Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilia 12 la Faptele Apostolilor [8]

Traduceri patristice

*

vol. 5

 *

Traduceri și comentarii de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

și

Dr. Gianina Maria Cristina Picioruș

***

Sfantul Ioan Gura de Aur

Sfântul Ioan Gură de Aur

(n. 347/349-407, † 14 septembrie,

prăznuit la 13 noiembrie în Biserica Ortodoxă)

Comentariul la Faptele Apostolilor

 *

 Traducere și comentarii de

Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș

*

Omiliile 1-9: aici, p. 78-259. Apoi, începând cu Omilia 10: prima parte, a doua, a 3-a, a 4-a și a 5-a, a 6-a, a 7-a.

***

Și se aduna și mulțime din cetățile dimprejurul Ierusalimului, aducând oameni bolnavi și pe cei care erau tulburați de duhuri necurate, și toți se vindecau (5, 16).

Și acum aș vrea să luați aminte la felul în care este întrețesută întreaga lor viață. Mai întâi a fost mâhnire, din cauză că Hristos s-a luat de la ei, iar apoi a venit bucuria pentru că Duhul S-a pogorât peste ei. Apoi, din nou tristețe din cauza celor batjocoritori și apoi iarăși bucurie, în urma apologiei lor înșiși.

Și acum din nou întâlnim tristețe și fericire. În aceea că s-au făcut știuți și în aceea că Dumnezeu le-a dăruit revelații era bucurie, iar în aceea că i-au tăiat [din trupul Bisericii] chiar pe unii dintre tovarășii lor, era tristețe.

Și încă o dată: iarăși este bucurie pentru izbânda lor și iarăși tristețe din cauza Arhiereului.

Și astfel se va vedea că va fi așa pretutindeni [unde vor merge].

Și aceeași situație se va găsi, de asemenea, și în cazul Sfinților de demult.

Dar să revedem ceea ce s-a spus.

Ei le-au vândut [posesiune lor], este scris, și au adus prețul și l-au pus jos, la picioarele Apostolilor (Recapitulare 4, 34-37).

Vedeți, iubiții mei frați, cum, în loc să-i lase pe Apostoli să vândă, au vândut ei înșiși [cele ce aveau] și au adus lor [Apostolilor] prețul [pe care l-au primit din vânzare].

Dar un om oarecare, numit Ananias etc. (5, 1). Această istorie îi atinge și pe Episcopi și încă foarte tare.

Iar soția lui Anania a fost părtașă la lucrul ce s-a făcut: de aceea el [Sfântul Petru] o întreabă pe ea.

Ce vreți să spuneți? Ce asprime? Dacă, pentru că a adunat lemne, un om trebuie lapidat, cu atât mai mult acesta, pentru sacrilegiu, [merita să moară,] căci acești bani erau sfințiți. Cel care a ales să-și vândă bunurile și să le împartă și apoi le reține, este vinovat de profanare.

Dar dacă acela este sacrilegiu, cel ce recapătă din ale sale, cu atât mai mult cel care ia din cele ce nu sunt ale sale. Și să nu gândiți că această crimă va rămâne nepedepsită din cauză că urmarea [imediată] nu este acum aceeași.

Înțelegeți că aceasta este învinovățirea adusă împotriva lui Ananias, aceea că, după ce a sfințit banii, apoi i-a ascuns?

N-ai putut tu, zice Petru, ca, după ce ai vândut pământul, să folosești veniturile ca pe ale tale? Ți s-a interzis [aceasta]? Pentru ce ai făcut aceasta după ce le-ai făgăduit [Bisericii]?

Vedeți cum, de la bun început [al comunității creștine], diavolul și-a început atacul. Cum s-a împietrit acest om chiar în mijlocul unor asemenea semne și minuni!

Ceva asemănător s-a întâmplat odinioară în Vechiul Testament. Fiul lui Harmi a râvnit la lucrul făgăduit [Iis. Nav. 7, 1; I Paral. 2, 7]: căci luați aminte acolo, de asemenea, ce răzbunare se iscă împotriva păcatului.

Sacrilegiul, iubiții mei, e o crimă foarte mare, batjocoritoare și plină de dispreț.

Noi nu vă obligăm nici să vindeți, zice Apostolul, nici să dați banii după ce ați vândut, ci [tu, Ananias,] ai făcut aceasta din libera ta voință. Așadar, de ce ai furat apoi din comoara sfântă? De ce a umplut Satana inima ta? (5. 3), zice el.

Dar dacă Satana a făcut acest lucru, de ce este omul făcut vinovat pentru aceasta? Pentru că a primit influența diavolului și pentru că ­s-a umplut de ea.

Veți zice că ei [Apostolii] ar fi trebuit să-l îndrepteze [pe Ananias]. Dar acesta nu ar fi primit îndreptarea, căci a văzut ceea ce a văzut, asemenea lucruri [minunate], și nu s-a făcut deloc mai bun, și cu siguranță nu avea să se facă deloc mai bun pentru orice altceva ce s-ar fi putut face [pentru el].

Problema nu era una peste care să treci ușor: ca o cangrenă, trebuia tăiată, ca să nu infecteze și restul trupului.

Așa cum este [cum stau lucrurile], atât omul însuși [care a păcătuit] s-a folosit [din ceea ce s-a petrecut], pentru că nu a fost lăsat să înainteze în răutate, iar restul [trupului Bisericii, al comunității creștine], prin aceea că au fost făcuți mai râvnitori. Altfel, s-ar fi iscat contrariul [acestui lucru, adică delăsarea/ îndemnul de a păcătui la fel].

În cele ce urmează, Petru îl arată vinovat și arată că fapta nu a fost ascunsă de la el și apoi pronunță sentința.

Dar de ce, pentru ce scop ai făcut [, Ananias,] aceasta? Ai vrut să-i păstrezi [banii]? Ar fi trebuit să-i păstrezi cu totul și să nu fi făgăduit niciodată că ai să-i dăruiești.

Sacrilegiul, iubiților, este cumplit. Căci cineva poate râvni ceea ce nu este al său. Dar a fost la buna voie a ta ca să păstrezi ceea ce era al tău. De ce mai întâi l-ai făcut sfințit, și apoi l-ai luat? Dintr-un prea mare dispreț ai făcut aceasta. Fapta nu încape iertare, este dincolo de a cere aceasta.

Așadar, să nu fie o piatră de poticnire pentru nimeni, dacă și în prezent există persoane sacrilege. Dacă existau asemenea oameni atunci, cu atât mai mult acum, când relele sunt mai multe. Dar să-i mustrăm pe ei în fața tuturor, pentru ca și alți să se teamă (I Tim. 5, 20). Iuda a fost sacrileg, dar nu a fost o piatră de poticnire pentru Apostoli.

Vedeți cât de multe rele răsar din iubirea de bani?

Și frică mare a venit peste toți cei care au auzit aceste lucruri (5, 5), s-a zis.

Acel om a fost pedepsit și, ca urmare, alții s-au folosit. Și nu fără un motiv. Și totuși, semne s-au lucrat și înainte. Adevărat, dar nu era o asemenea simțire a fricii. Căci adevărată este acea zicere: Domnul este cunoscut prin facerea judecăților (Ps. 9, 16).

Același lucru s-a întâmplat și în cazul Arcei/ Chivotului: Oza a fost pedepsit și frica a venit peste ceilalți (II Sam. 6, 7). Dar, în aceeași clipă, regele [David] a mutat de la el Chivotul, de frică. Însă, aici, Ucenicii au devenit mai atenți din râvnă.

6 comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *