El vrea să-și ia pașaport ca să călătorească. Și să ajungă și în Cuba (adică „în țări străine”)…și acolo să își ia „o cubaneză d-aia bună rău” ca să facă ceea ce vrea el. Când? Noaptea! Ziua doarme…

Bună de rea. Sau rea de bună. Alăturările nepermise creează „pozitivitate”. Pentru că ea, cea „bună rău”, e de fapt sexy. Însă ce mai înseamă sexy/ atrăgătoare pentru cineva care s-ar culca cu orice femeie în definitiv?

Acesta fuse Salam. Florin Salam…Mai pe numele lui: Florin Stoian, care pare de 50 de ani…dar e născut în 79.

„În inima mea tu ai pus multă dragoste în ea”: Daniela. Daniela Györfi, de naționalitate maghiară.

Nu eu am multă dragoste pentru tine…ci tu, cel care mă iubești, ai introdus (cu ce?) în inima mea „multă dragoste”. Duet făcut cu nimeni altul decât cu…Ticy. Care Ticy?! N-ai de unde să știi cine e…pentru că la „despre mine” e doar poza lui.

În duetul cu…Valencio – care a adus-o pe motocicletă tocmai pentru ca ea să danseze pe motocicletă –…iubirea există pentru ca „să-mi facă zile senine”. Nevoia de senin, în manelele autohtone, e ca nevoie de bani sau de sex. Adică trece prin tot felul de tuneluri ale „speranței” de mai bine.

Delia Matache pozează în damă interbelică, care îl are în cap…pe el. Stinge televizorul și el…un el…îi stă în cap și nu o lasă să…„își trăiască viața”. Întrebarea, legitimă de altfel, e cum a intrat el la ea în cap? Ea are un cap atât de mic și de elegant…și el i-a intrat în cap?! Cred că trebuie o interpelare în Parlament pentru așa ceva. Trebuie întrebat încolo și încoace…cum poate intra, prin efracție, un bărbat în capul unei femei, încât să o perturbe într-un asemenea hal?

Însă…el, se pare, nu stă numai la ea în cap. Pentru că, atunci când Delia se trezește…ea înnebunește…De ce? Pentru că o atinge. Dar tot răul spre bine! Pentru că așa am aflat, dintr-un singur cântec, fără alte cercetări clinice, cum înnebunesc femeile și cum poate fi stinsă, încă din fașă, nebunia: nu le atingi și ele nu înnebunesc!

În duetul cu Uddi…„soarta te găsește oriunde”. Adică mira, fatalitatea, destinul. Și așa a fost reintrodusă o veche temă păgână în circuitul public! Sau, mai bine zis, a fost scoasă din sertarul superstițiilor populare – alea, în care, „ce ți-e pus în frunte, ți-e scris”– și transformată în „amenințare amoroasă”.

Schimbarea multor costume într-un videoclip, pe lângă ideea că „vedeta are bani, își permite”, vrea să ne sugereze că o interesează „noutatea” și că vrea „să o împartă cu noi”. Vedeta împarte cu noi „autenticitatea noutății” sau „noutatea autenticului”. Asta când autenticul e de fapt o reciclare a câteva tonuri muzicale care „o caracterizează” pe divă.

Iar divă e în loc de doamnă. Deși divă înseamnă și minune și demon și sălbatic. Etimologic vorbind. Însă acum, prin divă, se exprimă faptul că e celebră, că e un star…o stea fulminantă a muzicii, a filmului, a  teatrului, a televiziunii…

Pentru o altă cântăreață a momentului, tot bărbatul iubit e cataclismul în mișcare. Un fel de Cernobîl. Pentru că el o lasă „fără aer”. Lipsa aerului = moarte sigură. Însă cataclismul, de această dată, e un fel de mediu ambiant, pentru că ea „nu mai poate să respire fără dragostea lui”.

Dragostea, iubirea, sexul sau cum s-o mai numi relația dintre el și ea în accepțiunea postmodernă a termenului…e formată doar din aterizarea prin mai multe paturi. După nopți și nopți de „amor” rămâne doar o tristețe lungă și o lipsă de sens gravă.

Iar melodiile, filmele, băuturile, plajele, banii aruncați pe „agățarea” plăcerii sunt preambulul pentru „focul de artificii”.

Plăcerea trece…durerea are zile mai multe. Și de durere nu scapi cu una cu două. Nici de boală. Ce să mai zic de moarte? Dar de Iad?

Durerea nu trece când vrei tu. Ea nu mai trece…

E ca o zi care nu se mai face niciodată…senină

*

Articol pentru cei care „petrec” de 1 mai.

Did you like this? Share it: