De la tine cădzu roa, aprinsătura de dumnedzăi mulț[i] ce-au stâns [roua care a stins aprinderea multor zei], pentr-aceaea strigâm ție: bucură-te, lânâ ruoratâ, carea Ghedeon, Ficiorâ, de mainte te-au vădzut.

Iată, ție bucură-te strigâm, liniște nefiind îmblătorilor pre mare și [fiind totdeauna] pornealâ din luciul scrăbelor ș[i]-a smintealelor tuturor, a pizmașilui [fiind tuturor tulburare/ furtună a pizmașului din marea scârbelor și a smintelilor].

Bucură-te, prilejul [bucuriei], bucurâ a nostru cuget, [ca] să strigâm ție: bucură-te, nearsâ tufâ de ruj [rug nears], nuor cu totul luminat, carele pre credincioșii [tăi] nepărăsit umbredz[i].

Nu să închinarâ zidirei, decât Ziditoriului, cugetătorii de Dumnădzău. De îngrozâtura focului [pe care] bărbăteaște o călcarâ, să bucura cântând. Preacântatule a Părinților Doamne și Dumnădzăule, blagoslovit ești!

Cântămu-te, strigând bucură-te, carâta [căruța/ caleașca] Soarelui cugetat, viea cea adevăratâ, Strugurul copt ce-ai lucrat, de curâ [cură/ curge] vinul ce veseleaște suflete[le] cu credințâ ce te slăvăsc.

Vraciul oamenilor ce-ai născut [cea care L-ai născut pe Doctorul oamenilor], bucură-te, dumnădzăiascâ Mireasâ, toiagul cel de tainâ, floarea cea neveaștedâ ce-ai [carei ai] înflorit, bucură-te Despuitoare [Despină], prin carea de bucurie ne-mplem [ne umplem] și viațâ ocinâm [moștenim]!

Măiastrâ, nu poate limbă, Despuitoare, în cântare să te cuvinteadze, că decât serafimii te-ai nălțat [mai sus], născând pre-mpăratul Hristos. Pre Svinția Sa să-L rogi de toatâ [grija/ suferința] să-i izbăveascâ pre carii cu credințâ țî să-nchinâ!

Te laudâ fericind marginile [pământului] și cu dragoste strigâ ție: bucură-te, svitoace [pergament/ carte], în carele cu dâgetul [degetul] [lui Dumnezeu] s-au scris a Părintelui Cuvântul [s-a scris Cuvântul Tatălui], Curatâ, Căruia te roagâ [ca] în cartea vieții să scrie pre șerbii tăi, Născătoarea lui Dumnădzău!

Ne rugâm, șerbii tăi, și plecâm genunchile inemii noastre, pleacâ ureachea ta, Curatâ, și ne mântuiaște din sc[â]rbe ce [în care] ne-afundăm pururea și ne păzeaște de toatâ prada pizmașilor orașul tău, Născătoarea lui Dumnădzău!

Cuconii cei cu bunâ credințâ din cuptoriu, Născutul Născătoarei lui Dumnădzău îi mântuî, atunce-nchipuindu-sâ iară acum lucrându-sâ, lumea toatâ au învitat să cânte: pre Domnul cântațî-L toatâ [toate] fapte[le] [creaturile] și-L rădicaț[i] preste toț[i] veacii!

În zgăul [tău] pre Cuvântul L-ai priimit, pre Cela ce țâne toate L-ai țânut, cu lapte L-ai hrănit, cu amelițarea [arătarea] ce hrăneaște lumea toatâ, Curatâ, Căru-îi cântăm: pre Domnul cântaț[i] faptele [lucrurile/ creaturile], și-L înălțaț[i] preste toț[i] veacii!

Moisei au socotit în tufa rugului minunea cea mare a Născutului tău, cuconii au închipuit mai chiar [clar], în mijlocul de foc [în mijlocul focului] stând și neardzându-sâ, neputredâ Curatâ Ficioarâ, pentr-aceaea te cântăm preste toț[i] veacii.

Did you like this? Share it: