Scrisoarea mi-a fost trimisă pe Facebook. Eu am corectat-o și diacriticizat-o, editând-o aici. Autorul ei este acesta, pe baza contului său de Facebook trimițându-mi aceste rânduri, și este cunoscut în lumea muzicală ca Cedry2k.

*

„Doamne, ajută!

Dacă Danion [a] greșit, trecând la stiliști, Sfinția Voastră trebuie să îl combateți cu învățăturile Sfinților Părinti, nicidecum cu părerile Sfinției Voastre, care sunt TOTAL irelevante față de acelea ale Sinoadelor.

De asemenea, comentatorii articolului cu pricina, au citat și au dat argumente. Extrem de solide, din punctul meu de vedere și țin să precizez că nu sunt stilist.

Sfinția Voastră s-a rezumat la a-i acuza că sunt stiliști sau că nu cunosc bine gramatica (!?!?). Ce argumente sunt astea?!

Ecumenismul nu mai e [o] problemă? Cum vă simțiți, Părinte, când mărturisiți în Crez, „Una, Sfântă, Apostolească și Sobornicească Biserică, în condițiile în care facem parte din CMB?! Asta e unirea pe care o vrem? De câte ori ați luat atitudine PUBLIC contra abaterilor canonice din BOR și a ecumenismului?

Fiindcă Danion (MIREAN fiind!!!!) a făcut-o de zeci de ori. Fără NICIO su[s]ținere, măcar din partea unui preot, că de la ierarhi cred că nu mai așteaptă nimeni nimic.

Probabil o să mă percepeți ca fiind obraznic, dar dați-mi ignore după ce mă ajutați să înțeleg, vă rog! Cu argumente, de data asta. Și doar dacă Sfinția Voastră consideră important subiectul”.

***

Domnule Marius Stelian Crăciun,

vă mulțumesc pentru scrisoare și, mai ales, pentru faptul că dumneavoastră considerați că trebuie să vă dau un răspuns pertinent. Asta înseamnă că mă considerați un om capabil de un astfel de răspuns. În consecință, și eu ar trebui să vă consider un partener de dialog onest, care dorește să se lămurească în aceste privințe teologice. Veți fi un partener onest, non-duplicitar? Vom vedea!…

Comentariul către Danion, la auzul veștii că a devenit stilist, și care a devenit articol pe platforma de față, a fost o exprimare prietenească a mâhnirii și a surprinderii că a fost în stare de un asemenea gest total aiurea pentru convingerile sale. E ca și când dumneavoastră ați cântat toată viața hip hop, dar, spre sfârșitul vieții, vă mărturisiți regretul că n-ați devenit un cunoscut interpret de operă. Sau un pictor celebru.

Eu îl cunosc pe Danion Vasile ca om, am fost din aceeași generație cu el la facultate, am avut discuții împreună, l-am vizitat acasă. Știu ce gândește, ce a scris…înțeleg și motivele pentru care a trecut la stiliști (unul dintre ele l-ați exprimat și dumneavoastră: pentru că nu a fost băgat în seamă la nivel înalt) dar nu sunt de acord cu ele.

Dacă scriem sau vorbim pentru ca să avem „susținere” cred că ne place mai mult imaginea socială…imagine despre care, dumneavoastră, într-o discuție publică spuneați că e, cel mai adesea, contrafăcută. Și așa este! Imaginea socială, cel mai adesea, e o imagine publicitară fără substrat real.

Așa că eu nu mi-am propus și nici nu îmi propun să „îl conving” pe Danion Vasile, printr-un articol sau scrisoare, să se întoarcă. Pentru că motivele sale, din păcate, nu sunt teologice

În principiu, nici pe alții nu vreau să îi convertesc cu forța…ci cărțile mele ca și cântecele dumneavoastră sunt puse înaintea tuturor și oamenii aleg. Iar frumusețea credinței noastre e că adevărata convertire este luminare de la Dumnezeu, El atrăgându-ne la Sine, pe fiecare, într-un mod propriu.

Iar cum Danion Vasile și-a dat seama că yoga și Bivolaru nu reprezintă „o spiritualitate benefică”, tot la fel, în ceva timp, dacă a rămas la fel de onest ca la primul jurnal, își va da seama că a intrat într-o fundătură și va mai scrie…un jurnal al ieșirii sale din înșelarea stilistă.

Mai pe scurt, modul meu de a mă comporta și modul în care scriu e acesta: eu nu combat, ca extremiștii cu care dumneavoastră v-ați împrietenit și cu care apăreți public de ceva vreme, ci eu mărturisesc crezurile mele.

Faptul că acum vă scriu e o alegere liberă, amicală, o destindere și nu se înscrie în vreun plan de combatere. Eu nu mă ocup la nivel online cu combaterea anumitor oameni ci cu exprimarea critică, echilibrată despre diverse lucruri, din prisma teologiei ortodoxe, ca preot, doctor în teologie și scriitor.

Adică eu nu am o agendă de exterminare publică a unei credințe, a unei  idei, a unui mod de a fi. Asta fac extremiștii ortodocși. Pentru că extremiștii vor schimbarea cu forța a oamenilor și nu se rezumă doar la a-și mărturisi crezul lor.

Vă cunosc muzica, vă înțeleg realismul social pentru care militați dar și interesul financiar. Convertirea dumneavoastră, ca și a lui Danion Vasile, a fost o intrare în zona accentuat temperamentală a Bisericii, adică extremistă, deși mi-aș fi dorit pentru dumneavoastră, ca și pentru Danion, să vă ocupați cu teologia grea și nu cu sloganuri.

Căci, dacă v-ați fi ocupat de liniștea sufletului, de curățirea de patimi, de cunoașterea teologică profundă, nu ați fi venit astăzi în fața mea cu o discuție despre ecumenism și despre abateri canonice ci despre vindecarea dumneavoastră interioară. Și m-aș fi bucurat să vă ajut în acest domeniu fin al vieții sufletești, în stratul adânc al recunoașterii de sine, după care v-aș fi răspuns și la non-problemele despre care mă întrebați.

Dumneavoastră, ca și alți oameni neinstruiți teologic, aveți impresia că teologii fug de răspunsuri. Nimic mai fals! Însă răspunsurile teologice se dau unor oameni care cunosc teologie. Dumneavoastră, ca începător, aveți cunoașteri firave despre teologie și despre viața Bisericii.

Tocmai de aceea, niște acuze nefondate, scrise la articolul despre Danion Vasile, le considerați cap de țară, adică „extrem de pertinente”.

Însă ce înseamnă „ecumenism” pentru dumneavoastră? Căci pentru mine discuțiile teologice cu alte confesiuni sau religii înseamnă ce fac și cu dumneavoastră acum: dialog. Iar dacă dialogul e o problemă nimic nu are sens în viața asta.

Spre exemplu, extremismul ideologic al ISIS e unul religios. În numele credinței coranice, acești oameni, în fanatismul lor, decapitează ritualic, distrug însemne creștine, devastează. N-au timp de dialog, n-au timp de istorie, n-au timp de nimeni.

Mișcarea legionară din România a fost promotoarea extremismului ideologic bazat pe credința ortodoxă. Când cineva li s-a opus sau a vorbit împotriva lor, legionarii au acționat la fel ca cei din ISIS. Și-au „fundamentat” crimele și vandalizările pe baza „credinței” înțeleasă extremist.

Căci și jihadiștii și legionarii interpretează extremist credința pe baza căreia luptă. Iar extremismul nu duce decât la vărsări de sânge, dușmănie oarbă, eradicarea dialogului.

Așa că, din perspectivă extremistă, întrunirile și dialogurile cu alte confesiuni și religii sau „ecumenismul” înseamnă „o pătare” a credinței ortodoxe. Pe când, din perspectiva mea de a vedea lucrurile înseamnă un lucru normal.

Iar la aceste întruniri teologice merg ierarhi și teologi, după o amplă discuție acasă a termenilor, la nivel sinodal, ei fiind mandatați să poarte dialoguri teologice în termeni prestabiliți. Toți marii teologi ai României, din a doua jumătate a secolului al XX-lea, au fost angrenați în discuțiile cu alte biserici și religii, fără ca prin asta vreunul să creadă că Biserica Ortodoxă e altceva decât Biserica lui Hristos.

Cei mandatați să poarte dialoguri cu alții nu se duc ca „să își trădeze” credința ci pentru ca să își mărturisească credința. Dar, totodată, să creeze punți de dialog între Biserica Ortodoxă Română și alte confesiuni și religii, pentru ca să avem relații amiabile și trainice. Fără aceste relații nu am mai avea o diasporă ortodoxă românească prosperă ci o diasporă persecutată, minimalizată, alungată din Germania, Spania, Italia, America etc.

Dacă v-ar fi plăcut teologia și ați fi vrut, pentru început, să cunoașteți teologia ortodoxă, să o aprofundați, trebuia să începeți cu cărțile și studiile și traducerile Părintelui Stăniloae. Nu știu ce ați citit…poate că ați făcut-o deja, într-un anumit ritm personal.

Dar dacă ați citit vreodată o carte a lui Stăniloae sau a lui Ică jr sau a altor teologi, ați observat că mărturisirea teologică a credinței noastre e argumentată dar nu este steril negativistă. Că ei văd și bunele și relele de la romano-catolici, protestanți, neoprotestanți, nedându-se la o parte să citeze și să discute surse teologice din diverse confesiuni.

Ba mai mult, țin să vă anunț (dacă nu știați), că prima traducere a Scripturii în limba română s-a făcut după o ediție protestantă, adică Biblia de la 1688, iar majoritatea traducerilor patristice în limba română s-au făcut după Patrologia Latină și Greacă care sunt editate de romano-catolici. De ce? Pentru că ortodocșii nu aveau și încă nu au ediții scripturale și patristice proprii. De ce? Poate îmi răspundeți dumneavoastră…

Însă Dumnezeiasca Scriptură și Sfinții Părinți s-au tradus de către ortodocși după surse științifice romano-catolice sau protestante, dar în modul teologic în care ortodocșii cred și văd lucrurile.

Ce înseamnă unire pentru Ortodoxie? Înseamnă întoarcerea tuturor la fundamentele apostolice, dogmatice, canonice, duhovnicești și sinodale ale Bisericii primului mileniu. Cei care se duc la întrunirile teologice cu alte confesiuni și religii acest lucru mărturisesc.

Avem în comun cu romano-catolicii un mileniu de istorie și Tradiție și milioane de Sfinți, cu protestanții avem în comun Scriptura și o anume relevanță a Tainelor și a Bisericii, cu neoprotestanții, din nou, Scriptura, și o anumită relevanță eclesială.

Bineînțeles că un teolog ortodox cu capul pe umeri nu acceptă ereziile, contrafacerile, aberațiile teologice și cultice la care au ajuns romano-catolicii, protestanții, neoprotestanții. Iar când vine vorba de dialogul cu mozaicii, cu musulmanii, cu păgânismul în general, ne axăm pe anumite principii teologice pe care și ei le respectă: protejarea vieții umane, a cosmosului, militarea pentru dreptate, pace, bună înțelegere etc.

Dacă ați dori să citiți toate concluziile acestor dialoguri ele sunt publicate. Există articole, există studii, există cărți în care puteți citi ce au discutat teologii Bisericii Ortodoxe Române cu romano-catolicii, cu anglicanii, cu luteranii, cu monofiziții etc. Și pe măsură ce le citiți mărturisirile…nu mai aveți nevoie de apologii din partea nimănui.

De aceea eu nu mi-am propus niciodată să polemizez la nesfârșit pe aceste teme cu cineva care nu le-a aprofundat, ci îi invit pe toți ca să le citească de unii singuri.

Și atunci vor înțelege, într-o mare măsură, de ce eu nu am „frici” în ceea ce privește „ecumenismul”, „actele biometrice”, „semnele apocaliptice”. Pentru că sunt concentrat pe ceea ce înseamnă viața interioară duhovnicească, adică pe curățirea de patimi, pe traducerea Scripturii și a Părinților, pe slujirea preoțească, pe comentariul teologic onest și echilibrat în ceea ce privește realitatea lumii în care trăim.

Din acest motiv eu slujesc, îmi scriu cărțile, le dăruiesc tuturor în mod gratuit…și nu am nevoie să bat țara în lung și-n lat ca să conferențiez.

De ce n-o bat în lung și-n lat? Pentru că nu vreau să isterizez pe nimeni, nu vreau să vând nimic, nu vreau să produc niciun „tsunami eclesial”.

Și de ce nu vreau să fiu „popular” și „vandabil”? Pentru că eu cred în schimbarea oamenilor din lăuntrul lor, față în față cu mărturia mea. Dacă cineva m-a citit, ascultat, văzut online și a înțeles ceva de la mine și despre mine, atunci harul lui Dumnezeu l-a luminat și eu mă bucur pentru el.

Nu, nu vă cred obraznic pentru că vreți un dialog cu mine! Eu sunt versat în materie de dialoguri dure, nu ca cel pe care îl port cu dumneavoastră. Acesta e unul soft.

Și argumentele mele pentru ceea ce cred, acționez, scriu ce scriu, pentru dumneavoastră și pentru toți cei care mă citesc, nu sunt de-o pagină ci reprezintă mii de pagini. Pe fiecare zi, prin ceea ce scriu, vă aduc argumente pentru ce înseamnă a cugeta profund lucrurile, duhovnicește, cu deschidere largă și nu extremist.

Dacă veți citi 20-30 de cărți scrise sau editate de mine online, din cele peste 100 existente acum online, oferite gratuit, veți înțelege de ce nu semăn cu modelul Danion Vasile. Pentru că, pentru mine, fiecare zi înseamnă a munci pentru a vă aduce argumente să fiți profund și nu rebel la modul steril.

Adevărat a înviat, domnule Stelian. Numai bine!

Did you like this? Share it: