Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Zi: 22 aprilie 2015

De la Alexandru Ioan Pintea [26 iulie 2014]

Trimis din contul de aici, pe 26 iulie 2014, ora 11. 14.

Dumnezeu să vă binecuvânteze Părinte. Într-o singură seară, prin puterea harică a lui Dumnezeu, am reușit să structurez antitezând [sintetizând] mental biblia satanica scrisă de către LaVey și tradusă de dumneavoastră.

M-aș bucura mult să putem sta de vorbă despre unele subiecte dezbătându-le la nivelul cunoștinței, percepute, înțelese totodată prin harul Domnului nostru Iisus Hristos definitivat de către Pavel atât de frumos în Epistola către Efeseni ca fiind acțiunea mărinimiei Lui Dumnezeu revărsată peste noi prin înțelepciune și înțelegere.

Cu dragoste din Hristos, Alexandru Ioan Pintea, fost absolvent al „Seminarului Teologic Ortodox Dumitru Staniloaie Brașov”.

*

Domnule Alexandru Ioan Pintea,

vă mulțumesc pentru mesaj și pentru că ați citit traducerea mea! După cum ați văzut, Biblia Satanică este un text anti-creștin banal în esența lui, fără prea multe lucruri absconse, dar care exprimă un program de descreștinare a lumii care e în plină derulare.

Dacă la noi, în România, satanismul este o treabă underground, în America ea este o organizație religioasă recunoscută de stat, condusă în prezent de Peter Howard Gilmore, având ierarhie și ritual propriu.

Saitul oficial al Bisericii Satanei e acesta.

Dacă dumneavoastră aveți întrebări…sau comentarii, mi le puteți trimite!

Adevărat a înviat!

De la Părintele Vreme Cristian Răzvan

Are 27 de ani, e din Mangalia, și mi le-a trimis de pe contul de Facebook: Vreme Răzvan Cristian. A tăiat acel cont și și-a făcut alt cont pe Facebook: Vreme Cristian Răzvan.

VremeMotivul enervării lui? S-a retras dintre prietenii mei de pe Facebook, după ce am avut o discuție cu dumnealui. Inclusă în Vorbiri de Facebook (vol. 2), p. 267-274.

Și sunt „obsedat de diacritice” pentru că în cărțile mele Vorbiri de Facebook (vol. 1 și 2) am pus diacritice textelor convorbitorilor mei și le-am corectat și nu le-am lăsat așa, neîngrijite, cum mi le scriu ei.

Însă a scrie îngrijit și a edita profesionist un text înseamnă a-i respecta pe cititori. Nu te poți duce la pomană râzând și nici la nuntă oricum. Tot la fel nu poți să scrii online oricum și nici nu poți edita o carte cu picioarele.

De la Vasile Cojocariu [21 noiembrie 2013]

Mesaj primit de pe contul de aici. Din data de 21 noiembrie 2013, ora 18. 52. E acesta:

Saru’mâna, binecuvântați. Mi-a plăcut foarte mult comentariile despre cipuri și despre renumiții blogeri extremiști, care și-au luat misiunea de „apostoli” ai neamului. Din nefericire, au debit cam mare și sunt cam mulți care îi urmăresc.

*

Domnule Vasile Cojocariu,

vă mulțumesc pentru apreciere!

Extremismul își trage seva din impotența creativă și din invidie.

Însă eu aș fi vrut să apreciați prezența mea valorică continuă la nivel online. Munca mea zilnică.

Și să încurajați și pe alții să citească pe teologii și creștinii ortodocși care creează online la modul frumos și nu pe diletanți și extremiști.

Poate că veți face acest lucru pe viitor.

Vă doresc mult spor în toate!

Din ziua de 19 noiembrie 2013

Mesaj primit pe 19 noiembrie 2013, ora 00.34. Trimis de aici, de pe contul de Facebook al blogului de aici.

Labilitatea sa psihică e greu de urmărit. Dacă citiți mai multe zile blogul său veți înțelege cât de versatil e în materie de informație…dar și în părerea de sine.

Mesajul primit a fost acesta:

iresponsabiliDle Picioruș, care este problema dumitale?! Ești pus de cineva să te interesezi de administratorii blogului „De Veghe Patriei”?

În urmă cu două săptămâni noi am depus o plângere pentru amenințări cu moartea venite din Israel și nu credem că ai vrea să dai cu subsemnatul în fața polițiștilor. Noi primim amenințări cu moartea și dumneata ne batjocorești, cunoști ceva din ce nu au aflat polițiștii până la această oră?!

Pe viitor îți recomandăm să-ți păstrezi bunul simț și să ne lași în pace, ok, am înțeles că te afli în slujba Patriarjului [Patriarhului], dar nu este problema dumitale ce se întâmplă pe „De Veghe Patriei”.

*

Care a fost motivul mesajului de pe Facebook? Articolul meu din 17 noiembrie 2013, de aici. Cam așa „m-am interesat” eu de „administratorii” blogului, care se crede foarte „persecutat” imaginar.

Însă problema mea și a fiecărui om cu capul pe umeri e: cine sunt astfel de șarlatani, care își permit să spună orice despre oricine? Mă interesează la modul generic. Cine sunt, ce fac, pe ce experiență se bazează când scriu online? O întrebare pentru ei și toți cei ca ei, care își pun sigla ortodox pentru a denigra Biserica noastră.

De la Elisabeta Stan [9 august 2013]

L-am primit din contul de aici. Pe 9 august 2013, la 12. 10. Este învățătoare, locuiește în Vaslui.

*

Bună ziua! Am urmărit un studiu pe Teologie pentru azi, care mi-a fost de mare ajutor legat de Femeia din ochii lui Eminescu. V-as fi recunoscătoare dacă mi-ați da sursele de unde ați preluat informațiile. Am nevoie pentru o lucrare de licență cu aceasta temă și din nefericire nu prea am găsit bibliografie. Vă mulțumesc.

Cu stima și respect,
Elisabeta Stan.

*

Domnișoară/ doamnă Elisabeta Stan,

de ce nu v-am răspuns?! Pentru că ați fost atât de mult captivată de ceea ce ați citit încât nu v-ați dat seama că ați citit un fragment dintr-o carte a mea și că „sursele” sunt propriul meu comentariu. Eu am făcut comentariu textual, direct pe poemele eminesciene.

Fiți mai atentă când citiți online! Vă mulțumesc pentru apreciere. Vă doresc numai bine!

Simplificare

Lucrurile simple
au nevoie de exegeză.
Pentru că sunt prea complexe.

Frigul e un lucru simplu: îți intră în oase.

Caldul e prea simplu: te sufocă.

Ce iubești este atât de simplu încât
nu ai lacrimi pentru a le descrie.

Cine vrea să mă ajute
cu vederea lucrurilor simple?

Cine își ajută ochii să vadă?

Lucrurile simple
sunt cugetarea profundă a inimii.

Creatori de limbă și de viziune poetică în literatura română. Dimitrie Cantemir [46]

Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș

 Creatori de limbă și de viziune poetică
în literatura română:

Dosoftei,
Cantemir,
Budai-Deleanu,
Eminescu,
Arghezi,
Nichita

***

Crocodilul este curios să afle care sunt motivele dușmăniei între Hameleon și Inorog, iar povestea care urmează, a Hameleonului, este un adevărat basm:

părintele mieu era Apariu,
carile în toate dzilele
apă de la fântânele de singe[1]
a aduce obiciuit era.

După ce și eu mai la vârstă am sosit
și cofa în mână a râdica,
apa din fântână a scoate
și coromâsla pre umere a purta
a putea
am început,
cu tată-mieu împreună
adese fântânele cele de singe
la rădăcinele Munților Vrăjbii
izvorâtoare cercetam.

 Munții aceștea, departe,
în țara ce să cheamă Pizma,
să află, despre partea răsăritului,
pre marginea ocheanului în sus,
spre crivăț, și în gios,
spre amiadzădzi, în lung și în lat
atâta de mult să trag,
cât cei ce nepărăsit
drumul carile pre la rădăcinele lor merge
au ținut
dzic precum până
la ocheanul apusului ocolesc
și ca un zid în giur împregiur
toată rătundzala pământului îngrădesc.

 Așe, noi dară pentru trasul apii
adese la acei munți mărgând
și din care izvor apa mai cruntă
și fierbinte ar fi ispitind
(căci apa aceia cu fierbinteala,
iară nu cu răceala
setea stâmpără),
odată în vârvul unui munte prea înalt ne-am urcat,
în vârvul a căruia un puț prea adânc
și mai să dzic fără fund
am aflat.

Din gura puțului ciutura
cu hârzobul slobodzind,
după ce cât era funia de lungă au mărs,
după ce învălitorile ca petelor
și încingătorile mijlocelor
la capete am adaos,
cu mare nevoie de fundul puțului agiungând,
precum de o umedzală ciutura
să fim împlut am simțit.

 Iară după ce vasul afară scoasem,
vădzum că nu umedzală roșie,
ce albă era, din carea, gustând,
precum adevărat lapte ieste am cunoscut.
Și îndată, precum muntele cela ce lapte izvorește
să fie ne-am adus aminte[2].

Tatăl Hameleonului, Apariul, descântă acest lapte, care devine astfel o ființă vie:

 Laptele, după descântec,
îndată a să închega
și mădularele unul de altul a să lega
începură.

După aceia vinele
preste oase întindzându-să,
toate părțile trupului a să clăti
și supțirea peste dânsele pelicioară a să lipi
vădzum.

 Și așe, îndată o ficioară ghizdavă
și frumoasă denainte-ne în picioare stătea,
carea cu ochii sigeta,
cu sprâncenele arcul încorda,
cu fața singe vărsa,
cu budzele inima spintica,
cu mijlocul viața curma,
cu statul morții râdica,
cu cuvântul dzilele în cumpănă măsura,
cu răspunsul sufletul de la mormânt înturna,
iar cu singur numele Biruinții
toată frumsețe biruia
și covârsiia[3].

Hameleonul se îndrăgostește de această făptură închegată din lapte, prin vraja Apariului. Și tot printr-un descântec se îndrăgostește și aceasta de Hameleon, devenind soția lui.

Numai că această ființă,

din lapte născută fiind,
din fire starpă a fi
firea au lăsat-o,
nici pântecele ei spre zămislirea simențiii
locuri ș-au gătat. /…/

 Iară a doa dzi părintele mieu,
din somn deșteptându-mă,
dzisă: „Eu în dzile bătrân și la ani învechit
sint,
o, fiiule, ce cuvintele mele pomenește.

Între a lumii jigănii Inorogul să află
carile în vârvul cornului mare vârtute poartă
și împotriva a toată pătimirea putere are.
Deci, vreodânăoară cu dânsul a te împreuna
de ți să va tâmpla,
pre cât vii putea
în prieteșugul lui vârtos a te lega
silește, că el numai pântecele Biruinței
spre roada simențiii neamului tău
a deșchide poate”[4].

Hameleonul susține că l-a ispitit pe Inorog ca să se atingă de soția lui, Biruința, dar „el Dianii, și nu Afroditii, să fie închinat/ apofasisticos [în mod tainic] mi-au răspuns”[5].

Aceasta este explicația Hameleonului, în fața Crocodilului, pentru dușmănia pe care i-o purta Inorogului, ceea ce autorul califică drept… „basnă”. După care se suie din nou în munte, la întâlnirea cu Inorogul, însă acesta îl anunță că „de la buni priietini la ureche mi-au vinit/ precum crocodilul la țărmurile apei/ să fie păzind”[6].

Hameleonul se jură că nu există niciun pericol, dar este tulburat pentru că planul secret fusese în parte divulgat:

Aședară, Hameleonul întorcându-să,
în cale gândurile cele fără cale
procitiia
și de pomenirea străjii crocodilului
nu puțină întristare simțiia,
ce ca valurile țărmurii
una după alta
chitelele [gândurile] inima îi izbiia
,
socotind precum silța [capcana]
i s-au vadit
și lațul i s-au descoperit[7].

Hotărât lucru: Cantemir a contemplat marea îndelung!


[1] Cantemir folosește aici termenul fântână ca Dosoftei, cu sensul de izvor.

[2] Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică, ed. cit., p. 279-280.

[3] Idem, p. 280.

[4] Idem, p. 281-282.

[5] Idem, p. 282.

[6] Idem, p. 283.

[7] Idem, p. 284.

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

ücretsiz porno