O, cu totul cântatâ Maicâ, ce-ai născut decât toț[i] Svinții Cuvântul mai Svânt, priimindu-ne acest pominoc, de acmu de toate primejdile ne izbâveaște pre toț[i]. Și de munca ce iaste să fie să ne răscumper[i] pre carii strigâm ție: Alliluia!

Deșchide-voi rostul mieu și s-a împlea de Duhul cel Svânt și cuvânt voi izbucni Maicei Împăratului și m-oi arăta cu luminâ prăznuind și voi cânta bucurând[u-mă] de minunile ei.

A lui Hristos cartea cea-i [ceea ce e] svântatâ [sfințită], pecetluitâ ce ești cu Duhul Svânt, marele Arhanghel, Curatâ, vădzând, striga ție: Bucură-te, de bucurie priimitoare, prin carea a strămoașei blăstăm să va dezlega.

A lui Adam sculare, bucură-te, Ficioarâ Mireasâ dumnedzăiascâ! Iadului omorâre, bucură-te, cu totul fără prihanâ, casa a sângur Împăratul[ui]! Bucură-te, scaun de foc atoate Puternicul [al Atotputernicului]!

Rujea cea neveaștedâ [trandafirul cel neveștejit], bucură-te, sângurâ ce-ai crescut mirul cel de bun miros! Bucură-te, [ceea] ce L-ai născut [pe] mirosul cel bun a-mpăratului tuturor! Bucură-te, neispititâ de mărituș și lumii mântuințâ!

Vistearul curățâei, bucură-te, prin carea din cădearea noastrâ ne-am sculat! Bucură-te, dulce mirosâtoriu crin, credincioșii ce mirezmești [care înmiresmezi pe credincioși], tămâe cu bun miros și mirosul cel de mult preț!

Spicul marea [pe care] l-ai crescut, cel dumnedzăesc, ca o țarinâ nearatâ eavea [îl iveai]: bucură-te, însufletatâ [însuflețită] masâ, pâinea vieții ce-ai născut! Bucură-te, de apâ vie izvor nedeșertat, Despuitoare!

Văcuța vițălușul ce-ai născut, pre Cel fără prihanâ, bucură-te, credincioșilor, bucură-te mielușea ce-ai născut Mielușelul lui Dumnădzău, care rădicâ greșalele a toatâ lumea! Bucură-te, caldâ milostivire!

Mânecușul cel luminat, bucură-te, carea sângurâ pre Soarele porț[i], pre Hristos, [ceea ce ești] Luminii locaș, bucură-te c-ai destremat întunearecul și pre-ntunecațâi draci cu totul i-ai izgonit!

Bucură-te ușe sângurâ prin care Cuvântul au trecut Sângur, carea răteadzele și ușile iadului, Despuitoare, cu nașterea ta ai zdrobit! Bucură-te, dumnădzăiascâ întrare a spăsâțâlor, cu totul cântatâ!

În glasur[i] de cântece credincioșii ție cântăm, întru tot lăudatâ: bucură-te munte gras și închegat în Duhul Svânt! Bucură-te, sveașnic și năstrapâ de mannâ care porț[i], ce-ndulceaște sâmțârile credincioșilor, rugătoarea lumii! Bucură-te, curatâ Despuitoare! Bucură-te, scarâ de la pământ pre toț[i] ce-ai nălțat cu darul! Bucură-te, pod, cu adevărat ce muț[i] de la moarte pre toț[i] cătră viațâ, pre ceea [aceia] ce te cântâ!

Decât ceriul mai înnalt, bucură-te, temeiul pământului într-al tău păntece, Curatâ, fără trudâ ce L-ai purtat! Bucură-te, scoicâ de mare ce-ai mohorâțât [înroșit] plașca [mantia/ hlamida] cea dumnădzăiascâ în svânt sângele tău, a-mpăratului puterilor.

Dătătoriul legii ce-ai născut adevărat, bucură-te, Despuitoare, care fărălegile tuturor în dar le curățeaști, neștiutâ adâncime, nălțâme negrăitâ, neispititâ de nuntâ, prin carea ne-am [în]dumnădzăit.

Pre tine, ce-ai împletit ne de mân[i] împletitâ cununâ, cu cântare cuvântăm bucură-te ție, Ficioarâ, strigând [ție, ceea ce ești] ferințâ tuturor și îngrăditurâ și tărie și svântâ năzuințâ.

Did you like this? Share it: