Sfântul Augustin al Hipponei, Despre Sfânta Treime [58]

Traduceri patristice

*

vol. 5

 *

Traduceri și comentarii de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

și

Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș

*** Sfantul Augustin al Hipponei

Sfântul Augustin,

Episcopul Hipponei

(13 noiembrie 354-28 august 430,

pomenit la 15 iunie în Biserica Ortodoxă)

*

Despre Sfânta Treime

 [cartea a patra]

*

Prima parte, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a, a 21-a, a 22-a, a 23-a, a 24-a, a 25-a, a 26-a, a 27-a, a 28-a, a 29-a, a 30-a, a 31-a, a 32-a, a 33-a, a 34-a, a 35-a, a 36-a, a 37-a, a 38-a, a 39-a, a 40-a, a 41-a, a 42-a, a 43-a, a 44-a, a 45-a, a 46-a, a 47-a, a 48-a, a 49-a, a 50-a, a 51-a, a 52-a, a 53-a, a 54-a, a 55-a, a 56-a, a 57-a.

***

Capitolul XVII

22. Totuși, nici numele Profeților nu este cu totul străin de literatura lor.

Dar [ne] interesează cel mai mult dacă cele viitoare sunt legate [sau nu] de experiențe trecute[1]. Precum medicii, multe prevăzând [praevidendo], le-au încredințat scrisului ca atare, [pe cele] pe care ei înșiși le-au observat prin experiență.

Și iarăși, precum agricultorii sau chiar navigatorii prevestesc multe [multa praenuntiant] – căci dacă astfel [de predicții] au fost făcute la lungi intervale de timp [între vestire și petrecerea evenimentului], sunt considerate divinații/ profeții/ ghicituri [divinationes] [2].

Sau dacă cele viitoare au început deja să se întâmple și sunt anunțate că vor veni de către o vedere de departe, în conformitate cu simțul ascuțit al celor văzători – când fac [aceasta] puterile aeriene/ ale văzduhului [aereae][3], se consideră că ghicesc/ profețesc [divinare] – [se întâmplă aceasta] ca și cum cineva, de pe înălțimea unui munte [de montis vertice], ar vedea de departe pe altcineva venind și ar anunța mai înainte în vecinătate, celor care locuiesc în vale [in campo habitantibus].

Sau de la Sfinții Îngeri [Angelis Sanctis] – cărora Dumnezeu, prin Cuvântul și Înțelepciunea Sa [care este Hristos] le arată acestea, unde [la Care] și cele viitoare și cele trecute stau/ rămân [stant] –, [cele viitoare] sunt fie mai înainte vestite unor oameni anume, fie, auzite de la ei, sunt transmise mai departe altor oameni.

Sau [se poate prevesti viitorul] dacă mințile înseși ale anumitor oameni au fost înălțate de Duhul Sfânt, încât să vadă în însăși cetatea cea mai înaltă a lucrurilor [in ipsa summa rerum arce conspiciant][4], nu prin Îngeri, ci prin înseși cauzele stătătoare [stantes causas] ale celor viitoare.

Căci aud acestea și puterile văzduhului [aereae], vestindu-se ele fie prin Îngeri, fie prin oameni. Și aud atât, pe cât El judecă a fi nevoie, Căruia toate Îi sunt supuse.

Căci multe sunt prezise [praedicuntur] și de către neștiutori, printr-o anume inspirație [de la Dumnezeu] sau printr-un impuls al sufletului, precum Caiafa nu a știut ce zice, dar a profețit când a fost arhiereu/ mare preot [pontifex] (In. 11, 51).

23. Așadar, nu trebuie să-i întrebăm pe filosofi și nici pe aceștia[5] despre desfășurarea veacurilor sau despre învierea morților, care au înțeles, pe cât au putut, veșnicia Creatorului, [a Celui] în Care trăim, ne mișcăm și suntem [Fapt. 17, 28].

Dar pentru că, cunoscând pe Dumnezeu prin cele ce s-au făcut [de către El, adică prin creație], nu precum L-au slăvit pe Dumnezeu [pentru ele L-au cunoscut] sau [precum] au mulțumit harului [pentru cunoștința primită], ci zicând că sunt înțelepți prin ei înșiși, s-au făcut proști/ nebuni [stulti] (cf. Rom. 1, 20-22).

Și deoarece nu au fost în stare să-și înfigă ochiul minții [aciem mentin infigere] în veșnicia firii duhovnicești și neschimbabile, în mod constant, pentru ca să vadă cărțile veacurilor [volumina saeculorum] în însăși înțelepciunea Creatorului și Stăpânului tuturor lucrurilor [Rectoris universitatis] – care acolo deja sunt și veșnic sunt, însă aici sunt [ca] cele viitoare care nu sunt [încă de față] –, și pentru ca să vadă acolo schimbările în bine, nu numai ale sufletelor, dar și chiar pe cele ale trupurilor omenești, până la desăvârșirea [fiecăruia] în felul său [, și a sufletului, și a trupului][6]: așadar, întrucât acolo[7], pentru vederea [tuturor] acestora nu au fost pricepuți în niciun fel, într-adevăr, nu au fost considerați vrednici pentru aceasta[8], pentru ca acestea să le fie vestite lor prin Sfinții Îngeri. Fie [primindu-le] din exterior, prin simțurile trupului[9], fie prin revelații în duh deosebite/ clare [expressis].

Căci Părinților noștri, dăruiți cu adevărata credință, li s-au arătat acestea[10], pe care [ei] predicându-le, [s-au dovedit a se împlini] așa cum preziseseră/ profețiseră [praedixerant] [ei], fie prin semnele prezente, fie prin lucrurile aproape să se petreacă. S-a crezut [astfel] în puterea lor [de a vedea] din viitorul îndepărtat până la sfârșitul veacurilor, [și] s-au învrednicit de a fi crezuți, făcând faptele credinței.

Însă puterile văzduhului, mândre și înșelătoare, chiar dacă se descoperă să fi grăit lucruri prin prezicătorii lor [suos vates] despre societatea și cetatea Sfinților, despre adevăratul Mijlocitor, pe care le-au auzit de la Sfinții Profeți sau Îngeri, au făcut aceasta pentru ca, dacă pot, chiar și pe adevărații credincioși ai lui Dumnezeu să-i înșele prin cele străine [aducându-i] la cele mincinoase ale lor.

Însă Dumnezeu a făcut aceasta prin cei neștiutori, pentru ca adevărul să răsune pretutindeni, întru ajutorul credincioșilor și ca mărturie celor necredincioși [impiis in testimonium].


[1] Dacă sunt previzibile în mod natural sau nu.

[2] Sfântul Augustin oferă exemple de prevederi care stau în puterea omenească obișnuită, legate de evoluția anticipabilă, datorită observațiilor anterioare, a unei boli ori a fenomenelor naturale. Însă acestea, spune el, nu sunt profeții, dar sunt considerate de către unii divinații, dacă sunt anunțate cu mai mult timp înainte.

[3] Se referă la draci atunci când vorbește despre aereae potestates/ puterile aeriene sau, cum spunem noi, duhurile/ puterile văzduhului. Pentru că demonii stau în văzduh. Chiar cuvântul românesc văzduh ar putea să vină de la văz-duh, indicând adică spațiul în care se văd a fi duhurile căzute, cărora li s-a dat, după căderea lor, să locuiască în spațiul de sub cer.

Nefiind împiedicați de trup pământesc, precum oamenii, demonii au puterea spirituală să vadă de la distanță anumite lucruri, prevăzând evoluția lor. Ei nu cunosc însă viitorul și nu pot să profețească, dar pot să spună astfel de lucruri, pe care le anticipează (văzând mai multe deodată și mai repede, în comparație cu oamenii) celor care sunt înșelați de ei și care cred astfel că li se comunică profeții.

[4] E o imagine poetică și în același timp duhovnicească, prin care Sfântul Augustin spune că cel curățit de patimi și purtat de Duhul Sfânt vede cauzele neschimbabile ale lucrurilor și evenimentelor care se petrec în univers ca pe o cetate inexpugnabilă aflată pe mari înălțimi, la care însă ajunge și o pătrunde cu vederea duhovnicească.

[5] Despre care a vorbit mai sus, pe neoplatonicieni, probabil.

[6] Pentru că nu a fost în stare să perceapă duhovnicește pe cele viitoare, ci au căutat divinații superflue, cu privire la cele de față și trecătoare.

[7] În ceea ce privește gândirea duhovnicească.

[8] Pentru a primi de la Dumnezeu darul mai-înainte-vederii lucrurilor, al prorociei.

[9] Vestiri de la Sfinții Îngeri prin semne/ simboluri exterioare, pe care omul să le înțeleagă, pentru că sunt pe măsura minții lui.

[10] Revelațiile în duh.

Sinodul Panortodox din 2016

Synaxis of the Primates of the Orthodox Churches

(Phanar, March 6-9, 2014)

Message

In the name of the Father, and of the Son, and of the Holy Spirit.

Through the grace of God, the Primates of the Most Holy Autocephalous Orthodox Churches, to the Orthodox faithful throughout the world, all of our Christian brothers and sisters as well as every person of goodwill: we extend God’s blessing and our greeting of love and peace.

„We always give thanks to God for all of you and mention you in our prayers, remembering before our God and Father your work of faith, labor of love, and steadfastness of hope in our Lord Jesus Christ.” (1 Thess. 1.2-3)

1. Having convened by the grace of our compassionate God, at the invitation of the Archbishop of Constantinople and Ecumenical Patriarch Bartholomew, at the Phanar, from March 6-9, 2014; having deliberated in fraternal love on matters concerning our Holy Church today; and concelebrating in the Patriarchal Church of St. George on the glorious occasion of the Sunday of Orthodoxy, we address you with these words of love, peace and consolation.

Inasmuch as our One, Holy, Catholic, and Apostolic Orthodox Church dwells in the world, it also experiences the challenges of every age. Faithful to Holy Tradition, the Church of Christ is in constant dialogue with every period of time, suffering with human beings and sharing their anguish. For „Jesus Christ is the same yesterday, today, and to the ages” (Heb. 13.8).

The trials and challenges of history are especially acute in our days, and Orthodox Christians cannot remain uninvolved or indifferent to them. This is why we have assembled „together in one place” (Acts 2.1) in order to reflect on the problems and temptations facing humanity today. „There is fighting without and fear within.” (2 Cor. 7.5) These Apostolic words are also valid for the Church today.

2. In reflecting upon people’s suffering throughout the world, we express our support for the martyrdom and our admiration for the witness of Christians in the Middle East, Africa, and other parts of the world. We call to mind their dual martyrdom: for their faith as well as for the safeguarding of their historical relationship with people of other religious conviction. We denounce the lack of peace and stability, which is prompting Christians to abandon the land where our Lord Jesus Christ was born and whence the Good News spread to the entire world.

Our sympathy extends to all victims of the tragedy in Syria. We condemn every form of terrorism and defamation of religion. The kidnapping of Metropolitans Paul and Youhanna, other clergymen as well as the nuns of St. Thecla Convent in Maaloula remains an open wound, and we demand their immediate liberation.

We appeal to all involved for the immediate cessation of military action, liberation of captives, and establishment of peace in the region through dialogue. Christians in the Middle East are a leaven of peace. Peace for all people also means peace for Christians. We support the Patriarchate of Antioch in its spiritual and humanitarian ministry, as well as its efforts for reconstruction and the resettlement of all refugees.

3. We fervently pray for peaceful negotiation and prayerful reconciliation in the ongoing crisis in Ukraine. We denounce the threats of violent occupation of sacred monasteries and churches, and pray for the return of our brothers presently outside of ecclesiastical communion into the Holy Church.

4. A fundamental threat to justice and peace – both locally and globally – is the global economic crisis. The ramifications of this are evident on all layers in society, where such values as personal integrity, fraternal solidarity and justice are often wanting. The origins of this crisis are not merely financial. They are moral and spiritual in character. Instead of conforming to the worldly idols of power, greed and hedonism, we emphasize our vocation to transform the world by embracing the principles of justice, peace, and love.

As a result of self-centeredness and abuse of power, many people undermine the sacredness of the human person, neglecting to see the face of God in the least of our brothers and sisters (cf. Matt. 25.40,45). Many remain indifferent to the poverty, suffering and violence that plague humanity.

5. The Church is called to articulate its prophetic word. We express our genuine concern about local and global trends that undermine and erode the principles of faith, the dignity of the human person, the institution of marriage, and the gift of creation.

We stress the undisputed sanctity of human life from inception until natural death. We recognize marriage as the union of man and woman that reflects the union between Christ and His Church.

Our vocation is to preserve the natural environment as stewards and not proprietors of creation. In this period of Great Lent, we exhort our clergy and laity to observe a spirit of repentance, to experience purity of heart, humility and forgiveness, bearing witness to the timeless teachings of our Lord Jesus Christ in society.

6. This Synaxis of Primates is a blessed occasion for us to reinforce our unity through communion and cooperation. We affirm our commitment to the paramount importance of synodality for the unity of the Church. We affirm the words of St. John Chrysostom, Archbishop of Constantinople, that „the name of the Church signifies unity and concord, not division.” Our heart is set on the long-awaited Holy and Great Synod of the Orthodox Church in order to witness to its unity as well as to its responsibility and care for the contemporary world.

The Synaxis agreed that the preparatory work to the Synod should be intensified. A special Inter-Orthodox Committee will work from September 2014 until Holy Easter of 2015, followed by a Pre-Synodal Pan-Orthodox Conference to be convened in the first half of 2015.

All decisions at the Synod and in the preparatory stages are made by consensus. The Holy and Great Synod of the Orthodox Church will be convened by the Ecumenical Patriarch in Constantinople in 2016, unless something unexpected occurs. The Synod will be presided by the Ecumenical Patriarch. His brother Primates of the other Orthodox Autocephalous Churches will be seated at his right and at his left.

7. Inseparably interconnected with unity is mission. The Church does not live for itself but is obliged to witness to and share God’s gifts with those near and afar. Participating in the Divine Eucharist and praying for the oikoumene, we are called to continue this liturgy after the liturgy, sharing the gifts of truth and love with all humankind, in accordance with the Lord’s last commandment and assurance: „Go ye, and make disciples of all nations…And lo, I shall be with you until the end of the ages” (Matt. 28.19-20).

8. We live in a world where multiculturalism and pluralism are inevitable realities, which are constantly changing. We are conscious of the fact that no issue in our time can be considered or resolved without reference to the global, that any polarization between the local and the ecumenical only leads to distortion of the Orthodox way of thinking.

Therefore, even in the face of voices of dissension, segregation, and division, we are determined to proclaim the message of Orthodoxy. We acknowledge that dialogue is always better than conflict. Withdrawal and isolationism are never options. We reaffirm our obligation at all times to be open in our contact with „the other”: with other people and other cultures, as well as with other Christians and people of other faiths.

9. Above and beyond all challenges, we proclaim the good news of a God, who „so loved the world” that He „dwelt among us.” Thus, we Orthodox remain full of hope. Despite all tensions, we nevertheless dare to hope in the „almighty God, who is and who was and who is to come” (Rev. 1.8) For we remember that the last word – the word of joy, love, and life – belongs to Him, to whom is due all glory, honor and worship to the ages of ages. Amen.

At the Phanar, the 9th of March, 2014

+ Bartholomew of Constantinople

+ Theodoros of Alexandria
+ Theophilos of Jerusalem
+ Kirill of Moscow
+ Irinej of Serbia
+ Daniel of Romania
+ Neophyte of Bulgaria
+ Ilia of Georgia
+ Chrysostomos of Cyprus
+ Ieronymos of Athens
+ Sawa of Warsaw
+ Anastasios of Tirana

*

Patriarhia Antiohiei și-a explicat astfel retragerea și nesemnarea actului final.

***

Între 5-9 martie 2014 s-a luat o decizie istorică pentru Biserica Ortodoxă de pretutindeni: „Sfântul şi Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe se va reuni în anul 2016, în preajma Sărbătorii Rusaliilor şi se va ţine la Constantinopol, în celebra şi Sfânta Biserică a Sfintei Irina, unde a avut loc cel de-al doilea Sinod Ecumenic”.

Însă pregătirea Sinodului a fost de lungă durată: „pregătirea Sinodului Panortodox a început de la şedinţa panortodoxă de la Rodos, din anul 1961, fiind continuată în 1963 şi 1964, când s-au stabilit temele care urmau să fie discutate”.

Delegația română la Sinaxa Panortodoxă din 2014 a fost compusă din „Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României…Înaltpreasfinţitul Iosif, Mitropolitul ortodox român al Europei Occidentale şi Meridionale, Înaltpreasfinţitul Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târgoviştei şi Exarh patriarhal, pr. consilier patriarhal Michael Tiţa, pr. consilier patriarhal Ştefan Ababei şi diac. Mihai Muşat”.

*

Arhidiac. Dr. John Chryssavgis (reprezentant al Patriarhiei Constantinopolului), într-un articol referitor la acest mare eveniment al Bisericii universale, afirma faptul că la Sinod se va discuta despre ordinea canonică a Bisericilor și despre un calendar comun dar și despre post și Căsătorie în lumea noastră multiculturală și multireligioasă. Deopotrivă se va discuta despre relațiile Bisericii Ortodoxe cu alte confesiuni creștine cât și despre diversele provocări ale lumii noastre, despre modul cum trebuie să răspundem fundamentalismului religios și fanatismului.

*

SS Bartolomeu I al Constantinopolului a afirmat, în 2014, că Sinodul Panortodox din 2016 este „de neînchipuit fără prezența unei delegații de la Roma”. Care să asiste la lucrările Sinodului.

S-a publicat o carte despre discuțiile pregătitoare ale Sinodului.

Biserica unde se va desfășura Sinodul, a spus Părintele Patriarh Daniel, este „o Biserică mare, de 100 metri lungime, 32 lăţime şi este singura Biserică mai mare care nu a fost transformată în moschee atunci când a fost cucerit Constantinopolul de Mahomed al II-lea Cuceritorul”.

Și tot Preafericirea sa  a spus: „O mare atenţie s-a acordat înnoirii textelor mai vechi, actualizării lor, astfel încât ceea ce va fi elaborat de către Sfântul şi Marele Sinod Panortodox să fie o teologie adusă la zi, orientată pastoral şi misionar. Viitorul Sinod Panortodox nu va dezbate probleme dogmatice, dar va scoate în evidenţă necesitatea cooperării pentru o mai intensă misiune ortodoxă în lume, ţinând seama şi de contextul în care ne aflăm. Astfel, texte care au fost redactate cu mai mulţi ani în urmă vor fi reactualizate, exprimate într-un limbaj care ţine seama şi de contextul nou în care ne aflăm astăzi. Aducem mulţumiri lui Dumnezeu pentru toate aceste frumoase lucrări şi pentru încurajarea pe care această Sinaxă a arătat-o prin mesajul ei”.

*

Marius Vasileanu are „un optimism reținut” vizavi de acest mare eveniment al Bisericii, pentru că nu înțelege cum se vor armoniza diversele opinii/ interese ale Bisericilor autocefale.

Pr. Cyril Hovorun (face parte din Biserica Ortodoxă Rusă) susține că modul de funcționare al Sinodului a fost „rezultatul unor compromisuri realizate prin negocieri foarte tensionate. Principalii protagoniști ai negocierilor au fost patriarhii Constanti- nopolului și Moscovei. Ceilalți întâistătători au contribuit în mare parte prin aceea că au sugerat soluții prin care au dorit să satisfacă cele două părți”.

Pr. Lect. Dr. Daniel Buda: „accelerarea procesului de organizare a Sinodului se datorează unor cauze multiple — unele dintre ele amintite în acest articol. Acest proces însă se înscrie perfect într-o tendinţă general observată în creştinismul global: încercarea marilor tradiţii creştine de a-şi întări unitatea internă spre a face faţă mai bine multiplelor provocări ale lumii actuale”.

Pr. Prof. Dr. Viorel Ioniţă ne vorbește într-un articol al său despre cele 10 teme inițiale ale Sinodului: „1. Diaspora ortodoxă; 2. Autocefalia și modul în care trebuie sa fie proclamată; 3. Autonomia și modul în care trebuie sa fie proclamată; 4. Diptice (adică ordinea de întâietate a Bisericilor în pomenirea liturgică); 5. Problema noului calendar; 6. Impedimente la căsătorie; 7. Postul şi însemnătatea lui astăzi; 8. Relațiile Bisericilor Ortodoxe cu restul lumii creștine; 9. Ortodoxia și Mișcarea ecumenică; 10. Contribuția Bisericilor Ortodoxe locale la realizarea idealurilor creștine de pace, libertate, frățietate și dragoste între popoare și înlăturarea discriminărilor rasiale”. Ele au fost redus la 8.

Iar „la acest sinod fiecare Biserică Autocefală va fi reprezentată de un număr de 24 de delegaţi, sinodul va fi prezidat de Sanctitatea Sa Patriarhul Ecumenic, care va fi încadrat de Întâistătătorii celorlalte 13 Biserici Ortodoxe Autocefale. Fiecare Biserică va avea un singur vot, iar hotărârile se vor lua numai prin consens, adică dacă o singură Biserică se opune unei decizii din binecuvântate pricini, acea decizie nu se va mai putea lua”.

*

Papa Francisc s-a referit în mod public la Mitropolitul ortodox Ioan Zizioulas de Pergam ca la cel mai mare teolog creştin în viaţă”. Iar ÎPS Ioannis Ziziulas [Ιωάννης Ζηζιούλας] a afirmat că „istoria ne spune că teologia a divizat Biserica. Acum, aşadar, teologia trebuie să sprijine vindecarea şi unificarea Bisericii. Nu putem ignora neînţelegerile teologice care au cauzat diviziune în Biserică”.