Domnul invatand In. 5, 30-47; 6, 1-2, cf. BYZ

30. „Eu nu pot a face de la Mine nimic; precum aud, judec [Οὐ δύναμαι ἐγὼ ποιεῖν ἀπ᾽ ἐμαυτοῦ οὐδέν· καθὼς ἀκούω, κρίνω·]; și judecata Mea este dreaptă [καὶ ἡ κρίσις ἡ ἐμὴ δικαία ἐστίν·]; căci nu caut voia Mea, ci voia Tatălui, a Celui care M-a trimis pe Mine [ὅτι οὐ ζητῶ τὸ θέλημα τὸ ἐμόν, ἀλλὰ τὸ θέλημα τοῦ πέμψαντός με πατρός].

31. Dacă Eu mărturisesc despre Mine, mărturia Mea nu este adevărată [Ἐὰν ἐγὼ μαρτυρῶ περὶ ἐμαυτοῦ, ἡ μαρτυρία μου οὐκ ἔστιν ἀληθής].

32. Altul este Cel care mărturisește despre Mine, și știu că adevărată este mărturia pe care o mărturisește despre Mine [Ἄλλος ἐστὶν ὁ μαρτυρῶν περὶ ἐμοῦ, καὶ οἶδα ὅτι ἀληθής ἐστιν ἡ μαρτυρία ἣν μαρτυρεῖ περὶ ἐμοῦ].

33. Voi ați trimis către Ioannis[1], și el a mărturisit adevărul [Ὑμεῖς ἀπεστάλκατε πρὸς Ἰωάννην, καὶ μεμαρτύρηκεν τῇ ἀληθείᾳ].

34. Dar Eu nu de la om iau mărturie, ci acestea vă spun ca voi să vă mântuiți [Ἐγὼ δὲ οὐ παρὰ ἀνθρώπου τὴν μαρτυρίαν λαμβάνω, ἀλλὰ ταῦτα λέγω ἵνα ὑμεῖς σωθῆτε].

35. Acela[2] era luminătorul, cel care ardea și lumina, iar voi ați vrut a vă bucura pentru un ceas în lumina lui [Ἐκεῖνος ἦν ὁ λύχνος ὁ καιόμενος καὶ φαίνων, ὑμεῖς δὲ ἠθελήσατε ἀγαλλιαθῆναι πρὸς ὥραν ἐν τῷ φωτὶ αὐτοῦ].

36. Dar Eu am o mărturie mai mare [decât] a lui Ioannis [Ἐγὼ δὲ ἔχω τὴν μαρτυρίαν μείζω τοῦ Ἰωάννου·]; căci lucrurile pe care Mi le-a dat Mie Tatăl ca să le săvârșesc [pe] ele [τὰ γὰρ ἔργα ἃ ἔδωκέν μοι ὁ πατὴρ ἵνα τελειώσω αὐτά], [adică] aceste lucruri pe care Eu le fac [αὐτὰ τὰ ἔργα ἃ ἐγὼ ποιῶ], [acestea] mărturisesc despre Mine că Tatăl M-a trimis [μαρτυρεῖ περὶ ἐμοῦ ὅτι ὁ πατήρ με ἀπέσταλκεν].

37. Și Tatăl, Cel care M-a trimis pe Mine, Acela a mărturisit despre Mine [Καὶ ὁ πέμψας με πατήρ, αὐτὸς μεμαρτύρηκεν περὶ ἐμοῦ]. Nici glasul Lui [nu] l-ați auzit vreodată, nici fața Lui [n]-ați văzut-o [Οὔτε φωνὴν αὐτοῦ ἀκηκόατε πώποτε, οὔτε εἶδος αὐτοῦ ἑωράκατε].

38. Și cuvântul Lui nu-l aveți rămânând în voi, căci pe Care L-a trimis Acela[3], pe Acesta[4] voi nu-L credeți [Καὶ τὸν λόγον αὐτοῦ οὐκ ἔχετε μένοντα ἐν ὑμῖν, ὅτι ὃν ἀπέστειλεν ἐκεῖνος, τούτῳ ὑμεῖς οὐ πιστεύετε].

39. Cercetați Scripturile – căci voi socotiți a avea în ele viața veșnică – și [veți înțelege că] acelea sunt care mărturisesc despre Mine [Ἐρευνᾶτε[5] τὰς γραφάς, ὅτι ὑμεῖς δοκεῖτε ἐν αὐταῖς ζωὴν αἰώνιον ἔχειν, καὶ ἐκεῖναί εἰσιν αἱ μαρτυροῦσαι περὶ ἐμοῦ·]!

40. Și [voi] nu voiți a veni către Mine, ca viață să aveți [καὶ οὐ θέλετε ἐλθεῖν πρός με, ἵνα ζωὴν ἔχητε].

41. Slavă de la oameni nu primesc [Δόξαν παρὰ ἀνθρώπων οὐ λαμβάνω·];

42. ci v-am cunoscut pe voi, că dragostea lui Dumnezeu nu aveți în voi [ἀλλ᾽ ἔγνωκα ὑμᾶς, ὅτι τὴν ἀγάπην τοῦ θεοῦ οὐκ ἔχετε ἐν ἑαυτοῖς].

43. Eu am venit în numele Tatălui Meu, și nu M-ați primit pe Mine [Ἐγὼ ἐλήλυθα ἐν τῷ ὀνόματι τοῦ πατρός μου, καὶ οὐ λαμβάνετέ με·]; dacă altul are să vină în numele său, pe acela îl veți primi [ἐὰν ἄλλος ἔλθῃ ἐν τῷ ὀνόματι τῷ ἰδίῳ, ἐκεῖνον λήψεσθε].

44. Cum puteți voi a crede, slavă[6] unii de la alții luând, și slava[7] de la unul Dumnezeu nu o căutați [Πῶς δύνασθε ὑμεῖς πιστεσαι, δόξαν παρὰ ἀλλήλων λαμβάνοντες, καὶ τὴν δόξαν τὴν παρὰ τοῦ μόνου θεοῦ οὐ ζητεῖτε;]?

45. Nu socotiți că Eu vă voi învinui pe voi la Tatăl! Cel ce vă învinuiește pe voi este Mosis, întru care voi ați nădăjduit [Μὴ δοκεῖτε ὅτι ἐγὼ κατηγορσω ὑμῶν πρὸς τὸν πατέρα· ἔστιν ὁ κατηγορῶν ὑμῶν, Μωσῆς, εἰς ὃν ὑμεῖς λπκατε].

46. Căci dacă credeați lui Mosis, credeați [și] Mie; căci despre Mine a scris acela [Εἰ γὰρ ἐπιστεύετε[8] Μωσῇ, ἐπιστεύετε ἂν ἐμοί· περὶ γὰρ ἐμοῦ ἐκεῖνος ἔγραψεν].

47. Iar dacă scrierilor aceluia nu credeți, cum veți crede cuvintelor Mele [Εἰ δὲ τοῖς ἐκείνου γράμμασιν οὐ πιστεύετε, πῶς τοῖς ἐμοῖς ῥήμασιν πιστεύσετε;]?”.

1. După [cuvintele] acestea, Iisus a plecat dincolo de marea Galileii, [în regiunea] Tiberias[9] [Μετὰ ταῦτα ἀπῆλθεν ὁ Ἰησοῦς πέραν τῆς θαλάσσης τῆς Γαλιλαίας, τῆς Τιβεριάδος].

2. Și a urmat Lui mulțime multă, căci vedeau semnele[10] Lui, pe care le făcea peste cei bolnavi [Καὶ ἠκολούθει αὐτῷ ὄχλος πολύς, ὅτι ἑώρων αὐτοῦ τὰ σημεῖα ἃ ἐποίει ἐπὶ τῶν ἀσθενούντων].


[1] Sfântul Ioannis Botezătorul.

[2] Se referă tot la el.

[3] Dumnezeu Tatăl.

[4] Pe Dumnezeu Fiul întrupat.

[5] Verbul este la imperativ prezent activ și el dă tonul acestei mărturisiri.

[6] Slavă deșartă/ laude nemeritate primind unii de la alții.

[7] Slava dumnezeiască, cea veșnică și necreată, care ne sfințește pe noi.

[8] La indicativ imperfect activ.

[9] De la N. sg. Τιβεριάς.

[10] Minunile, vindecările pe care El le făcea.

Did you like this? Share it: