Acatistul Născătoarei de Dumnezeu [12]
[Noi,] carii dintăi cu-nșelăciune ne-am gonit, în podoabâ de neputregiune ne-am îmbrăcat pentru Născutul tău, și carii ședeam la-ntunearecul păcatelor luminâ vădzum, [ceea ce ești] luminii locaș, Ficioarâ, pentr-aceaea te cântăm preste toț[i] veacii.
Morțâi [morții] pentru tine să învie, că viața cea statnicâ [nepieritoare] ai născut. Muțâi [muții] de demult [cei ce erau de multă vreme muți] acmu grăesc bine, pricăjițâi să curățâsc, neputințele să gonesc, a duhurilor vădzduhului mulțăme [mulțimea duhurilor din văzduh] să învince, Ficioarâ, [ceea ce ești] oamenilor spăsenie.
Carea [ai] născut oamenilor spăsè[nia] [Cea care ai născut mântuirea oamenilor], prin carea de la pământ la nălțâme ne-am rădicat, bucură-te, întru tot[ul] blagoslovitâ, acoperemânt și tărie, păreate și vărtute, cărora [celor care] strigâ, Curatâ: pre Domnul cântaț[i], faptele, și-L rădicaț[i] preste toț[i] veacii.
Tot peminteanul să gioace cu duhul străluminat și să rădice hoarbâ [horă/ adunare] firea cugetelor ce nu-s din lucru [firea minților nemateriale] cinstind svințitul bulci [sfânta petrecere/ prăznuire/ sărbătoare] a Născătoarei lui Dumnădzău. Și ca să-i strige ei: bucură-te, prea blagoslovitâ Născătoarea lui Dumnădzău, Curatâ, pururea Ficioarâ!
Ca noi ție, credincioșii, bucură-te să-ț[i] strigăm, carii cu Svinția ta bucurie[i] ne-am făcut partnici, ceiea ce [celei ce] iaste de pururea, ferâște-ne de năpaste și pradâ păgâneascâ și de altâ de toatâ rana, [care ni se înâmplă] pentru mulțâme de păcate [ale noastre], Ficiorâ, ce vine asupra oamenilor ce greșesc.
Arătași-te, strălucoarea noastrâ și adeverința, pentr-aceaea strigâm ție: bucură-te steaoa cea nescăpătatâ, carea aduci în lume marele Soare! Bucură-te, c-ai descuiat Edemul cel încuiat! Bucură-te, st[â]lpul cel de foc ce duci în viața cea de sus rodul [neamul] omenesc!
Să stăm cu bunâ sâialâ [sfială] în casa Dumnădzăului nostru și să strigăm: bucură-te, lumii Despuitoară, bucură-te, Marie, Doamnâ preste toț[i], preste noi! Bucură-te, sângurâ fără prihanâ în[tre] fămei și frumoasâ! Bucură-te, vasul Mirului celui neadevăsât [nestricat/ neîmpuținat], pre tine vărsat, ce [pe care] L-ai priimit!
Porumbițâ ce-ai Milostivul născut [care ai născut pe Milostivul], bucură-te de pururea, Ficioarâ, tuturor preacuvioșilor, bucură-te dumnădzăiasca frâmseațe, și noaâ [nouă], credincioșilor, spăsenie!
Cruțâ, Doamne, ocina [moștenirea] Ta, greșealele noastre toate acmu uitându-le, spre-aceasta având rugătoare ce Te roagâ pre Svinția Ta, [pe] Svinția sa, carea [, fiind] pământ fără sămănăturâ, Te-au născut pentru mila cea mare ce vruseș[i] a Te închipui [întrupa] întru cel strein [de firea Ta dumnezeiască].