Cum caracterizați sintagma: „cărți pentru concediu”? Eu o caracterizez ca pe o expresie a necitirii. Numai niște oameni necultivați, pentru care cartea nu este o dorință zilnică, se gândesc să își ia cărți pentru când pleacă în concediu. Un om citit își ia cărți…din concediu pentru când vine acasă.

Căci un om care muncește și citește în același timp…care se roagă, muncește și citește, atunci când pleacă în concediu vrea să se odihnească și nu să citească.

Te duci la mare…vrei să vezi marea, să simți aerul ei răcoros în plămâni, să vezi oameni, păsări, locuri, monumente de la malul mării. Concediul e tocmai o ieșire din oboseală, o relaxare de scurtă durată, după care îți iei un nou avânt spre munca ta.

Dacă te duci la munte…nu te duci să fumezi ci să tragi în tine aer curat, să vezi munți, locuri, case, castele, peșteri, să mergi pe munte, să stai pe pietre, să faci fotografii,  să te speli în apă de munte, să faci cunoștință și cu o altă parte de Românie.

Bineînțeles poți să pleci și în afara țării, să te duci și să te întorci folosit și aerisit…dacă îți permiți financiar.

Însă concediul (întotdeauna scurt) e pentru a respira și nu pentru a munci. Iar dacă pe fiecare zi muncești cu capul, citind, scriind, lucrând, atunci nu pleci în vacanță ca să citești ci să contempli.

*

„Să fiu la modă” nu înseamnă să îmi creez un costum unicat, pe gustul meu, la un croitor, ci să cumpăr ceea ce poartă și ceilalți de vârsta mea. În așa fel încât să nu fiu exclus din grupul meu de prieteni. Să nu fiu privit aiurea.

Și în măsura în care oamenii sunt conformiști, ei se înseriază unei mode de moment, în urma căreia se câștigă bani frumoși. Iar dacă oamenii și-ar da seama că sunt manipulați și nu ar dori să le facă pe plac celor care vând, ar trebui să protesteze prin neînserierea la un trend anume. Ar trebui să-și spună fiecare în sinea sa și să pună în aplicare: „Eu nu doresc să semăn cu altul la îmbrăcăminte ci vreau să am o îmbrăcăminte personalizată. Pentru că oamenii nu sunt la fel, ci fiecare are personalitatea lui”.

Însă ei fac invers: se poartă blugii rupți, cumpără blugi rupți și dacă le plac și dacă nu. Se poartă cu volănașe, cumpără volănașe. Se poartă tricoul cutare, pe ăla îl cumpără toți…și nu se mai văd oameni cu personalități ci dubluri ale unui personaj, care a vrut să creeze o linie de haine.

De mic copil mi-a fost urâtă alinierea la modă. Pentru că ea presupune să pierzi o mare parte din viața ta numai la cumpărături și la probe și la uitat în oglindă. Tocmai de aceea nu mi-a păsat niciodată de ceea ce se poartă ci m-a interesat ceea ce mie îmi place să port și să găsesc niște lucruri de îmbrăcat pe care să mi le permit financiar. Pentru că un creștin ortodox trebuie să poarte niște haine serioase, care să îi reprezinte caracterul și nu haine cu te miri ce imprimeuri pe ele sau în zeci de culori țipătoare.

Culorile noastre trebuie să fie sobre iar tăieturile hainelor clasice. Iar pe ele nu trebuie să dăm o avere ci un preț rezonabil, conform cu câți bani ne permitem să dăm pe așa ceva.

Căci haina „îl face pe om” numai până când începe să vorbească…Când începe să vorbească și, mai ales, când începi să îl cunoști pe om, el nu-și mai poate acoperi patimile și caracterul prost și incultura cu nicio haină, cu nicio bijuterie și cu nicio diplomă.  Glumele proaste rămân glume proaste, cuvintele de complezență nu îl fac onorabil, iar lipsa de muncă nu îl face geniu.

Așa că moda fără viață curată, fără teologie și fără cultură, fără bun simț și fără milă față de oameni, nu e decât o îmbrăcare a indecenței în straie frumoase.

*

„Să nu par prost” e marea frică a multora. E frica multora doar în fața celor care…nu sunt proști și nici nu le plac proștii. În timp ce toată ziua și toată viața nu fac mare lucru, ci trăiesc de pe o zi pe alta strângând averi cu care nu știu ce să facă, când dau de oameni inteligenți și muncitori, vor să pară și ei inteligenți și muncitori.

Numai că inteligența și munca pentru a fi un om cultivat din toate punctele de vedere nu e o chestiune de duminică ci una cotidiană.

Într-o carte, într-o predică, într-o expoziție, într-o conferință tu îți pui la dispoziție munca

Însă cartea, tabloul, mașina, programul, invenția nu se fac în timp ce mergi pe stradă, ci în timp ce muncești zilnic.

Așa stând lucrurile, dacă ești prost…oricât ți-ai propune să nu se vadă asta…se vede de la o poștă. Pentru că oamenii care știu lucruri fundamentale în multe domenii de activitate și științifice, înțeleg cu cine au de-a face.

În loc să îți ascunzi prostia, mai bine e să îți diminuezi zilnic prostia, care e inevitabilă pentru fiecare. Nimeni nu știe tot ceea ce trebuie știut. Însă e o mare diferență între cei care se ocupă toată ziua cu cultivarea de sine, cu depășirea de sine, cu transfigurarea de sine și cei care nu fac nimic în acest domeniu esențial pentru viața lor.

Și îi numim proști nu pe cei care nu pot, datorită unor boli, unor defecte ereditare sau unor accidente să cunoască, ci pe cei care pot și lâncezesc în neștiință.

Did you like this? Share it: