Magda se întoarse în acea zi răvășită de la Biserică. Pentru că îi auzea și acum cuvintele preotului, care predicase, și care pe ea o excitau în loc să o facă să cugete la păcatele sale. Își tot punea mâna la cap, se uita cu atenție în oglindă, crezând că e bolnavă. Însă se întâmpla ceva mai rău: începea să se îndrăgostească de unul dintre preoți.

Îi spuse acest lucru prietenei ei, care rămase mască.

„Fată, tu ești nebună?! Cum să te îndrăgostești de părintele D., în timp ce mergi la el la Biserică?!!! Și, mai ales, cum să te excite predicile lui?!!!”.

„Nu mă excită predicile, pentru că omul predică bine, corect…ci anumite inflexiuni ale vocii lui, felul lui de a fi bărbat…Cred că m-am apropiat prea mult de el, de când mă duc să mă spovedesc…și de aici mi se trage”.

„Și el ți-a dat de înțeles vreun lucru?”.

„Nu, absolut nimic! Cred numai că eu sunt de vină! Singurătatea mea din ultimul timp îmi joacă feste. Mă îndrăgostesc de el fără să vreau…și fără ca el să o știe. Și nici prin cap nu-mi trece să îi mărturisesc acest lucru. Așa că: mormânt!…”.

„Bineînțeles: n-am să spun la nimeni! Însă vezi să nu te pună dracu’ să îi faci probleme omului din senin. Să nu îți scape vreo gogoriță pe gură!”…

Magda se puse în genunchi să se roage. Tot felul de gânduri desfrânate îi treceau prin minte și asta o făcea să îi fie rușine de ea însăși. Însă la 17 ani, cât are Magda, e normal să fii vizitată de demonii desfrânării, care să îți aducă gânduri curvare.

Peste câteva zile, la Vecernie, stătu numai supărată. Sau încerca să pară supărată pentru ca să nu se dea de gol. I se părea că toată lumea „știe”…că toate lumea „o privește”…

Însă nimeni nu știa taina ei! Nici măcar preotul nu intuia ce se petrecuse în ultimul timp în sufletul fetei. Dar la finalul slujbei, după predică, când rămase să răspundă la întrebări și să vorbească cu tinerii de la strană, intui că ceva e în neregulă cu Magda.

„Pot să vă vorbesc? Aveți ceva pe suflet?”, o întrebă preotul.

„Mi-e mai greu să vă vorbesc despre problema mea…”.

„Nu, nu e greu deloc! Numai să doriți acest lucru…și totul se poate!”.

Iar Magda nu putu să reziste tentației de a fi cu el câteva minute, aparte, fără ochii celorlalți. Însă nu a avut curaj să îi spună ce simte pentru el…ci îi spuse că această problemă o are o altă fată, care merge la o altă Biserică…și că ea este prietena acelei fete.

Numai că diferența de experiență dintre Magda și preot…îl făcu pe preot să înțeleagă ce se petrece…și îi vorbi foarte serios, îngrijorat de ce urmări nefaste se pot produce dintr-o astfel de îndrăgostire juvenilă. Care nu e dragoste…ci mai mult o nevoie disperată de a fi văzut…și de a fi apreciat…și de a fi cunoscut de către cineva.

„Domnișoară, în primul rând, trebuie să îi spuneți prietenei dumneavoastră, că dragostea nu se petrece în mintea unei singure persoane. Ea nu este un miraj! Nu e o fantezie, ci este o încredere și un respect reciproc între două persoane. Că dragostea adevărată este aceea în care fata se îndrăgostește de băiat și băiatul de fată pentru că au un scop comun în viață și preocupări comune.

Îndrăgostirea nu se reduce la sex, ci ea presupune o înțelegere a celuilalt, o prețuire a lui, o urmare a lui, o împlinire prin ceea ce face el. Fără așa ceva, chiar dacă se căsătoresc…nu ajung prea departe, pentru că nu îi leagă lucruri profunde.

În al doilea rând, prietena dumneavoastră, nu se poate îndrăgosti în mod real de un preot, de un bărbat căsătorit, ci poate fi doar fascinată de el. Modul cum vorbește, cum se comportă cu oamenii, cum se îmbracă, adică eleganța, elocința, cunoștințele sale diverse, duhovnicia lui…pot fascina o tânără domnișoară. Și nu e lucru rău că se întâmplă asta! Dar această fascinație/ încântare ar trebui să o facă să îi urmeze exemplul și nu să o perturbe sentimental.

Cred că prietena dumneavoastră [Părintele D. nu dorea să o dea de gol nicidecum] nu își înțelege prea bine sentimentele. Însă răvășirea interioară, această îndrăgostire…e un lucru bun…pentru că nu putem înțelege ce se petrece cu noi, ce simțim cu adevărat…până nu intrăm în acest turbion…vârtej de sentimente contrare. Efortul de a le înțelege și de a le sedimenta face parte din maturizarea dumneavoastră”.

În timp ce îl asculta, Magda Radu se însenina la față. Zilele ultime fuseseră o mâzgă cleioasă, formată din sentimente și tentații, din gânduri perverse și singurătate. Ceea ce înțelegea ascultându-l pe Părintele D. era aceea că nu pe el îl dorea…ci pe un bărbat ca el.

Și e un lucru normal, ca adolescent, să vezi în alții tipul de om care îți trebuie, care te împlinește…însă, totodată, e nevoie să înțelegi că relațiile reale nu sunt imaginare ci sunt liber acceptate. Că e nevoie ca celălalt să aibă aceleași sentimente ca și tine. Ca celălalt să îți împărtășească sentimentele.

Căută să plece…și preotul o lăsă. Știa că a înțeles

Miruna aștepta să o sune, așa cum îi promisese.

„Ei, cum a fost?”.

„L-am mințit că e vorba despre o altă persoană…dar când a început să îmi vorbească, mi-am dat seama că a intuiteu sunt acea fată. Nu numai că a intuit…dar mi-a vorbit atât de frumos, de natural despre dragoste și despre sentimentele mele…încât, acum, mi-e rușine de lucrurile pe care mi le-am imaginat și de tupeul pe care l-am avut când am crezut…că sunt îndrăgostită de el”.

„Adică?!”.

„Mi-am dat seama că am confundat ce reprezintă el, ce e el…cu ce nevoi am eu. Și eu am nevoie ca cineva să mă iubească, cineva cu calități ca ale lui, și care să aibă aceleași lucruri în comun cu mine…”.

„Ohooo, un lucru bun! Te-ai dezmeticit din dragoste…”.

„Bine că n-am făcut vreun gest necugetat!”…

Drumul spre casă a fost unul parfumat. Parfumat de pomii înfloriți. Însă căutarea Magdei de-abia acum începe. Cine este bărbatul care seamănă cu Părintele D.? De cine are ea nevoie? Și nu numai de cine are ea nevoie, ci și cum să-l facă pe acela să fie conștient de sentimentele ei?

La 17 ani aceste probleme sunt capitale. Nu războiul, nu impozitul pe salariu, nu terorismul, nu malnutriția severă din multe state ale lumii, ci întrebarea: Cine este alesul inimii mele?

Pentru că fiecare etapă a vieții își are problemele ei. Și trebuie să îi ajutăm pe oameni să își înțeleagă căutările vârstei lor.

Did you like this? Share it: