de la Care fură ceva și apoi fuge. Fuge să se destrăbăleze…pentru că „s-a vindecat” sau „îi e mai bine”.

Căderile la Sfânta Liturghie sau atingerile de preoții care slujesc, au, pentru mulți, sensul de „a fura” din harul preotului. De „a lua cu forța” ceva care lui îi aparține.

Însă raportarea mercantilă la harul preoțesc e o dramă imensă pentru preoții cu conștiință, sensibili la viața duhovnicească a oamenilor. Pentru că unii oameni vor „să câștige har” în afara ascezei, în afara studiului, în afara nevoinței, în afara pocăinței, în afara Bisericii și nu să se facă robi smeriți și iubitori ai lui Dumnezeu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *