† Laurențiu, Mitropolitul Ardealului, Plinitu-s-a, Hristoase, taina rânduielii Tale. Studii de teologie Liturgică, Ed. Andreiana, Sibiu, 2012, 509 p.

*

Prima parte, a doua, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a.

*

Între p. 257-277: Slujba Botezului în ritul liturgic ortodox și în cel catolic. Studiu comparativ. E primul studiu de acest fel cuprins în cartea de față. El a fost publicat inițial în rev. Studii Teologice, XXV (1973), nr. 9-10, p. 685-697.

În Biserica Romano-Catolică, mirungerea și împărtășirea credincioșilor a fost amânată pentru vârsta de 7-12 ani, începând cu sec. 12-13, p. 257.  Adică erau botezați de prunci, dar nu mai erau mirunși și împărtășiți.

Din p. 258, ÎPS Laurențiu Streza citează rânduiala veche a botezului la romano-catolici după Rituale Romanum, ed. 1928, cf. n. 3, p. 258. Aici avem, în engleză, ediția 1962.

Catolicii îi introduceau pe oameni în catehumenat în miercurea săptămânii a 3-a din Postul Mare, prin aceea că îi însemnau cu Sfânta Cruce, le dădeau sare binecuvântată și rosteau asupra lor un exorcism, p. 258. În miercurea săptămânii a 4-a din Postul Mare îi introduceau în Evanghelii, îi învățau Crezul și Tatăl nostru, p. 258. În Sâmbăta Mare pe catehumeni îi catehiza episcopul, rosteau Crezul, lepădarea de Satana, erau unși cu uleiul catehumenilor, p. 258-259.

Însă romano-catolicii aveau un ritual de botez pentru adulți și altul pentru copii, p. 259.

Înainte de Conciliul II Vatican, botezul romano-catolic avea 4 părți: catehumenatul, luminarea, Botezul și slujba postbaptismală, p. 259. Și la catolici tot afară din biserică se începea ritualul catehumenatului, p. 259. Nașii erau întrebați pentru ce au venit și se răspundea: pentru credință. Credință care dă viața veșnică și li se recomanda împlinirea poruncilor lui Dumnezeu, p. 259.

Se sufla de trei ori peste fața catehumenului și se cerea ieșirea duhului necurat din el, pentru ca să vină Sfântul Duh, p. 260. I se făcea semnul crucii, apoi o rugăciune, preotul îi punea mâna pe cap, cerând harul dumnezeiesc. I se dădea sarea binecuvântată, p. 260. O rugăciune, p. 261.

După care începea ritualul luminării, format din exorcisme, mult mai puține decât la noi, p. 261. Preotul îl introducea pe cel luminat în biserică, în fața baptisteriului se rosteau Crezul apostolic și Tatăl nostru, ultimul exorcism, după care preotul își lua „salivă cu degetul și atingea mai întâi urechile copilului, zicând: Effeta, ce este de deschis, p.  261-262. Și ritualul deschiderii simțurilor a fost „descris și explicat…de Sfântul Ambrozie al Milanului în cartea sa De Mysteriis sub numele de „Misterul deschiderii”, iar scopul săvârșirii lui este de a dărui har celui care se botează, pentru a pricepe și a răspunde corect la întrebările de lepădare și [de] credință care îi urmează”, p. 262.

Urma pasul al 3-lea: botezul, precedat de lepădarea de Satana, ungerea cu ulei și mărturisirea credinței, p. 262.

În p. 262, după ce anterior îl numise Sfântul Dionisie Areopagitul, acum este numit „pseudo” dar e citat ca autoritate teologică.

Ungerea prebaptismală, preotul romano-catolic o face cu degetul, în chipul crucii, la piept și la umeri: „Te ung cu untdelemnul mântuirii în Iisus Hristos Domnul nostru, ca să ai viață veșnică”, p. 263. Ungerea e ștearsă de preot cu bumbac, urmează mărturisirea credinței, cel luminat e chemat spre botez, însă nu există nicio mențiune despre vreo sfințire a apei botezului, p. 263. De ce? Pentru că „romano-catolicii…sfințeau apa botezului o singură dată pe an [la Paști] și ea se păstra în biserică, în baptisteriu”, p. 263.

Cf. Rituale Romanum, vechiul botez romano-catolic se făcea „prin întreită turnare” dar exista și întreita scufundare în anumite locuri, p. 264. Odată cu sec. al 13-lea, romano-catolicii au început să boteze prin stropire/ turnare, p. 264.

Iar botezul romano-catolic e următorul: „preotul toarnă de trei ori peste pruncul ținut de nași apa baptismală, zicând formula: „Eu te botez în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh””, p. 264.

Ritualul postbaptismal e format din ungerea cu mir, îmbrăcarea în veșmântul alb, aprinderea lumânării, p. 264.

Din p. 266 autorul vorbește despre botezul romano-catolic al adulților de dinainte de II Vatican. Celor care veneau dintre politeiști, la oferirea sării, li se citea o rugăciune specială, p. 267.

Însă odată cu Vatican II s-au revizuit cele două slujbe ale botezului, p. 267-268. S-a alcătuit o nouă rânduială pentru botezul copiilor, p. 268, în care părinții pruncului participă activ la slujba botezului iar nașii au trecut pe locul doi, p. 269. Însă s-a trecut și la sfințirea apei botezului în acest nou ritual baptismal, p. 272 și la întreita scufundare, p. 373.

Did you like this? Share it: