Sfântul Atanasie de Alexandria, De decretis Nicaenae Synodi/ Despre decretele Conciliului de la Niceea (325), introd. și trad. din gr., comentarii și note explicative de Lucian Dîncă, Ed. Galaxia Gutenberg, Târgu Lăpuș, 2015, 254 p.

*

L-am cunoscut pe autorul cărții la un eveniment susținut aici, fără să îi știu numele. E preot romano-catolic român. Iar cartea de față, potrivit articolului de aici, este o anexă a tezei sale de doctorat, care este prefațată de o introducere și de un studiu referitor la viața și opera Sfântului Atanasie. Teza sa doctorală a fost publicată tot în 2015 în română și se numește: Cristos şi misterul Sfintei Treimi în scrierile Sfântului Episcop Atanasie de Alexandria.

Deși îmi displace foarte mult limbajul catolicizant al cărții, care este unul neavenit, o voi citi și prezenta în cele ce urmează. Nici nu încerc să mai caut dacă e corect sau nu ce spune autorul (doar dacă îmi sare prea mult în ochi vreun amănunt), ci voi prezenta informațiile ca atare, așa cum ni le predă autorul cărții.

*

Introducerea cărții (p. 5-8). Primul Sinod Ecumenic de la Nicea a avut loc între 20 mai-25 iulie 325, p. 5.

Ereticul Ἄρειος era libian, p. 5.

Crezul nicean nu a fost semnat de Teonas de Marmarica și de Secundus de Ptoleimais, pe când Eusebiu de Nicomidia și Teognis de Niceea au semnat crezul dar nu au fost de acord cu condamnarea lui Arios, p. 6-7.

Sfântul Atanasie cel Mare a scris Despre hotărârile Sinodului de la Nicea, cartea pe care o discutăm aici, în jurul anului 352, p. 7. Și tot în p. 7, Lucian Dîncă spune că  traducerea lui este una „inedită”.

Între p. 9-99 avem studiul introductiv la traducerea atanasiană, pe care o avem în ediție bilingvă: greacă și română. Studiul introductiv se numește Viața și opera Sfântului Atanasie de Alexandria.

În comparație cu laudele binemeritate ale Sfântului Grigorie Teologul, p. 9, André Piganiol, într-o carte din 1947, cf. n. 2, p. 10, spune despre Sfântul Atanasie cel Mare că era „de o ură fără măsură” și stârnea împotriva dușmanilor acțiuni criminale, p. 10. Pe când Timothy Barnes, într-o carte din 1981, a afirmat că Sfântul Atanasie era un „gangster la conducerea unei mafii ecleziastice”, p. 10.

Pentru că oamenii, peste secole, pot să spună orice despre tine, și chiar și cei din secolul tău pot să spună multe aiureli despre tine, dacă sunt invidioși și răi cu tine. Asta nu înseamnă că noi trebuie să le luăm în considerare. Ci atunci când vrem să știm cum au fost Sfinții trebuie să întrebăm Tradiția Bisericii. Adică pe cei care i-au cunoscut și modul în care Biserica i-a receptat de-a lungul secolelor. Iar Icoanele, Viețile, Slujbele Sfinților sunt cele care ne oferă adevăratul profil interior și istoric al Sfinților.

Autorul consideră că Sfântul Atanasie cel Mare s-a născut în 298-299, în Alexandria Egiptului, într-o familie creștină de origine greacă, p. 10. A cunoscut persecuția lui Dioclețian, dintre 303-313, p. 10. L-a cunoscut pe Sfântul Antonie cel Mare, p. 11, iar Rufin de Aquileia, în Istoria bisericească I, 14 [PL 21, col. 486-488], ne oferă amănuntul de pe când Sfântul Atanasie avea 15-16 ani. El a botezat, ca un copil, în joacă, pe alți copii, iar Sfântul Alexandru al Alexandriei l-a văzut și a considerat valide Botezurile sale. După care l-a luat în palatul său episcopal și l-a educat, p. 11.

Primele două scrieri, ca episcop, au fost Împotriva grecilor și Despre întruparea Cuvântului, p. 11.

Sfântul Alexandru al Alexandriei îl hirotonește diacon în 319 pe Sfântul Atanasie, iar în 328 el îi urmează Sfântului Alexandru în scaun, fiind hirotonit episcop pe 8 iunie 328, p. 12. Însă când a fost hirotonit episcop nu avea nici 30 de ani, p. 12.

Primul exil, Sfântul Atanasie îl trăiește între iunie 335 și noiembrie 337, p. 13. În sinodul de la Tyr, din 335, întrunit de Eusebiu de Nicomedia, Sfântul Atanasie cel Mare este acuzat că este „un om violent, irascibil și neascultător ordinelor imperiale”, p. 13. Aici e condamnat la exil în orașul Trier.

Credincioșii din Alexandria Egiptului nu acceptă un alt episcop în locul Sfântului Atanasie, p. 13. Și tot în p. 13, autorul ne spune că Împotriva grecilor și Despre întruparea Cuvântului Sfântul Atanasie le-a scris acum, în acest exil din Trier, care e un oraș în Germania de azi. Asta apropo de faptul de a scrie teologie în vremuri vitrege…

Ereticul Arios moare în 336, p. 13. I-a plesnit pântecele pe când defeca, fiind spintecat și el după cum a sfâșiat veșmântul Domnului.

Tot aici, în p. 13, autorul spune că cel care l-a botezat pe Sfântul Constantin cel Mare a fost episcopul arian Eusebiu de Nicomidia.

Însă Biserica îi cinstește pe Sfântul Constantin și pe mama lui, Elena, ca pe Întocmai cu Apostolii în sfințenie. Și nu i-ar fi cinstit astfel dacă nu îi considera ortodocși. Așa că nu putem lua de bună informația că episcopul care l-a botezat a fost arian.

Did you like this? Share it: