† Laurențiu, Mitropolitul Ardealului, Plinitu-s-a, Hristoase, taina rânduielii Tale. Studii de teologie Liturgică, Ed. Andreiana, Sibiu, 2012, 509 p.

*

Prima parte, a doua, a 3-a, a 4-a, a 5-a.

*

Între p. 199-215 e tipărit un text din 2005, cf. n. *, p. 199, intitulat: Cateheză și misiune prin Liturghie în societatea de azi. Noi condiții social-umane și personale. Articol în care ÎPS Laurențiu spune că catehizarea este „o lucrare de educație continuă spre mântuire”, p. 199 și nu e doar un curs informativ.

Pe de altă parte, „cultul ortodox este o cateheză vie”, p. 203. Pentru că el ne învață continuu despre Dumnezeu și despre Sfinții Lui. Numai să ascultăm cu atenție ce se cântă și se citește la strană și ce se cântă și se rostește și în altar.

În p. 205, autorul spune că „cateheza se împlinește în Euharistie”, în împărtășirea cu Domnul. Pentru că ceea ce aflăm despre El trăim în împărtășirea cu El euharistic.

Locul omiliei e după citirea Sfintei Evanghelii, p. 207 iar omilia/ predica „actualizează Scriptura”, p. 207. Însă Sfânta Liturghie, în integralitatea ei, este „o mărturisire de credință și o dăruire a credinței mântuitoare ca cunoaștere a lui Dumnezeu și întâlnire cu El, având ca moment culminant împărtășirea cu Trupul și Sângele Domnului”, p. 209.

Funcția catehetică a Sfintei Liturghii se împlinește prin toate formele pe care cuvântul le ia în ea: prin citirile biblice, prin predică, prin rugăciunile propriu-zise rostite de preot, prin ectenii, prin formulele de binecuvântare și îndemnurile adresate credincioșilor în diferite momente ale slujbei, prin imnografie, prin mărturisirea credinței”, p. 212.

Iar autorul își termină scrierea cu ideea că cateheza se face în relație cu Dumnezeiasca Liturghie, p. 215.

Între p. 216-222: Liturghie și filantropie, daruri ale Duhului Sfânt. Textul pare a fi unul nou, pentru că nu are nicio notă de subsol care să specifice faptul că a mai fost publicat. Și care începe cu ce înseamnă λειτουργια [liturghia] = „slujire comună a poporului”, p. 216. Iar la Sfânta Liturghie „oamenii nu doar gustă anticipat fericirea vieții veșnice…[ci și] se unesc cu Dumnezeu și unii cu alții în duhul de jertfă al lui Hristos”, p. 219.

Textul următor a fost publicat în 2001, ca postfață la Dicționar enciclopedic de cunoștințe religioase, al Părintelui Braniște și al soției sale, cf. n. *, p. 223. Care se cheamă: Sfânta Liturghie în preocupările și viața Pr. Prof. Dr. Elena Braniște (p. 223-227). Unde Mitropolitul nostru îl numește pe Părintele Braniște „mentorul spiritual al profesorilor de Liturgică”, p. 223.

Teza doctorală a Părintelui Ene Braniște, Explicarea Sfintei Liturghii după Nicolae Cabasila, a fost publicată la București, în 1943 și are 238 p., cf. p. 223 și p. 223, n. 1.

Părintele Braniște avea „cultul sfințeniei”, p. 224 iar calitatea lui de liturgist era dublată de cea de liturghisitor model, p. 225. El „acorda o atenție deosebită cuvântului liturgic, cântării și mai ales ritmului melodic, pentru solemnitatea și frumusețea deplină a slujbei divine”, p. 225. Slujirea sa emana calm și căldură sufletească, p. 225. Nu făcea gesturi teatrale ci trăia slujbele știind semnificațiile lor mistice, p. 225.

Cap. al 4-lea al cărții: Sfintele Taine ale Bisericii – dimensiunea liturgică a unirii noastre cu Dumnezeu. Iar primul articol al noii secțiuni e din 1993, cf. n. *, p. 231, și se intitulează: Sfintele Taine și ierurgiile în viața Bisericii și a credincioșilor (p. 231-239).

Ierurgiile (slujbele de sfințire) „reactivează prezența lui Hristos dobândită prin Sfintele Taine și creează permanent ambianța adecvată pentru urcușul duhovnicesc”, p. 231.

În p. 233, autorul îl citează pe Părintele Dumitru Radu cu afirmația: „pe cât de sacramentală este Biserica, pe atât de eclesiologice sunt Tainele”. Nota 6, p. 233. Fiind un citat din Pr. Prof. Dumitru Radu, Sfintele Taine în slujba Bisericii, în rev. Studii Teologice XXXIII (1981), nr. 3-4, p. 193.  Pentru că „Sfintele Taine întrețin viața spirituală în cadrul organismului divino-uman, Sfânta Biserică”, p. 233.

Căci „Biserica nu poate exista fără Taine și nici Tainele în afara Bisericii. Prin harul mântuitor pe care-l împărtășesc Sfintele Taine, ele ne nasc și ne întăresc în viața în Hristos, unindu-ne tot mai desăvârșit cu El. Ierurgiile ne mijlocesc binecuvântarea și ajutorul lui Dumnezeu, reactivează în ființa noastră harul Sfintelor Taine și creează mediul prielnic pentru câștigarea mântuirii”, p. 239.

Did you like this? Share it: