Eu cred că a doua variantă este cea câștigătoare. Și vă și demonstrez acest lucru.

Care este tirajul unei cărți astăzi? 500 de exemplare? O mie? 5.000? 100.000 de exemplare? Oricâte exemplare ar fi, ele trebuie cărate cu mașina, expuse în librării, plimbate pe la târguri de carte, scăzute la preț…pentru ca oamenii să cumpere. Un tiraj de carte se poate vinde în câteva zile sau luni sau în câțiva ani. Sau nici în câțiva ani…

Eu îmi editez cărțile în ritmul meu, le public online în mai multe formate, și le dărui gratuit. Până când citește cineva cartea Părintelui X, editată la editura Y, pe mine mă pot citi sute de oameni. Pentru că îmi pot downloada cărțile de la ei de acasă, mergând în mașină, pe stradă, de oriunde sunt racordați la online.

Diferența dintre cartea mea online și cartea de pe…raft…în materie de marketing e aceea că nu are ISBN și că ea nu îi costă bani. Oricând pot să trec și eu la identificarea prin ISBN…însă n-am chef să mă complic. Iar arhivarea ISBN nu e o arhivare valorică (pentru că și cartea proastă și cea bună au câte un cod) ci una comercială. Iar cum pe mine nu mă interesează comercializarea ci difuzarea lor imediată…a fi online înseamnă a fi la clicul drept al cititorilor mei.

Fiecare imagine, articol, filă video și audio poate fi downloadată.

În 9 ani de zile de online, vizitele și downloadările de conținut ale platformei Teologie pentru azi sunt de ordinul milioanelor.

Dar pentru că acum vorbim despre cărți downloadate, să facem o mică descindere în materie de downloadări.

Înainte de a edita cărțile pe Internet Archive le-am avut pe o altă platformă. Am pierdut șirul downloadărilor de acolo. Pe platforma de acum le avem de 5 ani.

Bucuria comuniunii (vol. 8) e a 29-a carte TPA la nivel online și prima editată pe Internet Archive. Și ea a fost downloadată de 3. 279 de ori până azi. Chiar acum, când eu scriu, poate să fie downloadată de altcineva.

Însă, odată downloadată de aici, din locul unde eu am editat-o, fiecare dintre cei peste 3.000 de oameni care au downloadat-o o pot împărți altora prin email, pe DVD, pe stick, pe telefon, pe tabletă. Difuzarea ei poate fi extinsă la mii, zeci de mii de oameni.

Al 3-lea volum al Fericitului Ilie văzătorul de Dumnezeu a fost downloadat de 509 ori. Epilog la lumea veche (I. 1) de 3.446 de ori. Cartea despre Sfântul Marcu Ascetul de 431 de ori. Teza doctorală a doamnei preotese de 1.074 de ori, după ce a fost downloadată de și mai multe ori înainte, pe cealaltă platformă unde a fost editată cartea.

Praedicationes (vol. 2) a fost downloadată de 517 ori, după ce fiecare predică a mea e citită de zeci de persoane la publicare și apoi de sute de ori într-un an.

Atenție teologică a fost downloadată de 229 de ori. Teza mea doctorală în engleză a fost downloadată de 137 de ori. Istorie 4 de 113 ori. Și pot să continui exemplele și  în domeniul cărților și al filelor audio, video, al fotografiilor, al articolelor citite.

Când cineva ajunge, în mod providențial, prin diverse căutări online, la noi pe platformă și ne cunoaște amândurora CVurile…ei găsesc și cărțile noastre inserate în ele. Și dacă vor să ne cunoască, ne downloadează cărțile și ne cunosc cu adevărat.

Însă când ajung în Wikipedia sau într-o revistă culturală, când citesc un ziar sau un blog de autor, care mai e și scriitor publicat, află doar date despre acel autor, ce cărți a scris, toate trimiterile editoriale…dar nu și cărțile.

Pe noi doi, pe mine și pe doamna preoteasă, ne puteți cunoaște și în materie de viață și cărțile. Pentru că ele sunt la un loc. Ba, mai mult, pe lângă viață și cărți, ne puteți găsi, în același loc, și miile de articole online de pe TPA, care vorbesc nu numai despre noi ci despre sute de oameni și subiecte.

Căci noi doi nu am pus în fața publicului doar operele noastre…ci  și pe ale altora. Și cărțile, articolele, studiile altora sunt aici sau am discutat în mod extins despre diverse cărți și diverși autori, din diverse secole.

Așa că a downloada e viitorul, pe când a cumpăra va fi o alegere tot mai firavă. Iar educația viitorimii o vom face noi, cei care edităm online și care ne zbatem pentru luminarea oamenilor.

Cum se vor comporta oamenii față de noi, cei care publicăm online? Vom vedea! Dacă vor înțelege că noi am schimbat paradigma editorială și suntem cei care îi vom educa pe viitor, ne vor acorda credit și respect tot mai mult pe fiecare zi. Dacă nu…vor alege să se raporteze la online ca la un spațiu al distracției și nu al educării. Și nu noi vom pierde din cauza acestei alegeri nefaste.

Did you like this? Share it: