Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Predică la Sfântul Mare Mucenic Gheorghe [23 aprilie 2015]

Iubiții mei,

Sfantul Mare Mucenic Gheorghe 1

În Sfânta Icoană de față, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe[1], purtătorul de biruință, este pe un cal alb, al curăției, este imberb, și străpunge cu sulița un balaur. Sulița îi trece direct prin gură și îi străpunge gâtul. El e îmbrăcat în soldat roman pentru că a fost soldat roman, fiind martirizat la vârsta de 23 de ani, în ziua de 23 aprilie 303[2].

Însă Icoana sa ne îndeamnă cumva la masacrarea animalelor? Ne îndeamnă cumva la terorism, la uciderea celor care nu au credința noastră?

Pentru că extremismul islamic al ISIS[3], pe baza Coranului, consideră că trebuie să distrugă Sfintele Cruci și Sfintele Icoane din Irak și din Siria[4].

Și, la noi, numai niște extremiști ortodocși ar putea ajunge la concluzia că Sfânta Icoană a Sfântului Gheorghe e un îndemn la a lua pușca în mână și a-i ucide pe ceilalți, care nu sunt ca noi.

Însă, un ortodox evlavios, care stă în fața Sfintei sale Icoane, îl cinstește pe Sfântul Gheorghe ca pe un făcător de minuni. Căci el este un mare și preaslăvit făcător de minuni, prin harul lui Dumnezeu dat lui.

Pentru că aici avem pictată iconic una dintre multele sale minuni. Pe care el a făcut-o în Palestina, nu departe de Lida, unde se află Sfintele sale Moaște[5].

Balaurul iconizat trăia într-un lac mare…și mânca oameni[6]. Astfel aflăm de ce l-a omorât Sfântul Gheorghe: pentru că mânca oameni.

Sfântul Gheorghe nu a început să omoare jivine la întâmplare ci a omorât această fiară care făcea rău oamenilor.

Iar locuitorii cetății, fiind idolatri, demonii din idolii pe care ei îi cinsteau îi învățau să își dea copiii spre mâncare balaurului. Astfel balaurul era hrănit bine, cu carne de om, după sfatul demonilor.

Însă Sfântul Gheorghe, în mod minunat, în vedenie, s-a arătat la locul acela și l-a omorât în numele Prea Sfintei Treimi. Apoi locuitorii cetății au ars trupul balaurului și s-au convertit la dreapta credință 25.000 de bărbați, fără să fie numărați aici și femeile și copiii lor[7].

Iar minunea aceasta măreață, convertitoare, a devenit paradigmatică până azi pentru Icoana Sfântului Gheorghe, deși el a făcut, face și va face minuni în viața noastră.

Iar Sfânta Icoană a Sfântului Gheorghe, în concluzie, nu îndeamnă nici la a omorî animale, la a le schingiui și omorî în mod nemilos și nici la a omorî oameni. Nu ne îndeamnă la înarmare, la război sfânt…așa după cum, pe jihadiștii musulmani, îi îndeamnă fanatismul lor religios. Aceia ucid oameni cu cuțitul ritualic, în timp ce îi filmează fără remușcări, tratându-i pe oameni ca pe niște animale.

Însă oricine omoară oameni, motivând că o face pentru credință, nu are de-a face cu credința și nici cu Dumnezeu, ci slujește idolului fanatismului.

Crimele împotriva umanității – pe care terorismul musulman le produce, ca și cel creștin, din Ucraina, unde rușii îi omoară pe ucraineni pe motive teritorialiste, deși și unii și alții sunt ortodocși –, nu au de-a face cu normalitatea ci cu decadența umană.

Iar Sfântul Gheorghe, din Icoana lui, ne învață să omorâm în noi patimile, acestea care ne stăpânesc și ne îndeamnă la extreme și nu pe oameni sau pe animale în masă. Pentru că războiul nostru duhovnicesc nu este teritorial ci interior.

Adevărata victorie asupra ta o ai când îți stăpânești mânia, când îți domolești pofta, când scoți din tine iubirea de bani, invidia, răutatea, dorința de a bârfi și de a face rău altora, toți acești șerpi veninoși și perfizi.

Acolo ești adevăratul general, adevăratul infanterist, adevăratul detonator de bombe artizanale: când știi să pui bombe patimilor tale și să le stârpești în tine.

Adevăratele victorii sunt cele prin care domolim fiarele sălbatice din noi înșine, patimile noastre și nu când stăpânim lumea. Căci cei care îi stăpânesc pe alții îi stăpânesc doar trupește, prin anumite legi și opreliști, ei neavând stăpânire asupra gândurilor și a inimilor lor.

Pentru că iubirea se dăruie și nu se ia cu forța!

Iar cine crede că credința și iubirea pentru Dumnezeu trebuie băgate pe gât oamenilor, fie că vor, fie că nu vor, nu Își cunosc deloc Dumnezeul.

Pentru că Dumnezeu nostru vrea să Îl iubim pentru că Îl cunoaștem și vrea să Îl cunoaștem, pentru că El e adevărata viață și împlinire a oamenilor.

Sfantul Mare Mucenic Gheorghe 2Într-o altă Icoană a sa[8], Sfântul Gheorghe e îmbrăcat de asemenea ostășește și are cununa biruinței pe cap.

Cunună a biruinței care simbolizează faptul că prin martirizarea sa el a învins moartea, păcatele și pe pe demoni și a moștenit Împărăția cea veșnică a lui Dumnezeu.

De aceea, el este un biruitor, un învingător, dar nu în sensul că i-a omorât pe toți pe câmpul de luptă. Nu în sensul eroic al termenului. Ci el este un învingător, paradoxal, prin faptul că s-a lăsat…omorât de un tiran.

Așa cum Domnul S-a lăsat omorât pe Cruce…toți se bucurau și credeau că au scăpat de El…și, presupusul învins, înviază a treia zi ca un Biruitor, având trupul transfigurat, plin de lumină. Da, același trup care suferise moartea și pentru care toți considerau că este un învins! Unul care nu Se poate mântui pe Sine.

Tot la fel și Sfântul Gheorghe devine biruitor…un biruitor duhovnicesc când suportă moartea până la capăt pentru Hristos și, murind pentru El, s-a făcut viu în vecii vecilor.

Pentru că și noi suntem chemați la aceeași viață, începând de la Sfântul Botez. Unde am murit și am înviat mistic/ tainic cu Hristos, pentru ca pe fiecare zi, întăriți de slava Treimii, să facem același lucru: să murim pentru El luptându-ne cu patimile noastre, pentru ca să înviem continuu întru El, trăind în slava Lui, prin împlinirea poruncilor Sale.

Iar Sfântul Gheorghe are în dreapta sulița și în stânga sabia pentru că și noi trebuie să avem mereu în noi înșine rugăciunea și atenția la ce intră în noi. La ce gânduri și la ce patimi se foiesc în noi.

Și când intră gândul rău în inima și în mintea noastră, aidoma unei jivine, mintea noastră trebuie să fie ca o suliță care îl străpunge, iar rugăciunea noastră trebuie să fie ca o sabie care îi taie capul gândului celui rău. Pentru că pruncii cei răi ai gândului rău trebui zdrobiți de piatră, de piatra numelui lui Hristos Dumnezeu [Ps. 136, 9, LXX], către care trebuie să strigăm fiecare, în noi înșine: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!

Și iarăși nu avem motiv de ceartă și de crimă dacă ne uităm la Icoana Sfântului Gheorghe.

Cum, de altfel, nu putem lua vreo Sfântă Icoană sau vreun text al Scripturii, așa, pe nepusă masă, și să facem din el un tun îndreptat împotriva oamenilor.

Nu putem să facem asta dacă suntem oamenii lui Dumnezeu!

Pentru că primul scop în viață al creștinului ortodox nu este acela de a schimba lumea ci de a se răstigni pe sine prin harul lui Dumnezeu. De a se curăți de patimi, de a se înfrumuseța. Și dacă te vindeci pe tine, apoi vei vindeca și pe alții, fără doar și poate. Dar dacă nu te vindeci pe tine de patimi, de care patimi vrei să îi vindeci pe alții? Căci pentru a-i vindeca pe alții trebuie să le spui cum te-ai vindecat pe tine. Ce ai făcut, în mod pragmatic, ca să scapi de patima mândriei, de patima curviei, de patima beției, de patima lăcomiei, de patima iubirii de argint, de patima lenei etc.

Iar duhovnicia în asta constă: în a transmite altora modul în care tu te-ai vindecat de patimi, pentru ca și alții să se vindece. Să transmiți experiență vie, reală, veridică.

Așadar, iubiții mei, în praznicul cel mare al Învierii fiind, Sfântul Gheorghe este o mărturie a învierii. După ce Maica lui Dumnezeu ne-a întărit prin apa izvorului său în Vinerea Luminată, după ce duminică Sfântul Toma ne-a încredințat de faptul învierii Sale, astăzi, în zi de joi, Sfântul Gheorghe ne bucură prin frumusețea sa duhovnicească, ca unul care s-a învins pe sine și a învins și pe demoni.

La numai 23 de ani el a ales partea cea bună a mărturisirii și a făcut din viața lui o Icoană vie peste veacuri, care trezește în noi dorința de a ne curăți viața.

Căci nu putem să ne bucurăm de slava lui Dumnezeu cea veșnică decât dacă ne curățim simțirile, întreaga noastră ființă, pentru a vedea, atât pe cât ne îngăduie, frumusețea slavei Sale celei veșnice.

Hristos a înviat!

La mulți ani și multă bucurie celor care astăzi își serbează numele…și îi mulțumim Sfântului Mare Mucenic Gheorghe că ne întărește în toate prin preasfintele lui rugăciuni. Amin!


[1] Am preluat-o de aici: http://www.mesagerulromanesc.info/wp-content/uploads/2014/04/sf-gheorghe.jpg.

[2] A se vedea: http://www.teologiepentruazi.ro/2014/04/22/predica-la-pomenirea-sfantului-mare-mucenic-gheorghe-23-aprilie-2014/.

[3] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Statul_Islamic.

[4] Idem: http://www.mediafax.ro/externe/campanie-a-statului-islamic-impotriva-crestinismului-biserici-si-icoane-distruse-cruci-inlocuite-cu-steagul-si-reactia-vaticanului-foto-video-13999211.

[5] Idem: http://paginiortodoxe.tripod.com/vsapr/04-23-minuni_sf_gheorghe.html.

[6] Ibidem. [7] Ibidem.

[8] Preluată de aici: http://www.sfanta-maria.ro/templates/img/ico_detail.jpg.

Did you like this? Share it:

Previous

De la Prof. Dan Bejinariu [2013]

Next

Acatistul Născătoarei de Dumnezeu [10]

2 Comments

  1. Andrei George

    Cea mai grea și mai nesuferită luptă este cu tine însuți, cu patimile și plăcerile și cu părerile tale greșite, pe care le crezi bune. De aceea, Părinte, pentru mulți e mai ușor să-și găsească inamici în alții, cu care să se lupte, decât să vadă în sine un dușman. Pentru că iubirea de sine nu ne lasă să ne luptăm cu noi înșine mai mult decât cu alții.

    Dacă ne-am lupta cu noi înșine, în loc să ne luptăm cu alții, lumea s-ar sfinți în scurtă vreme. Și dracii nu vor asta. Și de aceea ne inventează toată ziua inamici și vrăjmași în oamenii de lângă noi ca noi să nu mai vedem cine ne înșeală cu adevărat. Sărut mâna, binecuvântați!

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      Sunt întru totul de acord cu dumneavoastră, domnule Andrei! Și ne inventăm „inamici” tocmai pentru că nu avem chef să ne luptăm cu noi înșine, adică cu patimile noastre. Ne naștem „inamici” din lene, așa după cum visăm tot felul de „virtuți” pe care nu le avem. Dumnezeu să vă binecuvinteze și să vă întărească întru toate! Numai bine și pace multă!

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén