Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Predică despre Împărăția lui Dumnezeu [29 mai 2015]

 Iubiții mei,

când Domnul a început să propovăduiască a cerut de la noi pocăință și ne-a vestit faptul că „s-a apropiat Împărăția cerurilor [ἤγγικεν ἡ βασιλεία τῶν οὐρανῶν]” [Mt. 4, 17, BYZ]. Iar în rugăciunea domnească ne-a spus că vine spre noi Împărăția Lui [Mt. 6, 10]. Pentru că Împărăția Lui este acolo unde este El, iar El este „în ceruri [ἐν τοῖς οὐρανοῖς]” [Mt. 6, 9].

Pe când la In. 14, 2, Domnul ne-a spus că în Casa Tatălui Său sunt „multe locașuri [μοναὶ πολλαι]”, numind Casă Împărăția Lui.

Însă în Împărăția Lui locuiesc Îngerii și Sfinții Lui. Tocmai de aceea sunt multe locașuri în Împărăție: pentru că sunt mulți locuitorii sfinți ai Împărăției Sale.

Sfântul Profet Isaias, în vedenie, L-a văzut pe Domnul „stând pe scaun înalt și ridicat și [era] plină casa de slava Lui [καθήμενον ἐπὶ θρόνου ὑψηλοῦ καὶ ἐπηρμένου καὶ πλήρης ὁ οἶκος τῆς δόξης αὐτοῦ]” [Is. 6, 1, LXX]. Pentru că Domnul a vorbit despre Împărăție ca despre Casa Lui pentru că o arătase, în vedenie, anterior, ca pe o Casă. Și în Casa Lui, Sfântul Isaias a văzut cum „Serafimii stăteau împrejurul Lui [Σεραφιν εἱστήκεισαν κύκλῳ αὐτοῦ]”[Is. 6, 2].

Sfântul Iezechiil a văzut în vedenie patru ființe cu înfățișare de om [Iez. 1, 5]. Care, ca și Serafimii, locuiesc în Împărăția lui Dumnezeu. Dar în Împărăția lui Dumnezeu locuiesc și Heruvimii și Tronurile și Domniile și Puterile și Stăpâniile și Începătoriile și Arhanghelii și Îngerii, lucru despre care ne-a dat mărturie Sfântul Dionisie Areopagitul încă din secolul întâi al Bisericii.

Toți Îngerii Lui sunt în Împărăția Lui. Numai îngerii căzuți, care au devenit demoni, sunt în Iad.

Însă în Împărăția Lui sunt și toți Sfinții Lui, din toate veacurile.

Domnul i-a promis Tâlharului celui bun, răstignit lângă El, că „astăzi vei fi cu Mine în Paradis [σήμερον μετ᾽ ἐμοῦ ἔσῃ ἐν τῷ παραδείσῳ]” [Lc. 23, 43, BYZ]. Paradisul sau Raiul sunt corelative ale Casei sau ale Împărăției Lui. Iar într-o Icoană a Tâlharului celui bun, îl vedem pe el în Rai.

Sfantul Talhar

Și în Raiul lui Dumnezeu sau în Împărăția Lui vedem că sunt copaci, că există iarbă și că există păsări. Pentru că Icoana aceasta ne vorbește despre alte vedenii ale unor oameni Sfinți, care au văzut cum este acolo, în Împărăția lui Dumnezeu.

Sfânta Muceniță Doroteia e pomenită pe 6 februarie. Și înainte de martirizarea ei, Teofil, un om necredincios pe atunci, i-a cerut în batjocură să îi trimită mere și flori de trandafiri din Rai[1]. Domnul i-a ascultat rugăciunea Sfintei Doroteia și i-a trimis lui Teofil un Înger „în chip de prunc mic, foarte frumos, aducând într-o basma curată trei mere preafrumoase și trei flori de trandafir roșii”[2] din Rai. Când le-a văzut și a conștientizat de unde sunt, Sfântul Teofil a crezut în Domnul și a primit să fie martirizat pentru El[3].

Pe 11 septembrie este pomenit Sfântul Eufrosin Bucătarul[4]. Iar Sfântul Eufrosin a fost văzut în vedenie, pe când încă era în viață, de un preot din Mănăstirea lui, că sălășluiește în Rai. Și acela i-a dat preotului, în vedenie, trei mere din Rai. Dar când vedenia s-a terminat, preotul care îl văzuse în Rai pe Eufrosin (care era viu și nu murise), a găsit merele în chilia lui.

Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos e pomenit pe 2 octombrie.

Și el a văzut, în vedenie, un Înger care avea în mâini trei cununi: „una era împodobită cu aur curat şi pietre scumpe, a doua cu mărgăritar mare şi scump, strălucind, iar a treia era mai mare decât amândouă, din toate florile roşii şi albe şi din ramurile dumnezeiescului Rai împletită şi neveștejită niciodată”[5].

Dumnezeiescul Ilie văzătorul de Dumnezeu mi-a dat detalii extinse despre cum a intrat și a trăit zile întregi în Împărăția lui Dumnezeu, în mod extatic, datorită rugăciunii și curăției lui [6]. De aceea, întreaga sa operă poetică și experiențială e plină de confesiuni extatice. Și el îmi vorbea despre vegetația duhovnicească a Împărăției lui Dumnezeu[7], aceea despre care cântăm la Înmormântare: „în loc luminat, în loc de verdeață, în loc de odihnă”[8]. Pentru că locul luminat, plin de verdeață și de odihnă e Împărăția lui Dumnezeu și nu cimitirul, așa cum cred unii, înțelegând literalist această rugăciune.

Sfântul Stefanos [Στέφανος], Arhidiaconul, fiind „plin de Duhul Sfânt [πλήρης πνεύματος ἁγίου]” [F. Ap. 7, 55, BYZ], „a văzut slava lui Dumnezeu, și pe Iisus stând de-a dreapta lui Dumnezeu [εἶδεν δόξαν θεοῦ, καὶ Ἰησοῦν ἑστῶτα ἐκ δεξιῶν τοῦ θεου]” [F. Ap. 7, 55]. Și prin aceasta ne-a confirmat tuturor că El este de-a dreapta Tatălui cu umanitatea Sa transfigurată. Pe când Sfântul Apostol Pavlos „a fost răpit întru Paradis și a auzit cuvinte negrăite [ἡρπάγη εἰς τὸν παράδεισον, καὶ ἤκουσεν ἄρρητα ῥήματα]” [II Cor. 12, 4, BYZ].

Dacă Sfântul Profet Daniil L-a văzut în vedenie pe Cel vechi de zile [παλαιὸς ἡμερῶν] [Dan. 7, 9, LXX] și că „mii de mii Îi slujeau Lui [χίλιαι χιλιάδες ἐθεράπευον αὐτὸν] și zeci de mii de zeci de mii stăteau înaintea Lui [καὶ μύριαι μυριάδες παρειστήκεισαν αὐτῷ]” [Dan. 7, 10], Sfântul Ioannis, în Apocalipsis [Ἀποκάλυψις], a văzut în vedenie „râul curat al apei vieții [ποταμὸν καθαρὸν ὕδατος ζωῆς], luminat ca cristalul [λαμπρὸν ὡς κρύσταλλον], ieșind din tronul lui Dumnezeu și al Mielului [ἐκπορευόμενον ἐκ τοῦ θρόνου τοῦ θεοῦ καὶ τοῦ ἀρνίου]” [Apoc. 22, 1]. Mielul fiind Hristos Domnul, Cel răstignit și înviat.

Și tot acolo a văzut pomul vieții [ξύλον ζωῆς] [Apoc. 22, 2] și a aflat că „robii Lui Îi vor sluji Lui [οἱ δοῦλοι αὐτοῦ λατρεύσουσιν αὐτω]” [Apoc. 22, 3].

Adică e indescriptibilă atmosfera din Împărăția lui Dumnezeu și cum arată, de fapt, Împărăția Lui. Pentru că Sfinții au văzut în parte bogăția dumnezeiască incomensurabilă a Împărăției Lui.

Căci acolo Sfinții „vor vedea fața Lui [ὄψονται τὸ πρόσωπον αὐτοῦ]” [Apoc. 22, 4] iar lumina lor va fi Domnul Dumnezeu [Apoc. 22, 5]. Pentru că cu toți Sfinții și cu fiecare în parte Dumnezeu are o relație personală. Dar și între ei Sfinții se iubesc și se pun în evidență unul pe altul, pentru că se iubesc curat, așa cum și pe Dumnezeu Îl iubesc în mod deplin.

Sfânta Irina Hrisovalantou e pomenită pe 28 iulie. Și ea a primit trei mere din Rai, care au răspândit o mireasmă nespusă[9].

Într-o altă vedenie a sa, Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos, a văzut cum „s-a deschis cerul ca o poartă și au ieșit o mulțime de rândunele frumoase care se îndreptau spre sfânt şi între dânsele era un porumbel mare, alb ca zăpada şi care avea în gură frunze de aur și de măslin și, vorbind omeneşte, a zis către dânsul: „Primeşte frunzele acestea, pe care Domnul Atotțiitorul ți le-a trimis ție din Rai, spre semnul darului Său, căci eşti milostiv şi iubitor de oameni, precum singur El este milostiv şi te va binecuvânta şi va mări mila Sa asupra ta, căci pe cei ce te bat îi ierți şi îi miluieşti şi te rogi pentru dânşii, ca să nu aibă pentru aceasta păcat”. Acestea grăindu-le, porumbelul s-a aşezat pe capul Sfântului”[10].

Un Părinte a vrut să experimenteze ce înseamnă o mie de ani înaintea lui Dumnezeu. Și i s-a arătat o pasăre minunată din Rai, după care a alergat, până într-o pădure. Și acolo a început să cânte un cântec dumnezeiesc, care a durat 300 de ani…iar cel care a avut această vedenie a crezut că a durat o oră[11].

