† Laurențiu, Mitropolitul Ardealului, Plinitu-s-a, Hristoase, taina rânduielii Tale. Studii de teologie Liturgică, Ed. Andreiana, Sibiu, 2012, 509 p.
*
Cartea e prefațată de Părintele Ică jr.: Mitropolitul-profesor Laurențiu și înnoirea liturgică a teologiei ortodoxe transilvănene, p. 5-9. Iar din prefață înțelegem că volumul e unul aniversar (la împlinirea a 65 de ani) și retrospectiv, conținând 34 de articole ale autorului, p. 5. În p. 7, Părintele Profesor Ică jr. vorbește despre starea decadentă a Liturgicii iar în p. 8 despre revirimentul ei.
Între p. 11-43 găsim o Biobliografie a ÎPS Laurențiu Streza, din care aflăm că s-a născut pe 12 octombrie 1947, la Sâmbăta de Sus, în jud. Brașov, din părinții Iulian și Viorica, p. 11. A făcut liceul la Făgăraș, între 1965-1969 a făcut facultatea la Sibiu, terminând cu licența Mai-Marele Păstorilor, Hristos, modelul păstorilor bisericești în lumea evangheliilor canonice, p. 11.
Pe 7 noiembrie 1969 s-a căsătorit cu domnișoara Eugenia Stanciu, asistentă medicală, cu care a avut 5 copii: doi băieți și 3 fete iar aceasta, în 1992, a adormit, p. 11.
ÎPS Laurențiu a fost hirotonit preot în 20 decembrie 1969, fiind preot la Lisa, în Făgăraș. Între 1970-1973 și-a făcut Doctoratul la București, iar din 1976 începe să lucreze la Institutul Teologic din Sibiu, p. 11. Între 1982-1983 studiază la Bossey, în Elveția, terminând cu o lucrare despre Tainele inițierii creștine, p. 12. Devine Doctor în Teologie în 1985, la București, cu teza: Botezul în diferite rituri liturgice creștine, sub îndrumarea Părintelui Ene Braniște, p. 12. Este Profesor de Liturgică, Pastorală și Artă creștină din 1987, p. 12.
Pe 20 iulie 1996 a devenit monah la Mănăstirea Brâncoveanu, de la Sâmbăta de Sus, primind numele de Laurențiu, pentru că numele său de Botez este Liviu, p. 12. În 10 și 11 august 1996 a fost hirotonit și instalat Episcop de Caransebeș, p. 12. În 3 noiembrie 2005 a fost ales Arhiepiscop al Sibiului și Mitropolit al Ardealului iar la 13 noiembrie 2005 a fost întronizat la Sibiu de PFP Teoctist Arăpașu, p. 13.
Are 4 titluri Doctor Honoris Causa, p. 13-14, a publicat 5 cărți și la 6 a fost coautor, p. 14-15, teza sa doctorală fiind tipărită în două numere din rev. Ortodoxia: nr. 1/ 1985, p. 17-186 și nr. 2/ 1985, p. 239-344, p. 14.
A coordonat apariția a 5 cărți, p. 15, a publicat 31 de studii, p. 15-18, 84 de articole și cuvântări, p. 18-23, 14 studii și articole în reviste din străinătate, p. 23-24, 32 de referate, p. 25-28, 31 de cuvântări comemorative și prefețe, p. 29-31, 44 scrisori pastorale, p. 31-35, 43 de predici, p. 35-38, 28 de interviuri și cronici personale, p. 38, 40, 31 de note și însemnări, p. 41-43.
Astfel, uitându-ne pe titlurile scrierilor sale, putem spune că a scris despre Sfântul Botez, despre Sfântul Andrei Șaguna, despre manuscrise liturgice românești, Sfânta Mirungere, Sfintele Taine în general, Biserică, Ierurgii, Dumnezeiasca Liturghie, Vecernie, Sfântul Maslu, Sfânta Cruce, PFP Teoctist Arăpașu etc.
Primul capitol al cărții: Biserica, locaș de închinare sfințit și sfințitor – centrul liturgic al creației. Iar primul studiu din carte poartă titlul: Biserica, locaș de închinare (p. 47-58). El a fost publicat inițial în rev. Ortodoxia, nr. 4/ 1982, p. 561-569, cf. n. *, p. 47.
foișorul de sus al Cinei celei de Taină, p. 48. Baptisteriul descris în Testamentum Domini (cartea I, cap. 19) are 21 de coți lungime (numărul Profeților) și 12 coți lățime (numărul Apostolilor), p. 50.
Al doilea articol al cărții: Simbolul liturgic în arhitectura bisericii, locaș de închinare, p. 59-74. Care a fost citit la București, pe 10 decembrie 2002, cf. n. *, p. 59.
Și în primul și în al doilea articol al cărții cuvintele în greacă nu au diacritice.
Cupola Bisericii aidoma cerului cosmic, p. 69.
Autorul ne spune că în pronaos trebuie să se facă Botezul și Mirungerea, p. 72, iar în naos, Spovedania, Cununia și Maslul, p. 72 iar Hirotonia în altar, p. 72. În fapt, n-am văzut vreodată să se facă Botezul sau Mirungerea în pronaos ci numai în naos. În pronaos se fac exorcismele Botezului.