Sfântul Savva Vatopedinul, cel nebun pentru Hristos, Îl vede pe Domnul în vedenie, împreună cu Îngerii Lui[12].

Sfinții 40 de Mucenici din Armenia, pomeniți pe 9 martie, au primit cununi din cer[13].

Sfânta Cuvioasă Teodora, după ce trece vămile cele cumplite ale văzduhului, se odihnește în Împărăția lui Dumnezeu, având „multe feluri de răsaduri cu frunze de aur şi cu multe roduri şi toată veselia duhovnicească”[14]. Pe când un credincios din Constantinopol are o vedenie despre Sfântul Cuvios Vasile cel Nou: „deschizând porţile acelea, se vedeau înăuntru palate preafrumoase şi minunate, a căror frumuseţe covârșește toată mintea omenească, și Cuviosul Vasile ședea pe scaun împărătesc în mare slavă, înconjurat de mulţi bărbaţi şi tineri minunaţi şi luminoşi. Apoi se vedeau acolo şi răsaduri preafrumoase şi toate cele văzute erau pline de bucurie și de veselie”[15].

Așadar, iubiții mei, Împărăția lui Dumnezeu e o realitate duhovnicească profundă și preaminunată, pentru că e locul în care Dumnezeu locuiește împreună cu Sfinții și Îngerii Lui.

Odată cu transfigurarea întregii creații, toată creația și cerul vor fi locuința duhovnicească a Sfinților și a Îngerilor Lui, pentru că Dumnezeu va fi lumina și frumusețea întregii creații.

Iar la această frumusețe fără seamăn, fără comparație, suntem chemați cu toții! Pentru că în Împărăția lui Dumnezeu e loc pentru tot cel care se sfințește pe el însuși.

Și am ținut să predic despre Împărăția lui Dumnezeu între Cincizecime și lunea Dumnezeului treimic pentru ca să subliniez nădejdea credinței noastre. Pentru că noi suntem chemați la această făgăduință dumnezeiască, la primirea în Împărăția Lui. Și de aceea ni se cere să ne umplem de har și de fapte bune și să trăim cuvios în fața lui Dumnezeu și a oamenilor.

Fie dar ca toți să ne bucurăm întru Împărăția Lui, pe măsura noastră, acum și în vecii vecilor. Amin!


[1] Viețile Sfinților pe februarie, ed. BOR 1992, p. 64. [2] Ibidem. [3] Idem, p. 65-67.

[4] A se vedea: http://paginiortodoxe.tripod.com/vssep/09-11-cv_eufrosin.html.

[5] Idem:

http://paginiortodoxe.tripod.com/vsoct/10-02-sf_andrei_cel_nebun_pentru_hristos.html.

[6] Fericitul Ilie văzătorul de Dumnezeu, Opere, vol. 1, p. 32, cf.

http://www.teologiepentruazi.ro/2010/03/03/fericitul-ilie-vazatorul-de-dumnezeu-opere-complete-vol-1/.

[7] Idem, p. 289.

[8] Molitfelnic, ed. BOR 2002, p. 204.

[9] A se vedea: http://www.doxologia.ro/vietile-sfintilor/sinaxar/sfanta-irina-hrisovalantou-care-primit-mere-din-rai.

[10] Idem:

http://paginiortodoxe.tripod.com/vsoct/10-02-sf_andrei_cel_nebun_pentru_hristos.html.

[11] Idem:

https://luminapentrucandeladinsuflet.wordpress.com/2013/11/15/pasarea-din-gradina-raiului/. Nu mai știu sursa acestei minuni, însă cel care a reprodus-o aici, a reprodus-o identic.

[12] Studii de Teologie Dogmatică Ortodoxă (vol. 2), p. 181, cf. http://www.teologiepentruazi.ro/2014/06/25/studii-de-teologie-dogmatica-ortodoxa-vol-2/.

[13] A se vedea:

http://paginiortodoxe.tripod.com/vsmar/03-09-sf_40_mucenici_din_sevastia.html.

[14] Idem: http://paginiortodoxe.tripod.com/vsmar/03-26-cv_vasile_cel_nou.html.

[15] Ibidem.

Did you like this? Share it:

Previous

Studiile de teologie liturgică ale ÎPS Laurențiu Streza [8]

Next

Ființa și credința (vol. 2). Persoana [1]

2 Comments

  1. Maria

    Sărut mâna Părinte! Minunate și în același timp înfricoșătoare sunt toate acestea când te gândești de câte frumuseți și de câtă iubire a lui Dumnezeu ne lipsim prin păcatele noastre. Dumnezeu să ne ierte căci nu știm ce facem!

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      Suntem iresponsabili, doamnă Maria, pentru că nu ne ținem de pocăința noastră! Dacă ne-am pocăi pe fiecare zi, dacă ne-am ruga pe fiecare zi cu stăruință lui Dumnezeu, pentru ca El să ne lumineze asupra a ceea ce trebuie să facem, nu am mai trece atât de indiferenți prin viață. Vă doresc numai bine!

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén